• Back

Misuse of the gifts which distinguish the human being from the animal....

Unadulterated pleasure in life is the goal and endeavour of every person who still lives in darkest spiritual night on earth. And as soon as he achieves it he will enjoy his life to the full and only live for his body while his soul goes without, and if the human being is satisfied with purely physical pleasures his state can be called exceedingly imperfect. It testifies to a purely materialistic attitude, for then the human beings will merely be an empty shell, he cannot be deemed any more, that is, more highly advanced than a creature which lacks intellect and free will, for the latter is not being used or is used in a completely wrong way by the person. The gifts which distinguish the human being from the animal are intended to achieve the soul's higher development; their use shall merely manage to achieve the soul's transformation. The human being, however, only uses these gifts to enhance his body's well-being, and thus he is misusing them. In this case the circumstances of the individual person are not important, for the striving for the pleasures of life in itself is a misuse of his received energy of life and the gifts bestowed upon him by God's love. As to whether he will find fulfilment in his life does not change the fact that his desire worsens the darkness of soul, for his thoughts and intentions impede the soul's actual task. Hence the person's life can remain empty and deprived of earthly pleasure and still not gain him psychological higher development because his desire is orientated towards earthly pleasure. Fulfilment is often denied to them in order to redirect their thoughts and intentions towards spiritual experiences, and yet they fail to find the path into the spiritual kingdom. Their highest goal is and remains earthly happiness.... And such an attitude will not reduce their distance from God, thus it is the cause of a deficiency which will have far-reaching consequences at the end of their earthly life, and this deficiency can no longer be rectified once the soul has left its earthly body.

On the other hand, a short time on earth can suffice to make up for what had been neglected if the human being takes the shaping of his soul seriously. This is why ever more opportunities will approach the human being in his latter years of life which he only needs to make use of and which, if he is willing, can bring him incomparable blessings, for God will not leave misguided souls without help even if the human being does not acknowledge Him, i.e., even if through his attitude towards worldly pleasures and earthly possessions he turns towards God's adversary. He struggles for his soul until his death. Time and again He is willing to help and guides him such that his thoughts will be turned to spiritual spheres. And time and again his will is given an opportunity to make a decision. For divine love is such that it will not let go of whatever wants to withdraw from Him. Even so, God will never decisively intervene in the human being's will but so evidently bring those people together who can complement each other, i.e., He brings badly informed people in contact with those who can serve them in a giving and instructive way. This task is often difficult as long as the world is still alluring, which weakens the will for the acceptance of spiritual truths. Yet occasionally just slight attempts will suffice to make a human being receptive to them.... namely, when the world gives him very little.... Unfulfilled desire can also lead to overcoming the desire, in which case it was richly blessed. Then the person's struggle with himself, against his own craving, was made easy for him by denying him the satisfaction. And this, too, is God's grace, which can lead to the right decision of the free will. One day people will thank God for what they so bitterly and harshly condemn, if it was successful.... or they will suffer bitter regret if their will ignored this grace as well....

Amen

Folosirea abuzivă a darurilor care îl deosebesc pe om de fiară....

Bucuria nestingherită a vieții este scopul și strădania omului, care încă umblă pe Pământ în cea mai întunecată noapte a spiritului. Și de îndată ce își găsește împlinirea, savurează viața din plin și astfel trăiește doar pentru trup, în timp ce sufletul se stinge în gol, iar această stare trebuie numită extrem de imperfectă atunci când omul se mulțumește doar cu plăcerile trupești. Acest lucru atestă o atitudine pur materială, atunci ființa umană este doar o formă fără conținut, nu poate fi considerată mai mult decât o creatură lipsită de intelect și de liberul arbitru, pentru că acesta din urmă nu este folosit de ființa umană sau este folosit într-un mod complet greșit. Darurile care diferențiază ființa umană de animal sunt destinate dezvoltării superioare a sufletului, iar utilizarea lor are ca scop pur și simplu să determine transformarea sufletului. Cu toate acestea, omul folosește aceste daruri doar pentru creșterea bunăstării trupului și, astfel, le folosește greșit. În acest caz, circumstanțele persoanei nu sunt importante, deoarece lupta pentru plăcerile vieții în sine este o utilizare greșită a energiei primite de la viață și a darurilor pe care i le-a acordat iubirea lui Dumnezeu. Indiferent dacă viața îi aduce sau nu împlinire, nu schimbă faptul că el agravează întunericul sufletului prin dorința sa, căci simțirea și strădania pentru aceasta îl reține pe suflet de la sarcina sa reală. Astfel, viața ființei umane poate rămâne goală și săracă în plăceri pământești și totuși să nu-i aducă o dezvoltare superioară a sufletului, deoarece dorința este îndreptată spre plăcerile pământești. Deseori li se refuză împlinirea pentru a-și redirecționa gândurile și intențiile spre experiențe spirituale, și totuși ei nu își găsesc calea spre împărăția spirituală. Scopul lor suprem este și rămâne fericirea pământească..... Iar o astfel de atitudine nu le reduce distanța față de Dumnezeu, astfel încât este cauza unei deficiențe de o gravitate de neconceput la sfârșitul vieții pământești, iar această deficiență nu poate fi compensată odată ce sufletul a părăsit trupul pământesc. Pe de altă parte, o scurtă perioadă de timp pe Pământ poate fi suficientă pentru a compensa ceea ce a fost pierdut, dacă ființa umană își ia în serios formarea sufletului. Și de aceea, în ultimii ani de viață se apropie tot mai des de ființa umană ocazii pe care ea trebuie doar să le valorifice și care, dacă este dispusă, îi pot aduce binecuvântări incomparabile, căci Dumnezeu nu lasă fără ajutor sufletele rătăcite, chiar dacă ființa umană nu-L recunoaște, chiar dacă prin atitudinea sa față de plăcerile și bunurile pământești se întoarce spre potrivnicul lui Dumnezeu. El se luptă pentru sufletul omului până la moarte. De fiecare dată, Dumnezeu este pregătit cu ajutorul Său și îl ghidează în așa fel încât gândurile ființei umane să se îndrepte spre teritoriul spiritual. Și din nou și din nou, voința sa are posibilitatea de a decide. Căci aceasta este iubirea divină, care nu lasă să cadă ceea ce vrea să se îndepărteze de El. Cu toate acestea, Dumnezeu nu va interveni niciodată în mod decisiv în voința ființei umane, ci, în mod evident, va aduce împreună oameni care se pot completa reciproc, adică îi lasă pe oamenii ignoranți să ia contact cu cei care le pot servi în mod darnic și instructiv. Este adesea o sarcină dificilă atâta timp cât lumea este încă atrăgătoare și astfel voința este slăbită pentru primirea adevărurilor spirituale. Dar, uneori, chiar și ușoarele încercări sunt suficiente pentru ca ființa umană să devină receptivă la ele.... atunci când lumea îi oferă foarte puțin..... Dorința neîmplinită poate duce, de asemenea, la depășirea dorinței, caz în care aceasta a fost binecuvântată din belșug. Apoi, lupta omului împotriva lui însuși, împotriva propriei dorințe, i-a fost ușurată de faptul că împlinirea i-a fost refuzată. Și acesta este, de asemenea, un har al lui Dumnezeu care poate duce la decizia corectă a liberului arbitru. Ceea ce oamenii condamnă adesea cu atâta amărăciune și asprime, într-o zi îi vor mulțumi lui Dumnezeu dacă a dus la succesul potrivit.... sau vor regreta amarnic dacă voința lor a ignorat și acest har.....

Amin