• Înapoi

Împlinirea datoriei....

Nu trebuie să vă mulțumiți niciodată cu simpla îndeplinire a îndatoririlor, ci trebuie să faceți mai mult, trebuie să vă supuneți de bunăvoie unei sarcini care nu vă este dată de oameni, ci pe care trebuie să o faceți din iubire.... numai atunci sunteți activi din iubire și numai această realizare va fi apreciată și vă va aduce binecuvântări pentru veșnicie. Oamenii care își îndeplinesc cu conștiinciozitate munca pământească cred că au făcut destul. Viața lor este atunci, într-adevăr, o viață de îndeplinire a datoriei, dar nu o slujire conștientă din iubire. Ceea ce datoria poruncește să fie făcut este, fără excepție, în conformitate cu scopul lumesc. Tot ceea ce are o influență înnobilatoare asupra sufletului nu va fi nici cerut, nici îndeplinit conform datoriei, ci va trebui întotdeauna să fie făcut în cea mai deplină libertate de voință și, de aceea, se poate vorbi de progres al sufletului doar atunci când ființa umană se dovedește activă dincolo de datorie și nu se oprește din această activitate de iubire. Cu toate acestea, ceea ce face ființa umană ca datorie pentru sine sau pentru ceilalți are doar o valoare pur pământească, căci îndeplinirea unei datorii nu trebuie să aibă neapărat ca forță motrice iubirea față de aproapele. Acestea sunt în mare parte porunci decretate de om, care au ca scop menținerea ordinii lumești, a căror îndeplinire este deci necesară într-o anumită măsură pentru a combate slăbiciunea voinței oamenilor, căci mulți oameni nu ar face ceea ce li se face datorie dacă nu ar fi crescuți în simțul datoriei. Prin urmare, tot ceea ce fac ei este cumva condiționat și presupune un anumit beneficiu pământesc. Un mod de viață pământesc care nu arată decât o serie nesfârșită de fapte, toate încadrate la capitolul împlinirea datoriei, nu trebuie să aducă în niciun caz o stare de maturitate sufletească, căci tocmai această împlinire a datoriei îl împiedică pe om să fie cu adevărat iubitor. Deși împlinirea datoriei nu poate fi prezentată oamenilor ca fiind greșită sau inutilă, ea reprezintă totuși un anumit pericol pentru sufletul omului, căci cu cât o consideră mai mult ca fiind o linie directoare a vieții umane, cu atât mai importantă este tocmai această datorie, cu atât mai mult se crede lipsit de activitatea corectă a iubirii, căci consideră că timpul său este suficient de bine folosit și totuși rămâne semnificativ în urmă din punct de vedere spiritual dacă nu iubește, adică iubirea îl îndeamnă să facă "mai mult" în pofida îndatoririlor și astfel a umplut timpul.... să-și servească spiritual și fizic semenii prin fapte care nu sunt niciodată cerute de la oameni și, prin urmare, nu pot fi transformate în îndatoriri. Doar îndeplinirea datoriei poate fi cu siguranță recunoscută pe Pământ, dar nu are nici o importanță pentru veșnicie, astfel că omul trebuie să încerce să dăruiască și să slujească cât mai mult posibil de bunăvoie. El nu ar trebui să se mulțumească cu îndeplinirea datoriei sale, ci din proprie inițiativă să facă încă "mai mult"........ să dea și să slujească în iubire pentru ca sufletul său să fie răscumpărat, care beneficiază întotdeauna doar de ceea ce face omul de bunăvoie și în iubire dezinteresată față de aproapele....

Amin

Fulfilment of duty....

You should never be content just to fulfil your duty but should do more than that, you should voluntarily accept a task which people do not expect you to do but which you should do for love.... only then will you be lovingly active and only this effort will be valued and bring you blessings for eternity. People who dutifully carry out their earthly work believe themselves to have done enough. In that case their life is in fact a life of fulfilment of duty but nevertheless it is not a conscious service of love.... Whatever a duty demands to be done invariably corresponds to worldly objectives. Anything that has a refining influence on the soul will neither be demanded nor carried out as a duty but it always has to be done in absolute freedom of will, and this is why a soul's progress can only be spoken of when the person works above and beyond his duty and will not stop such kind-hearted activity.

However, anything the human being accepts for himself or imposes on others as an obligation only has earthly value, since neighbourly love need not necessarily be the driving force of fulfilling a duty. There are, as a rule, human laws which intend to uphold worldly order, the fulfilment of which are therefore effectively necessary in order to combat people's weak will, for many people would not carry out what they are duty-bound to do if a sense of duty had not been cultivated in them. Everything they do is thus somehow or other conditional and results in some kind of earthly benefit. An earthly way of life which only shows an endless string of deeds, all of which fit into the category of fulfilment of duty, by no means have to result in a psychological state of maturity, for precisely this fulfilment of duty prevents people from being truly lovingly active.

Although the fulfilment of duty cannot be portrayed to people as wrong or unnecessary, it nevertheless poses a certain danger for the human being's soul, for the more he uses it as a guiding principle of human life, the more significance he attaches to precisely this duty and the more he believes himself to be exempt from true activities of love, for he deems his time sufficiently used and yet spiritually he stays behind if he fails to love, i.e., despite being fully occupied by duties, he is not urged by love to do 'more'.... to help his fellow human beings both spiritually and physically with deeds which are never demanded by people and therefore love can never become a duty either. Fulfilment of duty on its own certainly ought to be recognised in an earthly way but it is of no importance for eternity, thus the human being must do his utmost and try to be helpful of his own free will. He should not be content with fulfilling his duty but of his own accord do 'more'.... he should give and help with love, so that his soul will find salvation, which only ever benefits from what the human being does of his own free will and in selfless neighbourly love....

Amen