Primerjaj objavo s prevodom
NESMRTNOST.... VEČNOST.... SAMOMOR....
Vprašanje nesmrtnosti.... pojma večnosti.... človek ne more rešiti, ker na eni strani ne more razumeti nekaj, kar presega zemeljske pojme, na drugi strani pa mu ni mogoče dati duhovne razlage, ki bi jo lahko ustrezno razumel. Šele ob vstopu v območja svetlobe lahko bitje dobi delno razlago, vendar tudi takrat ostaja problem, ki ga podobno kot pojem večno Božanstvo, ni mogoče popolnoma rešiti in razumeti.
To je treba najprej povedati, da bi pojasnili naslednje: V časih velike duhovne stiske so ljudje nagnjeni k prepričanju, da lahko po lastni volji končajo svoje življenje in s tem tudi svoj obstoj, ker verjamejo, da obstajajo le za omejen čas in se zato počutijo upravičeni in usposobljeni, da ga skrajšajo. Preprosto jim manjka razumevanje za nesmrtnost, za neskončnost časa, za večnost.... ni jim mogoče dokazati, da ne bodo nikoli prenehali obstajati, vendar jim je misel, da se bo življenje nekega dne končalo, veliko bolj v tolažbo....
In čeprav se človek od časa do časa zaradi časovnega konca počuti nelagodno, raje sprejme to misel kot misel o nadaljevanju življenja po smrti, ker ve, da je vse na Zemlji začasno in zato ne more in ne bo verjel v nesmrtnost svojega Jaza. Takšni osebi bi bilo preprosto nemogoče razložiti pojem »večnosti«.... Misel, da nekaj, kar je tako tesno povezano z njim, ne bo nikoli prenehalo obstajati, ga skrbi in prebuja njegov občutek odgovornosti, ker je razumljivo, da je takoj, ko je potrebno upoštevati večni obstoj, na življenje treba gledati povsem drugače,. (Premor)
Prevajalci
Nemurirea.... Eternitate.... Sinucidere....
Problema nemuririi.... conceptul de eternitate.... nu poate fi rezolvată de ființa umană, deoarece, pe de o parte, ea nu poate înțelege intelectual nimic din ceea ce transcende conceptele pământești, dar, pe de altă parte, nu i se poate da o explicație spirituală care să fie suficientă pentru a o înțelege. Doar intrarea în regiunile de lumină îi oferă ființei informații parțiale, dar chiar și atunci rămâne pentru ea o problemă care, ca și în cazul divinității eterne, nu poate fi niciodată rezolvată și înțeleasă în totalitate. Acest lucru trebuie presupus pentru a face ca cele ce urmează să fie ușor de înțeles: În momentele de suferință spirituală, oamenii se simt tentați să creadă că pot pune capăt vieții lor și, prin urmare, ființei lor după bunul plac, deoarece cred că există doar pentru o perioadă limitată de timp și, prin urmare, se consideră și ei îndreptățiți și împuterniciți să o scurteze. Pentru că pur și simplu le lipsește înțelegerea pentru caracterul nepieritor, pentru o perioadă de timp nelimitată, pentru eternitate..... Faptul că nu vor înceta niciodată să existe nu este un lucru pe care îl pot dovedi, dar gândul de a ști că viața se va sfârși o dată le este mult mai plăcut..... Iar ființa umană este cu siguranță uneori neliniștită de sfârșitul temporal, dar este mai dispusă să accepte acest gând decât cel al unei continuări a vieții după moarte, deoarece a recunoscut totul pe Pământ ca fiind limitat temporal și, prin urmare, nu vrea și nu poate crede niciodată în nemurirea eu-lui său. A încerca să explici conceptul de "etern" unei astfel de persoane ar fi pur și simplu imposibil..... Gândul că ceva care se află în cea mai strânsă legătură cu el nu ar trebui să înceteze niciodată să fie, îl împovărează și îi trezește un sentiment de responsabilitate, deoarece este de înțeles, că viața trebuie privită cu totul altfel de îndată ce trebuie să se țină cont de existența permanentă. (Întrerupere)
Prevajalci