• Terug

De omvang van de verwoesting - Natuurcatastrofe

De mensen kunnen zich er geen voorstelling van maken op welke wijze God Zich zal uiten, omdat er zich een werk van verwoesting zal voltrekken, zoals het in zijn omvang nog niet werd meegemaakt. En daarom zullen de voorspellingen geen geloof vinden en ook zonder uitwerking blijven. Want iets buitengewoons willen de mensen niet accepteren en een ingreep van God, die scheppingen verwoest, houden ze voor totaal uitgesloten.

Maar God uit Zich in een vorm die ongewoon is, omdat het doel van de verwoestingen is, de mensen uit het dagelijkse leven weg te rukken en in andere levensomstandigheden te verplaatsen, die het denken en hun levenswandel moeten veranderen. En daarom zal God door de krachten van de natuur de mensen Zijn Macht en Zijn Kracht bewijzen. Hij zal Zich hiermee in ongebreidelde uitbarstingen aan de mensen openbaren, opdat ze zich tot Hem wenden om hulp, opdat ze Hem in hun hart belijden en Hem aanroepen om Zijn bijstand. Het zal een gebeuren zijn, dat de mensen doet verstijven. Want het woeden van de krachten der natuur zal geweldig zijn. Zo geweldig, dat ze denken dat het einde van de wereld is gekomen.

En de mensen zullen niet weten welke omvang de natuurcatastrofe heeft aangenomen. Ze zullen alleen maar hun naaste omgeving kunnen overzien en over de eigenlijk omvang van het werk van verwoesting niets weten, omdat elke verbinding met de omgeving is verbroken. Het zullen vreselijke uren zijn. Uren van de grootste nood en diepste vertwijfeling, omdat geen mens tegen de krachten der natuur is opgewassen, omdat allen over zich moeten laten komen wat hun door God is opgelegd.

De goddelijke Stem zal hoorbaar zijn voor ieder, want Ze zal zo krachtig weerklinken, dat niemand zijn oor ervoor kan sluiten. Ze zal angst en verschrikking teweegbrengen. En toch is het de Stem van de Liefde, Die tot de mensen spreekt. Alleen zo geweldig, omdat op een zachte Stem geen acht wordt geslagen en omdat de mens geroepen moet worden, wil hij niet ten onder gaan aan de manier van leven, zoals hij die leidt: zonder God en zonder het geloof aan een voortbestaan na de dood.

Weliswaar zal ook deze duidelijke uiting van God door de meeste mensen niet worden herkend als datgene wat ze is. Een God, Die bestuurt en het lot voorbestemt, zal door velen helemaal worden afgewezen. Maar het geweldige natuurgebeuren zal de mensen ertoe brengen na te denken. En dan is de wil van ieder afzonderlijk bepalend, in hoeverre zijn denken in overeenstemming is met de waarheid en hoe hij nu de op hem af komende gedachten op zich in laat werken.

Hij kan tot het ware inzicht komen wanneer hij zich niet afsluit voor de dragers van de waarheid, die door middel van gedachten proberen hem te onderrichten, en wanneer hij de mensen aanhoort, die hem de Liefde Gods en de zin en het doel van het leven op aarde verkondigen. God geeft alle mensen de gelegenheid tot het juiste inzicht te komen. En alleen het verlangen naar de waarheid is nodig, om zich de verschrikkelijke belevenis ten nutte te maken. Maar slechts weinigen zullen dit verlangen hebben en ze zijn niet anders te helpen, wanneer ook deze natuurcatastrofe zonder indruk te maken aan hen voorbijgaat.

God gebruikt het uiterste middel voor de definitieve scheiding. Hij probeert nog eenmaal het denken van de mensen te veranderen. Hij houdt hun de vergankelijkheid van het aardse voor ogen en laat ze in toestanden geraken, waarin ze Hem zullen zoeken en naar Hem verlangen om hen dan bij te kunnen staan. Hij laat derhalve een werk van vernietiging zich voltrekken, dat echter tegelijkertijd een verlossing betekent voor het in de vaste vorm gekluisterde geestelijke.

De onwetende mensheid ziet alleen maar de overweldigende verwoesting, maar de wetende mens is op de hoogte van de noodzaak en de zegen van zulke verwoestingen voor de geestelijke ontwikkeling van het wezenlijke. Hij kent ook het gevaar waarin de mensheid zich bevindt, dat ze haar Schepper niet erkent, dat ze onverantwoordelijk voortleeft en haar hoogste doel van het leven op aarde niet vervult. En hij weet dat God Zijn geweldige Stem nu laat weerklinken, omdat Hij medelijden heeft met de mensheid, die Zijn besturen en werkzaam zijn niet beseft. Hij weet dat God alleen maar de dwalende zielen wil helpen, opdat ze Hem herkennen als Hij door de krachten der natuur tot hen spreekt.

Amen

Măreția lucrării de distrugere.... Dezastrul natural....

Oamenii nu au nicio idee despre cum se va exprima Dumnezeu, deoarece va avea loc o lucrare de distrugere a cărei amploare nu a mai fost experimentată până acum. Și, prin urmare, previziunile nu vor fi crezute și vor rămâne, de asemenea, fără efect, pentru că oamenii nu vor să accepte nimic extraordinar, iar o intervenție a lui Dumnezeu care distruge creațiile este complet exclusă. Dar Dumnezeu se exprimă într-o formă neobișnuită, pentru că scopul lucrărilor de distrugere este de a-i smulge pe oameni din viața de zi cu zi și de a-i plasa în alte condiții de viață care să le schimbe modul de gândire și de viață. De aceea, Dumnezeu le va demonstra oamenilor puterea și tăria Sa prin forțele naturii, se va arăta oamenilor în izbucnirile elementare ale acestora, îi va lipsi de orice putere și le va arăta neputința lor, astfel încât aceștia să se întoarcă la El pentru ajutor, să-L mărturisească în inimile lor și să apeleze la ajutorul Său. Va fi un proces care îi va face pe oameni să înghețe, deoarece furia forțelor naturii va fi atât de puternică, încât vor crede că a venit sfârșitul lumii.... Iar oamenii nu vor cunoaște amploarea dezastrului natural, ei vor putea doar să cerceteze împrejurimile lor imediate și nu vor ști nimic despre amploarea reală a operei de distrugere, deoarece orice legătură cu mediul înconjurător va fi întreruptă. Vor fi ore teribile, ore de maximă suferință și de cea mai profundă disperare, pentru că nicio ființă umană nu va putea să se opună forțelor naturii, pentru că fiecare va trebui să suporte ceea ce Dumnezeu i-a impus. Vocea divină va putea fi auzită de toată lumea, pentru că va răsuna cu o asemenea forță încât nimeni nu va putea să închidă urechea.... ea va provoca frică și teroare.... Și totuși, vocea iubirii este cea care le vorbește oamenilor.... doar atât de puternică pentru că vocea tăcută nu este ascultată și pentru că ființa umană trebuie să fie chemată dacă nu vrea să piară în modul de viață pe care îl conduce.... fără Dumnezeu și fără credința într-o continuare a vieții după moarte. Cu toate că nici măcar această manifestare evidentă a lui Dumnezeu nu va fi recunoscută de cei mai mulți oameni drept ceea ce este; un Dumnezeu care ghidează și determină destinul va fi respins de mulți mai mult ca oricând, totuși imensul eveniment natural va stimula oamenii să se gândească la aceasta, iar apoi voința individului este decisivă în ceea ce privește măsura în care gândirea sa corespunde adevărului și modul în care permite ca gândurile pe care le primește acum să aibă efect asupra sa. El poate ajunge la cunoașterea corectă dacă nu-și închide mintea în fața purtătorilor de adevăr care încearcă mental să îl instruiască și dacă ascultă oamenii care îi predică despre iubirea lui Dumnezeu și despre sensul și scopul vieții pământești. Dumnezeu le oferă tuturor oamenilor posibilitatea de a ajunge la cunoașterea corectă și numai voința pentru adevăr este necesară pentru ca el să obțină beneficiul corect din experiența cumplită. Dar numai câțiva vor avea această voință și nu pot fi ajutați dacă această catastrofă naturală trece și pe lângă ei fără să îi impresioneze. Dumnezeu aplică ultima soluție înainte de separarea finală.... El încearcă să schimbe încă o dată gândirea oamenilor, îi face să conștientizeze caracterul trecător al lucrurilor pământești și îi lasă să ajungă în situații în care ar trebui să-L caute și să tânjească după El pentru ca apoi să îi poată ajuta. Și, prin urmare, El permite să aibă loc o lucrare de distrugere care, însă, în același timp, semnifică răscumpărarea pentru ființa spirituală legată în formă solidă..... Omenirea ignorantă vede doar distrugerile copleșitoare, dar ființa umană cunoscătoare știe despre necesitatea și binecuvântarea unor astfel de distrugeri pentru dezvoltarea spirituală a ființei.... El știe, de asemenea, despre pericolul în care se află umanitatea care nu-și recunoaște Creatorul.... că trăiește iresponsabil și nu-și îndeplinește ultimul scop al vieții pământești. Și știe că Dumnezeu își lasă să răsune vocea Sa puternică doar pentru că îi este milă de omenirea care nu recunoaște domnia și activitatea Sa. El știe că Dumnezeu vrea doar să ajute sufletele rătăcite, astfel încât acestea să-L recunoască atunci când le vorbește prin intermediul forțelor naturii.

Amin