• Back

State of twilight in the beyond....

Souls passing over into the kingdom of the beyond without having found their Redeemer will find themselves engulfed by thick fog, providing they don't enter the kingdom of darkness due to their totally God-opposing way of life on earth. But there are people who have not become guilty of any explicit wrongdoing, whose offence generally consisted of failing to do good works, who can neither be called bad nor good and whose spirit is therefore not so dark as to be expected by profound darkness in the beyond. Nevertheless, they are not suitable for the kingdom of light either, for their souls are not yet receptive to light, their souls are still encased in thick twilight, they have absolute minimal realisation, depending on their deeds of love which a soul will be able to look back on.

And most souls called back from earth are in this kingdom of twilight.... people, who were apparently righteous in the world and yet have little faith because they lacked love on earth. And these souls are now facing a time of utter barrenness.... a time when they wander about lonely and alone with their thoughts. They are unable to recognise anything in their surroundings, they are spiritually blind and also incapable of perceiving anything but themselves, however, they have not lost their sense of identity, they also remember their past earthly life yet only rather indistinctly and occasionally.... They are in a permanent state of drifting about and searching, for they cannot find what they are looking for.... a place of peace and safety, since they failed to acquire it during their earthly life. They effectively had been parasites on earth, they had lived without having fulfilled their true purpose of life, they have only ever taken and given nothing in return.... irrespective of whether it is understood in an earthly or spiritual way.... They had not acquired any spiritual possessions for themselves but utilized their earthly life in line with their demands. They had spent their earthly life without having seriously thought about its meaning and purpose and living their life accordingly.... And this is what they will receive in the kingdom of the beyond; they won't find anything because they didn't acquire anything that is of lasting value in the spiritual kingdom.

Only now will it show as to whether such a person will be lovingly remembered.... For every loving thought is like a firm foundation on which the soul is now able to move with a certain sense of confidence.... Every loving thought provides the soul with a glimmer of light wherein it is able to recognise its surroundings, if only for a brief moment, but it is stimulated to reflect on it, and its state can only change through deliberation, by experiencing the blissful relief of every loving thought, by starting to regret when it realises what it had failed to do on earth. And, depending on its nature, its willingness and its resistance, the state of such a soul can change equally soon, if it is not entirely obstinately-minded, in which case its blindness can last for an extremely long time before the twilight will give way to a small ray of light.... And since only loving thoughts can provide this relief, much strength of intercession has to be bestowed upon the soul, it should not be left to its fate, which would merely infinitely prolong its lightless state, for only love will be able to change it, love, which fellow human beings will forward to such a soul and which the soul itself lacked in earthly life, but which will be accepted by God on behalf of such a soul....

But it is possible for all you humans on earth to render much help with your love, and you should therefore constantly stay in mental contact with the souls of the departed, time and again you should tell them about the Gospel of love and that they, even in the beyond, will still have to comply with these two commandments, to love God above all else and their neighbour as themselves.... For this is the only way by which they will be able to make contact with Jesus Christ, without Whom it will be impossible for any soul to enter the kingdom of light. The souls still wandering about in the twilight have not yet made any contact with Jesus Christ, they have not yet found salvation, which was the reason for their life on earth, but they absolutely have to attain it in the beyond if they don't want to descend into the abyss.... Souls wandering about in twilight have not yet been pushed into the abyss, they still have a slight opportunity to find their path into the kingdom of light, for after a long time of barrenness beings of light.... which, however, do not identify themselves as such.... will repeatedly direct them towards the right path leading to Jesus Christ.

And in order that they follow the beings of light, in order that they surrender their opposition, they will require much intercession which you should not deny to the souls. They will be eternally grateful to you if your love prevents their fall into the abyss, if you help them to find their way out of the twilight into the kingdom of light, for your loving intercession will prevent their regression, their souls will become softer and more yielding, and they will find Salvation through Jesus Christ, Who forgives everyone if only he remembers Him and calls upon Him....

Amen

Starea crepusculară în lumea de dincolo....

În ceață densă sunt sufletele care trec în împărăția de dincolo fără să-și fi găsit Răscumpărătorul, dacă nu intră în împărăția întunericului, fiindcă au dus pe Pământ un mod de viață cu totul opus lui Dumnezeu. Dar există oameni care nu se fac vinovați de nicio greșeală directă, a căror infracțiune constă în cea mai mare parte în omiterea faptelor bune, care nu pot fi numiți răi și nici buni și care, prin urmare, nu sunt atât de întunecați în spirit încât să-i aștepte întunericul cel mai adânc în lumea de dincolo. Și totuși, nici ei nu sunt autorizați pentru împărăția luminii, pentru că sufletele lor nu sunt încă receptive la lumină, sufletele lor sunt încă învăluite într-un crepuscul dens, cunoașterea lor este destul de minimă, depinzând de faptele de iubire la care un suflet poate privi înapoi. Și în această împărăție a crepusculului se află cele mai multe suflete care sunt chemate departe de Pământ.... Oameni care păreau neprihăniți în lume și totuși au puțină credință dreaptă pentru că le-a lipsit dragostea pe Pământ. Și pentru aceste suflete va veni un timp de pustiire totală.... un timp în care rătăcesc singure și sunt singure doar cu gândurile lor. Ele nu pot recunoaște nimic în jurul lor, sunt oarbe în spirit și nu pot percepe nimic în afară de ele însele, dar nu au pierdut conștiința ego-ului, au și gânduri despre viața lor pământească trecută, însă doar foarte vag și intermitent.... Starea lor permanentă este o continuă rătăcire și căutare, pentru că ceea ce caută nu pot găsi.... un loc de odihnă și siguranță, pentru că nu l-au dobândit în viața pământească. Erau, ca să zic așa, niște paraziți pe Pământ, care trăiau fără să îndeplinească scopul corect al existenței, care luau mereu și nu dădeau nimic în schimb.... indiferent dacă acest lucru este de înțeles pământesc sau spiritual.... Ele nu au dobândit bunuri spirituale, ci s-au folosit de viața pământească după dorința lor. Ele au trecut prin viața pământească fără să se gândească serios la sensul și scopul lor și fără să-și conducă viața pământească în mod corespunzător. Și tot așa sunt înzestrate în împărăția de dincolo; nu găsesc nimic, pentru că nu au dobândit nimic care să dureze în împărăția spirituală. Abia acum devine clar dacă o astfel de persoană gândește cu dragoste.... Căci fiecare gândire plină de iubire este ca o temelie fermă pe care sufletul se poate mișca acum cu o anumită siguranță.... Fiecare gând de iubire creează o rază de speranță pentru suflet, în care acesta își recunoaște mediul înconjurător, chiar dacă doar pentru o scurtă perioadă de timp, dar îl stimulează să reflecteze și doar prin reflecție starea lui se poate schimba, simțind beneficiul unei amintiri iubitoare, începând să se pocăiască pentru că recunoaște ceea ce a ratat pe Pământ.... Și, în funcție de natura sa, de voința și de rezistența sa, starea unui astfel de suflet se poate de asemenea schimba în curând, dacă doar nu este complet împietrit în minte și atunci orbirea sa poate dura extrem de mult timp înainte ca amurgul să facă loc unui mic val de lumină.... Și cum numai gândurile de iubire pot aduce această îmbunătățire, unui astfel de suflet trebuie să i se dea multă putere de mijlocire, nu trebuie lăsat în voia sorții, ceea ce nu ar face decât să-i prelungească la nesfârșit starea fără lumină, căci numai iubirea îl poate schimba, iubire care îi este trimisă de semeni, iubire de care sufletul însuși a fost lipsit în viața pământească, dar care este acceptată de Dumnezeu ca substitut pentru un astfel de suflet.... Dar este posibil ca voi, oamenii de pe Pământ, să oferiți mult ajutor prin dragostea voastră, și ar trebui să păstrați mereu contactul mental cu sufletele celor decedați, să le recitați în mod repetat Evanghelia iubirii și să le explicați că trebuie să îndeplinească aceste două porunci și în lumea de dincolo, să-L iubească pe Dumnezeu mai presus de orice și pe aproapele lor ca pe ei înșiși.... Pentru că numai în acest fel vor putea intra în contact cu Iisus Hristos, fără de care este imposibil pentru orice suflet să intre în împărăția luminii. Sufletele care rătăcesc în penumbră nu au luat încă contact cu Iisus Hristos, nu au găsit încă răscumpărarea în scopul pentru care au rămas pe Pământ, dar trebuie neapărat să o obțină încă în lumea de dincolo dacă nu vor să se scufunde în abis.... Sufletele care trăiesc în crepuscul nu au fost încă împinse în abis, ele au încă posibilitatea de a găsi cu ușurință calea spre împărăția luminii, căci după o lungă coborâre vor fi îndrumate de fiecare dată pe calea cea bună de ființe de lumină care, totuși, nu se arată ca atare.... care nu se recunosc ca atare, indicând calea cea bună care duce la Iisus Hristos. Și pentru ca ele să urmeze aceste ființe de lumină, pentru ca ele să renunțe la rezistența lor, este nevoie de multă mijlocire pe care nu trebuie să o refuzați sufletelor. Vă vor fi veșnic recunoscătoare dacă le veți împiedica cu iubirea voastră căderea în abis, dacă le veți ajuta să găsească drumul din crepuscul în împărăția luminii, căci prin mijlocirea voastră iubitoare le veți proteja de decădere, sufletele lor vor deveni mai moi și mai supuse și vor găsi și ele răscumpărarea prin Iisus Hristos, Care iartă pe oricine ce numai își aduce aminte de El și Îl cheamă....

Amin