• Nazaj

Več prevodov Naključna objava:

PRVO USTVARJENO BITJE .... NOSILEC SVETLOBE (LUCIFER) .... ODPADNIŠTVO OD BOGA....

Vaš človeški razum zmore dojeti globljo Resnico le do določene mere, ker se čista duhovnost lahko razlaga samo duhovno. To razlago bo sprejel duh v vas, in seveda bo preko duše prav tako predana razumu, vendar je razum še vedno preveč posvetno obremenjen, in zato ne more prodreti tako globoko v duhovno znanje, da bi mu bilo vse jasno. Kljub temu Moj Duh sebe izraža skozi duhovno iskro v vas *(t.j. skozi "Svetega Duha"; Janez 14:26, 15:26, 16:13-15),* in vsak kdor ima Ljubezen, bo prav tako razumel pomen tega, kar mu govorim.

Moja ustvarjalna volja je bila ogromna, Moja Moč neizčrpna, in Jaz Sem našel Svojo blaženost v uresničevanju Svojih misli in načrtov. In ta blaženost se je želela izraziti, Moja Ljubezen se je želela izročiti (podariti), Jaz Sem zraven sebe želel (imeti) drugo bitje, da prav tako uživa to, kar je Mene delalo nepopisno srečnega. Jaz Sem Svojo osamljenost doživljal kot pomanjkljivost, katero Sem lahko odpravil v vsakem trenutku, če Sem to želel.... In Jaz Sem Sebe želel ponovno odkriti (najti) v bitju, katero bi z Mano moralo biti tesno povezano (združeno), katero Sem želel oblikovati kot ogledalo Mene Samega, kot Mojo Lastno podobo, da bi ga lahko obdaril z neomejeno blaženostjo, in na ta način ponovno povečal tudi Mojo blaženost. Želel Sem ustvariti takšno bitje, in ta volja je bila dovolj, ker Moja volja je bila Moč, ki je stalno delovala v Ljubezni in Modrosti.

Bitje katerega Sem prikazal v zunanji obliki iz notranjosti Sebe Samega, je bilo resnično Moja podoba, vendar Me vseeno ni moglo videti, ker, če bi Me lahko videlo, bi ono zahvaljujoč preveliki blaženosti prenehalo obstajati, ker nobeno bitje ne more vzdržati pogleda na Mene (v smislu*, "nihče ne more videti Boga, kot je On v resnici v Svojem bistvu in, da ne bo uničeno;"* 2. Mojzesova 33:20). Kajti vsako bitje, tudi najpopolnejša podoba Mene Samega je še vedno le proizvod Moje moči Ljubezni, medtem, ko Sem Jaz Osebno moč Ljubezni, in vse osvetljujem z neprimerljivo intenzivnostjo; zato nisem bil viden temu bitju, katerega sem prikazal v zunanji obliki izven Sebe Samega.

Vendar Sem si v tem bitju ustvaril posodo, v katero je Moja moč Ljubezni lahko neprestano tekla, torej bitje katero je s tem neprestanim dotokom moči od Mene prejemalo tudi Mojo ustvarjalno voljo, Mojo Moč, Mojo modrost in Mojo Ljubezen v izobilju (v presežku). Zatorej je ono lahko čutilo enako blaženost, lahko je izražalo svojo moč s svojo lastno voljo, lahko je bilo ustvarjalno aktivno, tako je osrečevalo samo sebe, in na ta način neprestano povečevalo Mojo blaženost, ker je Moja moč usposobila to bitje, in Jaz Sem užival v njegovi sreči....

In sedaj so iz tega bitja izšla brezštevilna druga bitja iste vrste.... Vsa ta so bila otroci Moje Ljubezni v žareči svetlobi, v najvišji popolnosti, ker je iz te od Mene ustvarjene podobe Mene Samega in iz Moje neskončne Ljubezni lahko izšlo (nastalo) vedno le najbolj popolno, ker sva oba imela enako voljo. Obe najine Ljubezni sta sebe ponovno našli v ustvarjenih bitjih, ker ni obstajalo nič nepopolnega, vse dokler sta Moja volja in Moja Ljubezen delovali skozi to prvo-ustvarjeno bitje. To je bil svet duhov poln svetlobe, v katerem je bilo izvirno ustvarjenih duhov zelo veliko.... Moč iz Mene je neomejeno tekla k bitju, katerega Sem izbral za Sebe kot Nosilca Svetlobe in Moči....

In bitje samo je bilo presrečno.... Vendar Sem Jaz želel to blaženost še povečati; Jaz Sem želel, da ne bi bilo vezano na Mojo voljo, temveč, da bo aktivno po svoji lastni volji, katera.... če je bitje bilo in bo ostalo popolno.... je bila Moja volja. Saj bitje glede na to, ker Sem ga Jaz ustvaril, ni bilo sposobno niti imeti nobene druge volje. Vendar pa Sem Jaz želel, da ono lahko deluje svobodno.... ker šele to je bila značilnost božanskega bitja, da je Ljubezen v njem tako mogočna, da je ta odločilna za voljo, ki je enako usmerjena kakor Moja.

To Ljubezen Sem želel prejemati od Svojega prvo-ustvarjenega bitja, ki pa bi bitju istočasno prav tako morala prinesti najvišjo popolnost, tako, da to več ne bi delovalo kot ustvarjeno bitje (ki deluje samo) po Moji volji, temveč je lahko uživalo neomejeno blaženost združevanja z Mojo voljo, iz Ljubezni do Mene.... da bi opravilo ta izpit volje in izpit Ljubezni, je to bitje moralo imeti popolno svobodo volje. Ono Me ni videlo, vendar Me je prepoznalo (in sprejelo), ker je bilo razsvetljeno.... Vendar je ono videlo brezštevilna bitja, katere je ustvarila njegova volja, in bitje samo se je počutilo kot njihov stvarnik, čeprav je vedelo, da je moč prejelo od Mene....

In bitje je bilo zavistno na Moji moči.... Čeprav je bil sam (Lucifer) viden bitjem, katere je ustvaril, se je vendar zavedal svojega izvora v Meni, vendar je za sebe zahteval pravico vladanja nad temi bitji s tem, da je predstavljal samega sebe kot vir moči, kot edino silo, ki je sposobna ustvarjati.... Tako rekoč odpovedal Mi je Ljubezen, da bi lahko vladal.... Ta proces je za vas ljudi nedojemljiv, da je lahko samozavestno bitje prestopilo v popolnoma napačno razmišljanje, vendar je to mogoče pojasniti s svobodno voljo, katera je, da bi postala aktivna, lahko prav tako izbrala negativno, vendar ni bila prisiljena, da mora izbrati.

Nosilec Svetlobe in Moči (Lucifer) je videl na eni strani dokaze moči prenesene skozi njega, vendar samega Vira moči ni videl. Zato je on sebe razglasil za vladarja nad svojimi ustvarjenimi duhovi, in Me je prav tako njim poskusil predstaviti kot nekoga, ki ne obstaja. On je na njih poskušal prenesti svojo sedaj nasprotujočo voljo.... In sedaj je prišel trenutek odločitve, dokazovanja njihove popolnosti tudi za ta bitja, ki so bila ustvarjena od Nosilca Svetlobe ob uporabi Moje moči.... Moja moč je bila prirojena vsem tem bitjem, oni so bili prepolni svetlobe (razsvetljeni), in so žareli v Ljubezni do Mene, Katerega sicer niso videli, vendar kljub temu prepoznavali (in sprejemali). Oni pa so bili v Ljubezni prav tako naklonjeni svojemu stvarniku, ker je moč, ki jih je ustvarila, bila Ljubezen, ki je sevala iz prvo-ustvarjenega bitja in mu omogočala ustvarjati. Ta Ljubezen se je sedaj morala odločiti in ona se je razdelila (razcepila)....

Strašna zmeda je nastala med duhovnimi bitji, katera so se počutila prisiljena sprejeti odločitev. Vendar je zopet bilo razumljivo.... ker je moč Moje Ljubezni delovala kot svetloba.... da je težnja k prvotnemu Viru moči pri mnogih bitjih bila močnejša, da se je njihova Ljubezen do njega, ki se je ločil od Mene, zmanjšala, in z okrepljeno močjo težila k Meni.... Kajti svetloba v njih je bilo spoznanje, da Sem Jaz Ljubezen od večnosti. Vsako bitje je sicer imelo spoznanje vendar pa tudi svobodno voljo, ki ni bila vezana na spoznanje, sicer ne bi bila svobodna. In duhovni svet se je razdelil....

Bitje, ki je izšlo iz Mene, je imelo svoje privržence, kakor tudi Jaz Sam, čeprav Jaz nisem bil viden. Toda moč iz Mene je imela tako močan učinek, da so se mnoga bitja obrnila proč od njega, ki Mi je želel nasprotovati.... Njihova volja je ostala pravilno usmerjena, medtem, ko so Nosilec Svetlobe in njegovi privrženci napačno usmerili svojo voljo. Tako so se oni prostovoljno ločili od Mene, kar je povzročilo njihov padec v brezno.... Na ta način je Nosilec Svetlobe (*Lucifer=Hebrejsko: הילל heylel hay-lale’ "= Nosilec Svetlobe*) najbolj razsvetljeno bitje, ki Sem ga prikazal v zunanji obliki izven Sebe Samega, postal Moj nasprotnik (*Satan=Hebrejsko: שׂטן satan saw-tawn '= nasprotnik, ta ki se upira*), medtem, ko so se vsi, ki so izšli iz njega, katere je ustvarila najina skupna volja Ljubezni, deloma obrnili k Meni in deloma k njemu, glede na žar Ljubezni s katerim so bili prežeti. Namreč s trenutkom ločitve Nosilca Svetlobe od Mene so bitja začutila nejasno hrepenenje po določenem polu.

Svobodna volja se je začela odkrivati ​​in razvijati.... niti Jaz niti Moj nasprotnik nisva na silo vplivala na njih.... oni so bili izpostavljeni le sevanju obeh najinih moči, kateri sta vsako bitje želeli pridobiti za sebe. Moj dotok moči je bila čista Ljubezen in je vplivala na bitja tako silno, da so Me ona prepoznala, ne, da bi Me videla, vendar so ona prav tako lahko prepoznala spremembo v volji Mojega prvo-ustvarjenega bitja. Toda, ker so lahko videla to bitje (Luciferja), so mu mnogi sledili, kar pomeni, da so se podredili njegovi volji, in se tako oddaljili od Mene.

Toda prav tako so se prvotno ustvarjena bitja počutila kot Moji otroci in so Mi ostala zvesta iz svobodne volje, le, da je bilo število teh mnogo manjše. To so bila prvotno ustvarjena bitja, katera so nastala iz najbolj blagoslovljene ustvarjalne volje Mojega Nosilca Svetlobe in ogromnega priliva Moje moči Ljubezni. In ta moč Ljubezni je bila prav tako tem bitjem prirojena (lastna) in jih je vztrajno potiskala k Meni, ker so oni sedanjo voljo svojega ustvarjalca prepoznali kot napačno, in so se zatorej obrnili vstran od njega. Tudi drugim bitjem je bilo to spoznanje na voljo, vendar so slepo sledili temu, katerega so lahko videli, in njihova volja je bila upoštevana, in Jaz na njo na noben način nisem vplival, ker se je ta odločitev volje morala zgoditi s ciljem, da bi se ustvarjena bitja samostojno oblikovala v popolnost.

Bitje, ki Me je zapustilo, je za seboj potegnilo veliko število privržencev v brezno, ker oddaljiti od Mene se, pomeni težiti proti breznu, se nagibati v povsem nasprotno stanje, ki torej predstavlja temo in nemoč (šibkost), izgubo spoznanja in moči. Medtem, ko so Moji otroci ostali v najsvetlejši luči in ogromni moči v blaženosti.

Po tem padcu Luciferja, Nosilca Svetlobe, je bila njegova moč zlomljena.... On ni mogel več aktivno ustvarjati in oblikovati, čeprav Jaz nisem odvzel moči od njega, ker je on bil Moja živa stvaritev. Njegova oblast in moč so bili njegovi privrženci, nad katerimi je sedaj vladal kot Princ teme. Vendar pa so oni prav tako proizvodi Moje Ljubezni, katerih Jaz svojemu nasprotniku ne bom prepustil za večno. Vse dokler ta bitja v sebi še nosijo njegovo voljo, ona pripadajo njemu; toda čim Jaz uspem obrniti njihovo voljo k Meni, jih bo on izgubil in njegova moč se zatorej zmanjšuje v enaki meri, v kateri Jaz osvobajam zapornike izpod njegovega nadzora (oblasti), kar pa ima vedno za predpogoj svobodno voljo tega bitja.

In to je namen Mojega večnega načrta Odrešitve, katerega goreče in z največjo Ljubeznijo podpirajo vsi prebivalci kraljestva svetlobe, Moji angeli in nadangeli, saj so vsi oni Moji sodelavci, ki se trudijo ponovno prinesti blaženost svojim padlim bratom, katero so nekoč prostovoljno zapravili.... In to delo osvoboditve bo uspelo tudi, če bo potrebno neskončno dolgo časa, preden se še zadnji nekoč padli duh ne vrne k Meni, vse dokler se Mi celo tudi prvo-ustvarjeno bitje, ki je nekoč nastalo iz Moje Ljubezni, zopet ne približa v hrepenenju po Moji Ljubezni.... vse dokler se ono skesano ne vrne v Očetovo hišo, katero je nekoč prostovoljno zapustilo *(Luka 15: 11-32)*. AMEN

Prevajalci

Ființa creată pentru prima dată.... Purtător de lumină.... Apostazia de la Dumnezeu....

În calitate de ființă umană, intelectul vostru nu înțelege adevărul profund decât într-o anumită măsură, deoarece lucrurile pur spirituale pot fi explicate doar în mod spiritual, această explicație este primită de spiritul din voi și, cu siguranță, este transmisă și intelectului prin intermediul sufletului, însă acesta este încă prea împovărat de povara pământească și, prin urmare, nu poate pătrunde în cunoașterea spirituală atât de adânc încât totul să fie clar pentru el. Spiritul Meu, însă, se anunță prin scânteia spirituală și oricine are iubire va înțelege și el sensul a ceea ce îi anunț:

Voința Mea de a da formă era extrem de mare, puterea Mea era inepuizabilă și Mi-am găsit beatitudinea în realizarea gândurilor și planurilor Mele. Și această fericire a vrut să se împărtășească, iubirea Mea a vrut să se dăruiască, am vrut ca o altă ființă în afară de Mine să se bucure de ceea ce Mă făcea nespus de fericit. Simțeam că singurătatea Mea era un neajuns pe care îl puteam remedia oricând, de îndată ce aș fi vrut.... Și am vrut să Mă regăsesc într-o ființă care trebuia să fie cel mai strâns unită cu Mine, pe care am vrut să o formez ca o oglindă a Mea, ca imaginea Mea, pentru a-i putea oferi o fericire nelimitată și astfel să-Mi sporesc din nou fericirea. Am vrut să creez o astfel de ființă, iar această voință a fost suficientă, pentru că voința Mea a fost putere și a lucrat întotdeauna în dragoste și înțelepciune. Ființa care a ieșit din Mine era într-adevăr imaginea Mea, dar nu M-a putut vedea pentru că, dacă ar fi putut să Mă vadă, ar fi murit de fericire, deoarece nicio ființă nu putea suporta să Mă vadă, pentru că orice ființă, chiar și cea mai perfectă imagine a Mea, nu este decât un produs al forței iubirii Mele, în timp ce Eu Însumi sunt puterea iubirii și eclipsez totul cu o forță incomparabilă, dar de aceea nu eram vizibil pentru ființa care a ieșit din Mine. Cu toate acestea, în această ființă am creat un recipient pentru Mine Însumi, în care puterea Mea de iubire putea curge în mod constant, o ființă care, prin urmare, primea de asemenea voința Mea creatoare, puterea Mea, înțelepciunea Mea și iubirea Mea din abundență de la Mine, prin afluxul constant de putere de la Mine. Prin urmare, acum era capabilă să simtă aceeași fericire, putea să se despoaie de forța sa, după voința sa, putea să fie creativă, să se facă fericită și astfel să-Mi sporească în mod constant fericirea, pentru că forța Mea îi permitea acest lucru și Eu Mă bucuram de fericirea ei....

Și acum nenumărate ființe identice au ieșit din acea ființă.... Toți erau copii ai iubirii Mele, în lumină radiantă, în perfecțiune supremă, căci numai cele mai perfecte lucruri puteau ieși vreodată din imaginea Mea și din iubirea Mea infinită creată de Mine, pentru că ambele noastre voințe erau identice, ambele iubiri se reflectau în ființele create, pentru că nu exista nimic imperfect atâta timp cât voința și iubirea Mea lucrau prin acea primă ființă creată. Era o lume de spirite pline de lumină, existau spirite create inițial în număr mare.... puterea de la Mine curgea fără restricții către ființa pe care o alesesem să fie purtătoare de lumină și putere....

Iar ființa în sine era fericită.... Totuși, am vrut și să sporesc această fericire; am vrut ca ea să nu fie legată de voința Mea, ci să fie activă prin voința sa proprie, ceea ce a fost voia Mea.... dacă ființa era și rămânea perfectă..... Căci ființa, fiind creată de Mine, era incapabilă de orice altă voință. Dar am vrut ca ea să poată face ce vrea, pentru că aceasta era prima caracteristică a unei ființe divine: Iubirea este atât de puternică în ea încât determină o voință îndreptată în egală măsură spre Mine. Am vrut să primesc această iubire de la prima Mea ființă creată, dar, în același timp, a fost menită să aducă ființa la cea mai înaltă perfecțiune, astfel încât ea să nu mai lucreze ca ființă creată conform voinței Mele, ci, după ce a intrat în voința Mea din iubire, să se bucure de o fericire nelimitată.... Dar, pentru a trece acest test de voință și de iubire, a trebuit să se miște în deplină libertate de voință. Nu M-a văzut, dar M-a recunoscut, pentru că stătea în lumină.... Dar a văzut nenumăratele ființe pe care voința sa le adusese la existență și s-a simțit producătorul lor, deși știa că primise puterea de la Mine.... Și ființa mi-a invidiat puterea.... Fiind vizibilă pentru ființele pe care le-a creat, era totuși conștientă de originea sa din Mine, dar și-a revendicat dreptul de a domni asupra acestor ființe pentru sine, prezentându-se în fața lor ca sursă de forță, ca singura putere capabilă să creeze.... Practic, a denunțat iubirea față de Mine pentru a putea să domine.... Acest proces este de neînțeles pentru voi, oamenii, faptul că o ființă care se cunoaște pe sine ar putea să se abată spre o gândire complet greșită, însă liberul arbitru explică acest lucru, care, pentru a putea acționa, ar putea de asemenea să aleagă în mod negativ, dar nu a fost nevoit să aleagă.

Purtătorul de lumină și de putere a văzut pe de o parte dovada puterii ghidate prin el, dar nu a văzut sursa puterii în sine. Astfel, el s-a ridicat la poziția de conducător al spiritelor create și a încercat, de asemenea, să Mă prezinte pe Mine Însumi ca fiind inexistent. El a căutat să-și transfere voința, acum întoarsă de la Mine, către ei.... Și acum a venit momentul deciziei, dovada perfecțiunii lor, și pentru aceste ființe create de purtătorul de lumină cu ajutorul forței Mele.... Puterea Mea era în toate aceste ființe, erau pline de lumină și străluceau de iubire pentru Mine, pe Cel care nu-L vedeau, dar pe care totuși Îl recunoșteau. Dar ele erau, de asemenea, îndreptate spre Creatorul lor cu iubire, pentru că puterea care le-a creat era iubirea care curgea prin prima ființă creată și care i-a permis să creeze. Această iubire trebuia acum să decidă, și s-a împărțit....

O confuzie nefirească a apărut în rândul ființei spirituale care s-a simțit îndemnată să ia o decizie. Dar era de asemenea de înțeles din nou.... întrucât puterea Mea de iubire funcționa ca lumină.... că îndemnul către sursa inițială de putere era mai puternic în multe ființe, că iubirea se diminua față de cel care se despărțea de Mine și se împingea spre Mine cu o forță sporită.... Pentru că lumina din ele era realizarea faptului că Eu eram iubirea din eternitate. Deși fiecare ființă avea cunoaștere, ea avea și liberul arbitru, care nu era legat de cunoaștere, altfel ar fi fost lipsită de libertate. Și lumea spirituală s-a împărțit în sine.... Ființa din afara Mea avea adepții ei, la fel ca și Eu Însumi, deși nu eram vizibil. Dar puterea venită de la Mine a avut un efect atât de puternic încât multe ființe s-au îndepărtat de cel care voia să Mi se opună.... Voința lor a rămas corect direcționată, în timp ce purtătorul de lumină și adepții săi și-au direcționat greșit voința, astfel că s-au separat de Mine în ceea ce privește voința și asta a însemnat căderea lor în abis....

Astfel, purtătorul de lumină, ființa cea mai plină de lumină care a ieșit din Mine, a devenit adversarul Meu, în timp ce ființa care a ieșit din el, creată de ambele noastre voințe de iubire, s-a întors parțial spre Mine și parțial spre el, în funcție de fervoarea de iubire cu care s-a umplut. Pentru că odată cu momentul separării de Mine a purtătorului de lumină, în ființe a apărut și o dorință nedeterminată de a avea un pol solidificat. Liberul arbitru a început să se desfășoare.... ele nu au fost influențate cu forța nici de Mine, nici de adversarul Meu, ci doar luminate de forța amândurora, pe care fiecare ființă dorea să o obțină pentru sine. Fluxul Meu de putere era doar iubire și a atins ființele cu atâta putere încât ele M-au recunoscut fără să Mă vadă, dar au fost capabile să recunoască și schimbarea de voință a Ființei Mele create inițial. Dar, de vreme ce au putut vedea această Ființă, mulți au urmat-o, adică s-au subordonat voinței ei și astfel s-au îndepărtat de Mine. Dar, în egală măsură, ființele create inițial s-au simțit copiii Mei și Mi-au rămas credincioase de bunăvoie, doar că numărul lor era mult mai mic. Acestea au fost primele ființe create, care au fost aduse la existență de cea mai fericită voință creatoare a purtătorului Meu de lumină și de puterea nemărginită a iubirii care se revarsă. Și această forță a iubirii era de asemenea inerentă în aceste ființe și le îndemna în mod constant spre Mine, pentru că recunoșteau că voința actuală a Creatorului lor este greșită și, prin urmare, se îndepărtau de El. Această recunoaștere ar fi fost posibilă și pentru celelalte ființe, dar ele l-au urmat orbește pe cel pe care îl puteau vedea, iar voința lor a fost respectată și nu a fost influențată în nici un fel de Mine, deoarece această decizie de voință trebuia luată pentru a modela ființa creată într-o perfecțiune independentă. Ființa care M-a părăsit a atras cu ea în abis o mulțime de adepți pentru că îndepărtarea de Mine înseamnă îndreptarea spre abis, apropierea de o stare complet opusă, ceea ce înseamnă, prin urmare, întuneric și neputință, lipsă de cunoaștere și de putere. În timp ce copiii Mei au rămas în cea mai strălucitoare lumină și putere nemăsurată, în fericire.

După această cădere a lui Lucifer, purtătorul de lumină, puterea lui a fost frântă..... Nu mai putea să creeze și să modeleze, deși nu l-am lipsit de putere, pentru că era creatura Mea. Puterea și forța lui erau adepții săi asupra cărora domnea acum ca prinț al întunericului. Dar ei sunt, de asemenea, produsele iubirii Mele, pe care nu le las adversarului Meu pentru totdeauna. Atâta timp cât aceste ființe îi poartă voința, ele îi aparțin; dar de îndată ce am reușit să le întorc voința spre Mine, el le-a pierdut și astfel puterea lui scade în aceeași măsură în care eliberez ființa care îi este roabă de sub controlul său, ceea ce, totuși, necesită întotdeauna voința liberă a ființei. Și acesta este scopul planului Meu veșnic de Mântuire, care este sprijinit cu cea mai mare nerăbdare și dragoste de toți locuitorii împărăției de lumină, de îngerii și arhanghelii Mei, căci toți sunt colaboratorii Mei care se străduiesc să le redea fraților căzuți fericirea la care au renunțat de bună voie.... Și această lucrare de eliberare va reuși, chiar dacă va fi nevoie de timpuri veșnice, până când ultima ființă căzută o dată se va întoarce la Mine, până când prima ființă, care a ieșit din iubirea Mea, se va apropia și ea din nou de Mine în dorința iubirii Mele.... până când se va întoarce și ea cu pocăință în casa Tatălui pe care a părăsit-o de bună voie....

Amin

Prevajalci