• Terug

Leed als louteringsmiddel of liefde

Wat eraan bijdraagt de rijpheid van de ziel te bevorderen, zult u vaak als last of ongemak ondervinden. Want het zijn vaak middelen om de ziel te helpen zich te ontgiften, om haar zuiver en ontvankelijk voor licht te maken. Weliswaar bestaat er een buitengewoon doeltreffend middel, dat voor u mensen veel minder smartelijk is: werkzaam zijn in onbaatzuchtige naastenliefde, dan wordt de ziel zeer snel rijp. Ze verwerft steeds meer kracht en ze wordt in haar wezen door de liefde gelouterd en veranderd. Maar u mensen laat het meestal ontbreken aan de liefde. U hebt nog veel eigenliefde in u. U bent nog niet geheel onzelfzuchtig geworden in uw denken en handelen.

En daarom moet het ontgiften van de ziel door andere middelen gebeuren, zoals daar zijn leed en ziekte, zorgen en noden, die u dan ook bezwaren en uw gehele geloof opeisen opdat u er weer vanaf komt. Want in diep geloof zou u Mij al uw noden en lijden kunnen toevertrouwen. U zou ze aan Mij kunnen overlaten en er dan ook zeker van zijn dat Ik ze van u afneem. Maar dit diepe geloof is ook weer pas het gevolg van de liefde. En zo blijft de liefde steeds het meest dringend. De liefde kan niet worden uitgeschakeld. De liefde is de ware en meest zekere manier om vrij te worden van ziekte en leed, van zorgen van allerlei aard.

Maar u weet wederom niet wat voor zegen er voor uw ziel uit voortvloeit, wanneer u mensen geduldig ook alles wat u bezwaart op u neemt, wanneer u alles gelaten draagt omwille van het rijp worden van uw ziel. Want geen ziel is al zo ver rijp geworden, dat ze bij haar heengaan helder is als kristal, zodat Mijn Liefdelicht haar nu onbelemmerd zou kunnen doorstralen. Aan iedere ziel kleven min of meer nog onzuiverheden en hoe meer ze deze dus nog op aarde kan kwijtraken, des te gelukkiger gaat ze het rijk hierna binnen en dan dankt ze Mij als haar God en Vader voor de tijd van beproeving op aarde, zelfs al was hij nog zo zwaar.

En elke dag in het aardse leven is toch alleen een gelegenheid zich waar te maken. Elke dag is voor de ziel de mogelijkheid geestelijke rijkdommen te verzamelen. En elke dag gaat voorbij, en de tijdspanne tot aan haar heengaan van de aarde wordt steeds korter. Hij duurt niet eeuwig, maar de toestand van de ziel, als die erg gebrekkig is, kan eeuwig duren. En zou u mensen al het leed dat u zult moeten verduren, steeds maar beschouwen als louteringsmiddel, als de voorwaarde voor een ontgiften van uw ziel van alle haar nog aanklevende zwakheden en fouten, dan zou u waarlijk het leed zegenen en u erover verheugen, omdat het u geestelijke vooruitgang brengt en omdat u eens ook zult inzien waarom het nodig was tijdens uw aards bestaan.

Elke dag moet u leren beschouwen als een trede op de ladder naar de volmaaktheid, die u echter ook zult moeten opklimmen om het doel te bereiken. Eens zult u beseffen hoe nutteloos die dagen waren dat u niets te verduren had, tenzij ze in beslag waren genomen door werkzaam te zijn in liefde. Dan zal ook de mate van leed minder worden. En er zou waarlijk niet zoveel nood en ellende in de wereld zijn, wanneer de liefde werd beoefend, wanneer de mensen hun best zouden doen, onbaatzuchtige werken van liefde te verrichten en daardoor de rijpheid van hun ziel te bevorderen op de meest natuurlijke manier. Maar wanneer u zult moeten lijden, wees daar dan dankbaar voor en streef er desondanks naar uw wezen tot liefde te vormen. Want uw leven op aarde is slechts kort, maar het is bepalend voor de gehele eeuwigheid.

Amen

Suferința ca purificare sau ca iubire....

Ceea ce contribuie la promovarea maturității sufletului veți simți adesea ca pe o povară sau ca pe un inconvenient, căci ele sunt adesea mijloace de a ajuta sufletul să se purifice, de a-l face mai tare și mai receptiv la lumină. Este adevărat că există un mijloc extrem de eficient și mai puțin dureros pentru voi, oamenii: Activitatea în iubire dezinteresată față de aproapele.... Atunci sufletul se va maturiza foarte repede, va dobândi tot mai multă forță și natura sa va fi purificată și schimbată prin iubire. Dar majoritatea dintre voi, oamenii, sunteți lipsiți de iubire, aveți încă multă iubire de sine în voi, nu ați devenit încă complet dezinteresați în gândurile și acțiunile voastre și, prin urmare, purificarea sufletului trebuie să aibă loc prin alte mijloace, cum ar fi suferința și boala, grijile și greutățile, care apoi vă împovărează și ele, și necesită toată credința voastră pentru a scăpa din nou de ele. Pentru că în credință profundă Îmi puteți încredința toate nevoile și suferințele voastre, Mi le puteți preda și apoi puteți fi siguri și că le voi lua de la voi. Dar și această credință profundă nu se naște din nou decât din iubire.... Și astfel, iubirea rămâne întotdeauna lucrul cel mai urgent, iubirea nu poate fi eliminată, iubirea este adevăratul și cel mai sigur mijloc de a vă elibera de boli și suferințe, de griji de tot felul.... Dar voi, la rândul vostru, nu știți ce binecuvântări se vor adăuga sufletului vostru dacă voi, oamenii, veți lua asupra voastră cu răbdare tot ceea ce vă apasă, dacă veți suporta cu umilință totul de dragul maturizării sufletului vostru.... Căci niciun suflet nu s-a maturizat în așa măsură încât să fie de o claritate cristalină atunci când pleacă, astfel încât lumina iubirii Mele să poată străluci acum prin el fără inhibiții.... Mai mult sau mai puține impurități se mai agață încă de fiecare suflet și, prin urmare, cu cât mai mult le poate respinge încă pe Pământ, cu atât mai fericit va intra el în împărăția de dincolo și Îmi va mulțumi ca Dumnezeu și Tată al său pentru perioada de încercare de pe Pământ, chiar dacă a fost încă atât de dificilă. Și totuși, fiecare zi din viața pământească este doar o ocazie de probă, fiecare zi este ocazia sufletului de a aduna bogății spirituale, iar fiecare zi trece și intervalul de timp până la plecarea sa de pe Pământ devine tot mai scurt.... Nu durează o veșnicie, dar starea sufletului, dacă este foarte deficitară, poate dura o veșnicie.... Iar dacă voi, oamenii, ați considera vreodată toate suferințele pe care trebuie să le îndurați doar ca pe un mijloc de purificare, ca pe o condiție pentru a vă purifica sufletul de toate slăbiciunile și defectele care încă se mai agață de el, ați binecuvânta cu adevărat suferința și v-ați bucura de ea pentru că vă aduce progres spiritual, și odată veți recunoaște și de ce a fost necesară în timpul existenței voastre pământești. Ar trebui să învățați să considerați fiecare zi ca pe o treaptă pe scara spre perfecțiune...., dar trebuie să o urcați și voi pentru a ajunge la țintă. Într-o zi veți realiza cât de inutile au fost acele zile, deoarece nu ați avut nimic de îndurat.... cu excepția cazului că ele erau pline de activitate în dragoste.... Atunci va scădea și cantitatea de suferință, și cu adevărat nu ar mai fi atâtea greutăți și mizerii în lume dacă s-ar practica iubirea, dacă oamenii s-ar strădui să desfășoare lucrări altruiste de iubire și să promoveze astfel maturitatea sufletului în modul cel mai natural. Dar dacă trebuie să suferiți, fiți recunoscători pentru aceasta și totuși străduiți-vă să vă modelați natura în iubire, căci viața voastră pământească este doar scurtă, dar este decisivă pentru întreaga veșnicie.

Amin