• Back

The way under the cross....

You humans must look towards the cross in order to walk the path on earth accordingly, in order to always be guided correctly by the one Who shed His blood on the cross for your sins. Jesus Christ Himself beckons to you from the cross, for only under His cross can the burden of sin be borne, even if He should have redeemed it for you through His death. Only under His cross can you be released from your burden of sin.... which means that you have to acknowledge the act of salvation and thus also the divine redeemer Himself, in Whom God's love accomplished the act of mercy to die for people and redeem the original sin. No human being can become free from this guilt who does not want to know about Jesus Christ, who does not accept God's incarnation in Jesus, who therefore does not acknowledge Jesus Christ as God's son and redeemer of the world. The human being must know and believe that a human being allowed Himself to be nailed to the cross for His fellow human beings out of immense love and that in this human being Jesus embodied eternal love Himself.... that love therefore died for people, and this love was God Himself. The eternal love.... God Himself.... descended to earth, took abode in the human being Jesus, Who was indwelled by a soul of light, and the 'human being' Jesus then travelled an unspeakably bitter path of suffering which ended with His agonizing death on the cross. As long as you humans cannot explain God's incarnation to yourselves you will not be able to believe in Jesus Christ and His act of salvation. But you must also have love within yourselves in order to be able to believe such knowledge which corresponds to the truth. And living this love was the content of the teaching which the man Jesus preached on earth. His greater than great love wanted to suffer and die for you humans in order to redeem you; but you, too, had to profess His life of love, you should follow Him, you should likewise make an effort to live a life of love in order to be able to partake of the act of salvation, because only through a life of love within you will the knowledge of the act of mercy become a 'living certainty' that you will be redeemed if you want this yourselves and devote yourselves to the divine redeemer Jesus Christ, thus taking the path under His cross. Faith in Him will also drive you to Him, you will recognize God Himself in Him and call upon Him for mercy and forgiveness of your guilt, you will appeal to Him for grace which He acquired for you through His death on the cross.... You will know that you are no longer at the mercy of the enemy without salvation but that one can and will set you free from him if you entrust yourselves to this one. But anyone who passes by the cross, who does not believe in Him and does not establish an inner bond with Him either, is still just as far from God as when he fell into the abyss, even if he has reached the degree of development as a human being.... but only the free decision for Jesus Christ is the passed test of will which he has to pass as a human being. And if he has no bond whatsoever with Jesus Christ, his original sin has not yet been taken from him, which pushed him far away from his God and creator, Who wants to be recognized and acknowledged as father in Jesus Christ. He has not yet turned his gaze towards the cross, for him the cross is not a sign of return to God; he does not believe in the work of salvation and the original sin still burdens him to such an extent that he is completely dark of spirit and cannot recognize anything because his will to do so is missing. But just like every other person he has the opportunity to think about the human being Who allowed Himself to be crucified for the sake of His fellow human beings, for the knowledge of this is imparted to every person, but the human being must also take a stand on this knowledge himself. And his attitude now decides whether he will leave earth redeemed or whether he will remain bound for eternities when he once has to leave this earth. But until his death he has time for his redemption, i.e. for the right attitude towards Jesus Christ and His work of redemption. And until death the cross will be visible to him, again and again it will enter his field of vision, again and again it will drive him inwardly towards the cross, if he does not defend himself and flees the cross. For He who died on the cross constantly entices people to come to Him under His cross and unload the burden of sin there in order to be able to continue on their way as free and redeemed and finally enter the kingdom of light through the gate when the hour of death has come for them. Then the human being will arise to life, his soul will rise to life, it will not taste death, for it has been redeemed from sin and death, from pain and suffering, it has been freed from its guilt and now returns to its father's house for eternity, for it has conquered death.... thus also the one who was once to blame for her fall into the depths....

Amen

Calea spre cruce....

Voi, oamenii, trebuie să priviți spre cruce pentru a merge pe cale pe Pământ în mod corespunzător, pentru a fi mereu ghidați corect de Cel care Și-a vărsat sângele pe cruce pentru păcatele voastre. Iisus Hristos Însuși vă face semn de la cruce, căci numai la crucea Sa poate fi purtată povara păcatului, dacă El o va fi răscumpărat și pentru voi prin moartea Sa. Numai la crucea Sa puteți fi eliberați de povara păcatului.... ceea ce înseamnă că trebuie să recunoașteți actul de Mântuire și, prin urmare, și pe Răscumpărătorul divin Însuși, în Care iubirea lui Dumnezeu a săvârșit actul de milă de a muri pentru oameni și de a răscumpăra păcatul primordial. Nu se poate elibera de această vină nici o ființă umană care nu vrea să știe despre Iisus Hristos, care nu acceptă întruparea lui Dumnezeu în Iisus, care, prin urmare, nu-L recunoaște pe Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu și Răscumpărător al lumii. Ființa umană trebuie să știe și să creadă că o ființă umană s-a lăsat bătută în cuie pe cruce pentru semenii săi din dragoste imensă și că în această ființă umană Iisus a întruchipat Iubirea eternă însăși.... această iubire a murit, prin urmare, pentru oameni, iar această iubire era Dumnezeu Însuși. Iubirea veșnică.... Dumnezeu Însuși.... a coborât pe Pământ, a locuit în ființa umană Iisus, care era locuit de un suflet de lumină, iar "ființa umană" Iisus a parcurs apoi un drum de suferință de o amărăciune de nedescris, care s-a încheiat cu moartea Sa agonizantă pe cruce. Atâta timp cât voi, oamenii, nu vă puteți explica întruparea lui Dumnezeu, nu veți putea crede în Iisus Hristos și în actul Său de mântuire. Dar trebuie să aveți și dragoste în voi înșivă pentru a putea crede în astfel de cunoștințe care corespund adevărului. Iar trăirea acestei iubiri a fost conținutul învățăturii pe care omul Iisus a predicat-o pe Pământ. Iubirea Sa extrem de mare a vrut să sufere și să moară pentru voi, oamenii, pentru a vă răscumpăra; Dar și voi ar trebui să mărturisiți viața Sa de iubire, ar trebui să-L urmați, ar trebui să vă străduiți la fel de mult să trăiți o viață de iubire pentru a putea lua parte la actul mântuirii, pentru că numai printr-o viață de iubire în voi, cunoașterea actului de milostenie va deveni o "certitudine vie" că veți fi răscumpărați, dacă vreți acest lucru voi înșivă și vă dedicați Răscumpărătorului divin Iisus Hristos, luând astfel calea spre crucea Sa. Credința în El vă va împinge și pe voi spre El, Îl veți recunoaște pe Dumnezeu Însuși în El și Îl veți invoca pentru mila și iertarea vinovăției voastre, veți apela la El pentru harul pe care El l-a dobândit pentru voi prin moartea Sa pe cruce.... Veți ști că nu mai sunteți la mila vrăjmașului fără mântuire, ci că Unul singur poate și vă va elibera de el, dacă vă încredințați acestuia. Dar oricine trece pe lângă cruce, care nu crede în El și nici nu stabilește o legătură interioară cu El, este tot atât de departe de Dumnezeu ca atunci când a căzut în abis, chiar dacă a ajuns la gradul de dezvoltare ca ființă umană.... ci doar decizia liberă pentru Iisus Hristos este testul de voință pe care trebuie să îl treacă ca ființă umană. Iar dacă nu are nici un fel de legătură cu Iisus Hristos, înseamnă că încă nu i-a fost luat păcatul primordial, care l-a îndepărtat de Dumnezeul și Creatorul său, Care vrea să fie identificat și recunoscut ca Tată în Iisus Hristos. Dacă nu și-a întors încă privirea spre cruce, pentru el crucea nu este un semn de întoarcere la Dumnezeu, nu crede în lucrarea de Mântuire și păcatul primordial îl apasă încă în așa măsură încât este complet întunecat la nivel spiritual și nu poate recunoaște nimic, deoarece îi lipsește voința de a face acest lucru. Dar, la fel ca orice altă ființă umană, el are posibilitatea de a se gândi la ființa umană care s-a lăsat răstignită pentru semenii săi, deoarece cunoașterea despre aceasta este dată fiecărei ființe umane, dar ființa umană trebuie să ia și ea însăși poziție față de această cunoaștere. Iar atitudinea sa decide acum dacă va părăsi Pământul răscumpărată sau dacă va rămâne legată pentru veșnicii atunci când va trebui să părăsească odată acest Pământ. Dar până la moartea sa are timp pentru răscumpărarea sa, adică pentru atitudinea corectă față de Iisus Hristos și față de lucrarea Sa de răscumpărare. Și până la moarte crucea îi va fi vizibilă, din nou și din nou va intra în câmpul său vizual, din nou și din nou o va împinge în interior spre cruce, dacă nu se apără și fuge de cruce. Căci Cel care a murit pe cruce îi atrage în mod constant pe oameni să vină la El la crucea Sa și să se descarce acolo de povara păcatului, pentru a-și putea continua drumul liberi și răscumpărați și pentru a intra în cele din urmă în împărăția luminii prin poartă, atunci când a venit pentru ei ceasul morții. Atunci ființa umană se va ridica la viață, sufletul său se va ridica la viață, nu va gusta moartea, pentru că a fost răscumpărat de păcat și de moarte, de durere și suferință, a fost eliberat de vina sa și acum se întoarce în casa Tatălui său pentru veșnicie, pentru că a învins moartea.... la fel ca și cel care a fost odată vinovat de căderea ei în adânc....

Amin