• Înapoi

Împlinirea datoriei....

Nu trebuie să vă mulțumiți niciodată cu simpla îndeplinire a îndatoririlor, ci trebuie să faceți mai mult, trebuie să vă supuneți de bunăvoie unei sarcini care nu vă este dată de oameni, ci pe care trebuie să o faceți din iubire.... numai atunci sunteți activi din iubire și numai această realizare va fi apreciată și vă va aduce binecuvântări pentru veșnicie. Oamenii care își îndeplinesc cu conștiinciozitate munca pământească cred că au făcut destul. Viața lor este atunci, într-adevăr, o viață de îndeplinire a datoriei, dar nu o slujire conștientă din iubire. Ceea ce datoria poruncește să fie făcut este, fără excepție, în conformitate cu scopul lumesc. Tot ceea ce are o influență înnobilatoare asupra sufletului nu va fi nici cerut, nici îndeplinit conform datoriei, ci va trebui întotdeauna să fie făcut în cea mai deplină libertate de voință și, de aceea, se poate vorbi de progres al sufletului doar atunci când ființa umană se dovedește activă dincolo de datorie și nu se oprește din această activitate de iubire. Cu toate acestea, ceea ce face ființa umană ca datorie pentru sine sau pentru ceilalți are doar o valoare pur pământească, căci îndeplinirea unei datorii nu trebuie să aibă neapărat ca forță motrice iubirea față de aproapele. Acestea sunt în mare parte porunci decretate de om, care au ca scop menținerea ordinii lumești, a căror îndeplinire este deci necesară într-o anumită măsură pentru a combate slăbiciunea voinței oamenilor, căci mulți oameni nu ar face ceea ce li se face datorie dacă nu ar fi crescuți în simțul datoriei. Prin urmare, tot ceea ce fac ei este cumva condiționat și presupune un anumit beneficiu pământesc. Un mod de viață pământesc care nu arată decât o serie nesfârșită de fapte, toate încadrate la capitolul împlinirea datoriei, nu trebuie să aducă în niciun caz o stare de maturitate sufletească, căci tocmai această împlinire a datoriei îl împiedică pe om să fie cu adevărat iubitor. Deși împlinirea datoriei nu poate fi prezentată oamenilor ca fiind greșită sau inutilă, ea reprezintă totuși un anumit pericol pentru sufletul omului, căci cu cât o consideră mai mult ca fiind o linie directoare a vieții umane, cu atât mai importantă este tocmai această datorie, cu atât mai mult se crede lipsit de activitatea corectă a iubirii, căci consideră că timpul său este suficient de bine folosit și totuși rămâne semnificativ în urmă din punct de vedere spiritual dacă nu iubește, adică iubirea îl îndeamnă să facă "mai mult" în pofida îndatoririlor și astfel a umplut timpul.... să-și servească spiritual și fizic semenii prin fapte care nu sunt niciodată cerute de la oameni și, prin urmare, nu pot fi transformate în îndatoriri. Doar îndeplinirea datoriei poate fi cu siguranță recunoscută pe Pământ, dar nu are nici o importanță pentru veșnicie, astfel că omul trebuie să încerce să dăruiască și să slujească cât mai mult posibil de bunăvoie. El nu ar trebui să se mulțumească cu îndeplinirea datoriei sale, ci din proprie inițiativă să facă încă "mai mult"........ să dea și să slujească în iubire pentru ca sufletul său să fie răscumpărat, care beneficiază întotdeauna doar de ceea ce face omul de bunăvoie și în iubire dezinteresată față de aproapele....

Amin

ISPUNJENJE SLUŽBENE DUŽNOSTI....

Vi nikada ne bi trebali biti zadovoljni time da samo ispunite vašu službenu dužnost nego bi trebali napraviti više od toga, vi bi trebali dobrovoljno prihvatiti zadatak kojeg ljudi ne ocekuju od vas da ucinite ali kojeg bi vi trebali napraviti radi Ljubavi.... jedino onda cete biti s Ljubavlju aktivni i jedino ovaj napor ce biti cijenjen i donijeti vam blagoslove za vjecnost. Ljudi koji poslušno sprovode njihov zemaljski rad vjeruju za sebe kako su napravili dovoljno. U tom slucaju njihov je život u stvari ispunjenje dužnosti ali unatoc tome to nije svjesno služenje u Ljubavi.... Štogod službena dužnost zahtjeva da bude ucinjeno se nepromjenjivo podudara sa svjetovnim ciljevima. Sve što ima procišcavajuci utjecaj na dušu nece niti biti zahtjevano niti sprovodeno kao službena dužnost vec to uvijek mora biti ucinjeno u apsolutnoj slobodi volje, i to je zašto se o dušinom napretku može govoriti jedino kada osoba radi povrh njegove dužnosti i nece prekinuti takvu dobrodušnu aktivnost.

Medutim, što god da ljudsko bice preuzme na sebe ili nametne drugima kao jednu obavezu jedino ima zemaljsku vrijednost, pošto Ljubav spram bližnjega ne treba nužno biti pokretacka sila ispunjavanja službene dužnosti. Postoje, kao pravilo, ljudski zakoni koji imaju namjeru održati svjetovni red, ispunjenje kojih je prema tome ucinkovito nužno kako bi se borilo protiv ljudske slabe volje, jer mnogi ljudi ne bi sprovodili što ih službena dužnost obavezuje uciniti ako u njima ne bi bio kultiviran osjecaj dužnosti. Sve što cine je time u jednu ili drugu ruku uvjetno i rezultira u nekoj vrsti zemaljske dobrobiti. Jedan zemaljski nacin života koji jedino prikazuje jedan beskrajan niz dijela, od kojih sva upadaju u kategoriju ispunjavanja službenih dužnosti, ni u kojem slucaju ne mora rezultirati u psihološkom stanju zrelosti, jer baš ovo ispunjavanje službene dužnosti sprijecava ljude od toga da budu uistinu aktivni s Ljubavlju.

Premda ispunjenje službene dužnosti ne može biti prikazano ljudima kao pogrešno ili nepotrebno, ono unatoc tome dovodi ljudsku dušu u izvjesnu opasnost, jer što on to više koristi kao vodeci princip ljudskog života, to više znacenja on pridaje baš ovoj dužnosti i to više on vjeruje za sebe kako je pošteden od istinskih aktivnosti Ljubavi, jer smatra njegovo vrijeme dovoljno iskorištenim a ipak on duhovno zaostaje ako podbacuje ljubiti, tj., unatoc tome što je potpuno zaokupljen službenim dužnostima, on nije potaknut od strane Ljubavi uciniti ‘više’.... pomoci njegovim bližnjim ljudskim bicima i duhovno i fizicki sa djelima koja nisu nikada zahtjevana od strane ljudi i prema tome Ljubav isto tako nikad ne može postati službena dužnost. Ispunjenje službene dužnosti samo po sebi zasigurno treba biti priznato na jedan zemaljski nacin ali ono nije od važnosti za vjecnost, time ljudsko bice mora dati sve od sebe i pokušati biti pomocan njegovom vlastitom slobodnom voljom. On ne bi trebao biti zadovoljan sa ispunjavanjem službene dužnosti nego sam od sebe napraviti ‘više’.... on bi trebao dati i pomoci sa Ljubavlju, tako da ce njegova duša pronaci spasenje, koja uvijek jedino ima koristi od onog što ljudsko bice cini svojom vlastitom slobodnom voljom i u nesebicnoj Ljubavi spram bližnjega.

AMEN