• Zurück

Erbsünde....

Es müssen in euch immer wieder Fragen auftauchen, die ihr beantwortet haben möchtet, dann kann Ich euch aufklären, sowie ihr euch mit Mir in Verbindung setzet, sowie ihr nach innigem Gebet höret, was Ich euch sage.... indem ihr eure nun auftauchenden Gedanken als diese Meine Antwort ansehet, wenn ihr nicht direkt angesprochen werdet von Mir, durch die Stimme des Geistes. Euer Verlangen und der Anruf zu Mir sichert euch auch rechtes Denken.... doch ohne Mich werdet ihr nicht in der Wahrheit stehen, ohne Mich ist euer Streben nach Aufklärung vergeblich, weil euch ohne Mich nur irriges Gedankengut erfüllt, das euch die Kräfte von unten vermitteln können.... eben weil ihr Mich ausschaltet, Der Ich der Geber der Wahrheit bin....

Und so sei euch folgendes gesagt: Es kann euch immer nur bildmäßig Aufklärung zugehen, solange ihr nicht vollkommen seid.... Nimmermehr würdet ihr verstehen können die endlosen Tiefen göttlicher Weisheit, nimmermehr würdet ihr die Beweggründe für Mein Walten und Wirken verstehen, weil eure Unvollkommenheit auch mangelhafte Erkenntniskraft bedeutet und ihr also kraft eures Verstandes keine Erklärung finden könntet.... die euch aber blitzschnell zugehen kann, sowie euch im geistigen Reich Mein Liebelicht durchflutet. Auf Erden müsset ihr bildhaft Aufklärung erhalten, es können euch nur eurem Fassungsvermögen entsprechend die Vorgänge geschildert werden, die sich in Meiner Schöpfung abspielten.... und also können euch auch die geistigen Vorgänge in den Herzen der ersten Menschen nur durch irdische Vorgänge verständlich gemacht werden, die an sich jedoch nur ein schwacher Vergleich sind.... eben weil ihr selbst noch schwachen Geistes seid....

Ihr Menschen seid gebunden durch Naturgesetze, denn die völlige Freiheit, die ihr euch durch euren einstigen Abfall verscherzt hattet, müsset ihr euch erst wiedererwerben durch euer Erdenleben.... Ich legte den ersten Menschen darum eine Begrenzung ihres Willens auf, weil Ich wollte, daß sie erstmalig erkennen sollten, daß sie einer Macht untertan waren und sie sich dieser Macht also freiwillig unterwerfen sollten.... um nun ihre endgültige Freiheit geschenkt zu bekommen. Einstmals wollten sie Mich nicht anerkennen, und es war dies die erste Sünde, die Auflehnung gegen Mich, aus Dem sie hervorgegangen waren.... Nur das Anerkennen im freien Willen konnte diese erste Sünde wiederaufheben. Und diese Anerkennung Meiner Selbst wollte Ich erreichen, als Ich die gesamte Schöpfung erstehen ließ. Darum also waren die ersten Menschen so ausgestattet, daß sie Mich wohl erkennen konnten, aber nicht dazu gezwungen waren.... Und darum mußte also der freie Wille entscheiden, der wieder in einer "Versuchung" sich erproben sollte.... (28.5.1954) Es mußte das Auge der Menschen auf etwas gerichtet sein, das sie begehrten, und es mußte ein Verbot und eine Lockung zugleich sie zum Willensentscheid veranlassen.... begreiflicherweise aber die Lockung mit einem Versprechen verbunden sein, dem sie nun widerstehen sollten.... Das Verbot und die Verlockung erfolgten von zwei Seiten.... weil es um die Rückkehr des Gefallenen zu Mir und um das Verbleiben bei Meinem Gegner ging, um das Erreichen des Zieles des von Mir Erschaffenen oder um den erneuten Rückfall in die Tiefe.... Und folglich mußte auch in den Menschen die Begierde gelegt sein und ihm auch die Möglichkeit geboten werden, diese Begierde zu stillen.... oder aber sie zu überwinden um eines weit höheren Zieles willen: (um) die ewige Glückseligkeit bei Mir, die jene irdische Erfüllung der Begierde ums Tausendfache übertrifft.

Da die Rückgewinnung der abtrünnig gewordenen Geistwesen ein Kampf war zwischen Mir und Meinem Gegner, mußte auch dieser die Möglichkeit haben, einzuwirken auf den Willen jener Wesen.... nur daß er Scheingüter und ein Scheinglück vortäuschte, auf daß die Menschen das wahre Glück, ein seliges Leben in Ewigkeit, sich verscherzen sollten.... Ich wußte um diese Versuchung und gab deshalb den ersten Menschen ein Gebot mit gleichzeitiger Warnung vor dem ewigen Tode.... Und diese Warnung hätte genügen müssen, in den Menschen jegliche Begierde zu ersticken, um nicht das Leben zu verlieren.... Und Mein Gegner überzeugte sie vom Gegenteil Meiner Warnung.... er versprach ihnen das Leben.... Sie aber erkannten Mich als höchste Macht und folgten doch der Lüge.... und sie brachten dadurch den Tod in die Welt....

Was aber war es, das ihre Begierde so mächtig werden ließ, daß sie dieser Begierde erlagen?.... Sie lebten ein seliges Leben im Paradies, sie waren Herr aller geschöpflichen Dinge; alles unterstand ihrem Willen, und sie fühlten sich glücklich im Vollbesitz von Kraft und Macht. Innige Liebe verband auch die erstgeschaffenen Menschen, und kraft dieser Liebe schon hätten sie sich selbst erlösen können aus der Fessel Meines Gegners. Und solange diese Liebe zu Mir und zu dem Partner gerichtet war, bestand auch keine Gefahr eines Versagens in der Willensprobe. Doch Mein Gegner wußte diese Liebe falsch zu lenken.... er verkehrte sie zur Ichliebe, indem er ihnen falsche Versprechungen gab und also nun die Begierde in ihnen entfachte, sich selbst Seligkeiten zu verschaffen.... Es wurde ihre Liebe eine verlangende, eine egoistische und niedrige Liebe, und damit gaben sie sich wieder dem in die Gewalt, von dem sie sich befreien sollten und es auch konnten, so sie Mein Gebot höher gestellt hätten als ihr Verlangen.

Begreifet es, ihr Menschen.... die Zeit war noch nicht gekommen, da Ich das erste Menschenpaar segnen wollte.... Darum wurde es sündig.... denn nichts ist sündig, was sich Meinem Schöpfungsplan anpaßt, nichts kann Sünde sein, was in gesetzlicher Ordnung geschieht.... und niemals kann der Vorgang der Zeugung wider die Gott-gewollte Ordnung sein. Doch die Befriedigung der Sinne ohne den Willen, Leben zu gebären, ist kein Akt der Liebe, die göttlich ist, sondern eine von Meinem Gegner entfachte Selbstliebe, die den Menschen herabzieht und gänzlich in seine Gewalt treibt....

Dieser falschen Liebe waren die ersten Menschen zum Opfer gefallen, und diese falsche Liebe war die Sünde, die wieder gemahnte an die Ursünde der Selbstüberhebung.... die nicht sich verschenken wollte, sondern alles besitzen und die Erbgut war ihres Erzeugers.... die aber mit der göttlichen Liebe nichts gemeinsam hat.... (29.5.1954) Die göttliche Liebe ruht als Funke in euren Herzen und kann sich entzünden zu höchster Glut. Doch das Ziel Meines Gegners war und ist, diese Liebe zu verkehren, und es ist ihm gelungen. Das Reine, Göttliche wurde verunreinigt und zu einer Ichliebe gewandelt, die den Begriff "Liebe" nicht mehr verdient und nur Begierlichkeit, Selbstsucht und Eigenliebe genannt werden kann und die auch zu allem fähig ist, was Mein Gegner von euch verlangt.... Und so wurde auch der Akt der Fortpflanzung für Meinen Gegner zu einem Mittel, das ihm unzählige Seelen zuwandte, was nimmermehr möglich gewesen wäre, wenn er unter Meiner Segnung stattgefunden hätte.... wo die göttliche Liebe des Schenkens und Beglückens ihre Krönung erfahren sollte in der Entstehung eines neuen Lebens.... Der Sündenfall also bestand in der Hingabe der reinen göttlichen Liebe um einer unreinen selbstischen Liebe willen.... Der Gottesfunke im Menschen wurde durch satanisches Einwirken ausgelöscht und dafür ein Feuer entfacht, dem alles Edle und Reine zum Opfer fiel.... Es wurden die Sinne erregt und zu höchster Gier getrieben, was nimmermehr Meinem Schöpfungsakt entsprach.... doch der Willensfreiheit Meines Gegners und auch Meiner Geschöpfe wegen nicht gehindert wurde.... da es immer noch im Willen des einzelnen Menschen liegt, dieser Versuchung durch Satan zu widerstehen....

Der Sündenfall also war nicht der Fortpflanzungsakt, sondern die durch Satan angeregte und im freien Willen entzündete verkehrte und sündige Liebe.... Es wurde ein im göttlichen Sinne beglückender Schöpfungsakt herabgezogen zu einem Spiel unreiner Geister.... Es wurde Meinem Gegner Zutritt gewährt zu einem Akt, wo Ich Selbst mit Meinem Segen bei den Menschen sein wollte, um die reine, göttliche Liebe in ihnen zu verstärken, daß diese auch in die nun gezeugten Wesen überfließen sollte und so also ein Menschengeschlecht erstanden wäre, das in stets hellerem Liebelicht den Weg zu Mir zurückgefunden hätte ohne Leid und Qual, das in kurzer Zeit sich erlöst hätte durch die Liebe, weil es Mich Selbst erkennen mußte, wo die Liebe erstrahlte....

Die ersten Menschen hätten diese Willensprobe bestehen können.... doch da Ich mit Meinem Gegner rang um die Seelen der Menschen, konnte Ich ihn nicht hindern, Mittel anzuwenden, um sich den Sieg zu sichern. Denn es ging um die Rückkehr Meiner Geschöpfe in völlig freiem Willen.... der jedoch versagte und dem ganzen Menschengeschlecht ein Los eintrug, von dem es selbst nicht mehr frei wurde.... bis ein Mensch in reiner göttlicher Liebe das Werk vollbrachte.... das die gesamte Menschheit entsühnte und ihr wieder den Weg frei machte nach oben....

Denn die Liebe trägt den Sieg davon, und die Liebe wird nicht eher ruhen, bis auch das letzte Mir Abtrünnig-Gewordene den Weg zurückgefunden hat zu Mir....

Amen

Păcatul moștenit....

Trebuie să apară în voi mereu întrebări la care ați vrea să primiți răspuns, atunci vă pot lumina de îndată ce intrați în contact cu Mine, de îndată ce ascultați ceea ce vă spun după o rugăciune sinceră..... considerând gândurile voastre care apar acum ca fiind răspunsul Meu, dacă nu vă sunt adresate direct de Mine prin vocea spiritului. Dorința voastră și chemarea Mea vă asigură și gândirea corectă.... dar fără Mine nu veți sta în adevăr, fără Mine strădania voastră pentru iluminare este zadarnică, pentru că fără Mine sunteți umpluți doar cu material de gândire eronat pe care forțele de jos vi-l pot transmite.... tocmai pentru că Mă excludeți pe Mine, Care sunt Cel ce dăruiește adevărul....

Așa că lăsați-Mă să vă spun următorul lucru: Iluminarea poate veni la voi doar sub formă de imagini atâta timp cât nu sunteți perfecți.... Niciodată nu veți putea înțelege profunzimile infinite ale înțelepciunii divine, nu veți înțelege niciodată motivele domniei și activității Mele, deoarece imperfecțiunea voastră semnifică, de asemenea, o putere insuficientă de cunoaștere și, astfel, nu veți putea găsi o explicație în virtutea intelectului vostru.... care, totuși, poate ajunge la voi într-o clipă, de îndată ce lumina iubirii Mele vă inundă în împărăția spirituală. Pe Pământ trebuie să primiți clarificări în imagini, procesele care au avut loc în creația Mea nu pot fi descrise decât în funcție de capacitatea voastră de înțelegere.... și astfel, procesele spirituale din inimile primilor oameni nu pot fi făcute înțelese pentru voi decât prin intermediul proceselor pământești, care însă nu sunt în sine decât o slabă comparație.... tocmai pentru că voi înșivă sunteți încă slabi spiritual....

Voi, oamenii, sunteți legați de legile naturale, căci libertatea deplină pe care v-ați pierdut-o prin apostazia voastră anterioară trebuie să o dobândiți din nou prin viața voastră pământească.... Am impus o limitare a voinței primilor oameni pentru că am vrut ca ei să recunoască pentru prima dată că sunt supuși unei puteri și că, prin urmare, trebuie să se supună de bună voie acestei puteri.... pentru a li se acorda acum libertatea finală. Odată nu au vrut să Mă recunoască, și acesta a fost primul păcat, răzvrătirea împotriva Mea, de la Care se îndepărtaseră.... Numai recunoașterea în liberul arbitru ar putea anula din nou acest prim păcat. Și am vrut să obțin această recunoaștere a Mea atunci când am adus întreaga creație la existență. De aceea, primele ființe umane au fost echipate în așa fel încât au fost într-adevăr capabile să Mă recunoască, dar nu au fost forțate să o facă.... Și, prin urmare, voința liberă trebuia să decidă, care urma să fie testată din nou într-o "ispită".... (5/28/1954). Ochii oamenilor trebuiau să fie îndreptați spre ceva ce doreau, iar o interdicție și o ispită în același timp trebuiau să-i determine să ia o decizie de voință.... dar se înțelege că momeala era legată de o promisiune la care acum trebuiau să reziste.... Interdicția și ademenirea proveneau din două părți.... pentru că era vorba de întoarcerea celui căzut la Mine și de rămânerea cu adversarul Meu, de atingerea țelului celui creat de Mine sau de o nouă recidivă în adânc.... Și, în consecință, a trebuit să fie pusă și dorința în ființa umană și să i se ofere posibilitatea de a satisface această dorință.... sau de a o depăși de dragul unui scop mult mai înalt: (pentru) fericirea eternă cu Mine, care depășește de o mie de ori această împlinire pământească a dorinței.

Deoarece recuperarea ființelor spirituale apostaziate a fost o luptă între Mine și adversarul Meu, acesta din urmă trebuia să aibă și el posibilitatea de a influența voința acelor ființe..... doar că a simulat bunuri false și o fericire falsă pentru ca oamenii să piardă adevărata fericire, o viață fericită în eternitate.... Știam despre această ispită și de aceea am dat primilor oameni o poruncă cu avertizare simultană de moarte veșnică.... Și acest avertisment ar fi trebuit să fie suficient pentru a înăbuși orice dorință în oameni pentru a nu-și pierde viața.... și adversarul Meu i-a convins de contrariul avertismentului Meu.... el le-a promis viața.... dar ei M-au recunoscut ca fiind Puterea supremă și totuși au urmat minciuna.... și astfel au adus moartea în lume....

Dar ce a făcut ca dorința lor să fie atât de puternică încât au cedat în fața ei?.... Ei au trăit o viață fericită în paradis, erau stăpânii tuturor lucrurilor create; Totul era supus voinței lor și se simțeau fericiți în deplinătatea forței și a puterii. Iubirea sinceră a unit și ființele umane create pentru prima dată și, în virtutea acestei iubiri, ele ar fi putut să se elibereze din robia adversarului Meu. Și atâta timp cât această iubire era îndreptată spre Mine și spre partener, nu exista niciun pericol de eșec în testul voinței. Dar adversarul Meu a știut cum să deturneze această iubire.... a transformat-o în iubire de sine, oferindu-le promisiuni false și astfel a aprins în ei dorința de a-și procura ei înșiși fericiri.... Iubirea lor a devenit o dorință, o iubire egoistă și josnică, și astfel s-au predat din nou controlului celui de care trebuiau să se elibereze și puteau face acest lucru dacă ar fi pus porunca Mea mai presus de dorința lor.

Înțelegeți acest lucru, oameni buni.... nu venise încă timpul când am vrut să binecuvântez primul cuplu uman.... De aceea a devenit păcătos.... căci nimic nu este păcătos care se adaptează la planul Meu de creație, nimic nu poate fi păcătos care se întâmplă în ordine legală.... și niciodată procesul de procreare nu poate fi contrar ordinii rânduite de Dumnezeu. Totuși, satisfacerea simțurilor fără voința de a da naștere la viață nu este un act de iubire, care este divină, ci o iubire de sine aprinsă de adversarul Meu, care trage ființa umană în jos și o împinge cu totul în puterea sa....

Primele ființe umane au căzut pradă acestei false iubiri, iar această falsă iubire a fost păcatul care ne-a amintit din nou de păcatul originar al îngâmfării de sine.... care nu voia să se dăruiască, ci să posede totul și care era proprietatea ereditară a producătorului său.... dar care nu are nimic în comun cu iubirea divină.... (29.5.1954). Iubirea divină se odihnește ca o scânteie în inimile voastre și se poate aprinde în cele mai înalte vâlvătăi. Dar scopul adversarului Meu a fost și este să pervertească această iubire, și a reușit. Purul, divinul a fost pângărit și schimbat într-o iubire de sine care nu mai merită termenul de "iubire" și care poate fi numită doar râvnă, egoism și iubire de sine și care este, de asemenea, capabilă de tot ceea ce adversarul Meu cere de la voi.... Și astfel, actul procreației a devenit, de asemenea, un mijloc pentru adversarul Meu de a câștiga nenumărate suflete, ceea ce nu ar fi fost niciodată posibil dacă ar fi avut loc sub binecuvântarea Mea.... unde iubirea divină de a dărui și de a face fericit ar trebui să cunoască punctul culminant în apariția unei noi vieți.... Căderea a constat, așadar, în renunțarea la iubirea divină pură în favoarea iubirii egoiste impure.... Scânteia lui Dumnezeu din om a fost stinsă de influența satanică și în locul ei s-a aprins un foc căruia i-a căzut victimă tot ce era nobil și pur.... Simțurile au fost stârnite și împinse la poftă maximă, care nu mai corespundea actului Meu de creație.... dar libertatea de voință a adversarului Meu și, de asemenea, a creaturilor Mele nu a fost împiedicată, deoarece încă mai stă în voința fiecărei ființe umane în parte să reziste acestei tentații a Satanei.

Căderea omului, deci, nu a fost actul procreării, ci iubirea perversă și păcătoasă inspirată de Satana și aprinsă în voința liberă.... Un act de creație care a fost fericit în sens divin a fost redus la un joc de spirite necurate.... Adversarului Meu i s-a permis accesul la un act în care Eu Însumi am vrut să fiu cu oamenii cu binecuvântarea Mea pentru a întări în ei iubirea pură, divină, pentru ca aceasta să se reverse și în ființele născute acum și astfel ar fi apărut o rasă umană care ar fi regăsit drumul spre Mine în lumina tot mai strălucitoare a iubirii, fără suferință și chinuri, care s-ar fi răscumpărat în scurt timp prin iubire, pentru că trebuia să Mă recunoască pe Mine Însumi acolo unde iubirea strălucește....

Primii oameni ar fi fost capabili să treacă acest test al voinței.... dar, întrucât m-am luptat cu adversarul Meu pentru sufletele oamenilor, nu l-am putut împiedica să folosească mijloace pentru a-și asigura victoria. Căci era vorba de întoarcerea creațiilor Mele vii în deplină libertate de voință.... care, totuși, au eșuat și au provocat o soartă întregii rase umane din care nu a redevenit ea însăși liberă.... până când o ființă umană, în pură iubire divină, a realizat lucrarea.... care a ispășit pentru întreaga umanitate și i-a deschis din nou calea spre înalt....

Pentru că iubirea este victorioasă, și iubirea nu se va odihni până când ultimul care s-a îndepărtat de Mine nu va găsi drumul înapoi la Mine....

Amin