• Späť

Ježišovo dielo spásy bolo začiatkom novej fázy v diele návratu....

Keď ľudská bytosť Ježiš zomrel na Kríži, začala sa nová fáza návratu Mojich živých stvorení, pretože dovtedy všetci ľudia stále žili v duchovnej temnote, ktorú Môj protivník (Satan) rozšíril ponad všetkých padlých duchov.... Všetky ľudské bytosti boli stále postihnuté pôvodným hriechom a nikto sa ku Mne nemohol priblížiť, pretože Moja spravodlivosť to nedovolila, kým nebol pôvodný hriech vykúpený (Ján 14:6). Nespočetné množstvo ľudí však už prešlo zemou a medzi nimi tiež boli niekoľkí dobrej vôle, ale bez dostatočnej sily na to, aby sa vyslobodili od Môjho protivníka, pretože oni všetci neboli schopní nadviazať správny druh kontaktu so Mnou kvôli ich nedostatku Lásky....

Boli ovládaní sebeckou láskou ako znak ich príslušnosti k Môjmu protivníkovi (alebo 'ich pripojeniu Môjmu protivníkovi').... A nevedeli ani príčinu pre svoju pozemskú existenciu, ich odpadnutie odo Mňa.... oni boli duchovne úplne neznalí, ale vo svetskom zmysle extrémne zaneprázdnení, a preto sa navždy snažili získať výhody na úkor iných ľudí.... Chýbala im nezištná Láska, prostredníctvom ktorej mohli dosiahnuť vyššiu úroveň zrelosti. Aj keď niekoľko výnimiek v skutočnosti cítilo ich duchovné ťažkosti a tiež uznávalo Boha a Stvoriteľa nad sebou, nepoznali ma ako Boha Lásky, ale iba ako Boha pomsty a hnevu. Ľudia by nikdy neboli schopní pokročiť v duchovnom vývoji; navždy by zostali rovnakou sebeckou generáciou, ktorá nebola schopná dosiahnuť vyššie povedomie, pokiaľ by ich to bremeno pôvodného hriechu tlačilo dole.... Môj protivník by vždy držal ľudí pritlačených k zemi, ak by Spasiteľ neprišiel pre pár tých, ktorí sa cítili úbohí a vo svojej núdzi vzývali Spasiteľa.

A možnosť nadviazať spojenie so Mnou sa skutočne mala raz vytvoriť, čo by sa však teraz malo vzťahovať na Otca.... Ľudia by mali byť schopní zavolať ako deti k Otcovi, kým predtým poznali vo svojom Bohu a Stvoriteľovi iba Silu, ktorej sa odmietli pokloniť, pretože stále skrývali v sebe toto protivenstvo ku Mne v dôsledku ich minulého pôvodného hriechu.... Mal by sa opäť vytvoriť vzťah Lásky medzi živými stvoreniami a Mnou Osobne, ktorý však museli založiť sami ľudia skrze ich ochotu milovať. Ale pred Ježišovým ukrižovaním bol človek len veľmi zriedka ochotný milovať, v dôsledku čoho ho Môj protivník nadmerne mučil.... takže takmer stratil nádej z Mojej existencie. Ale poznávajúc jeho vôľu Som mu pomohol a vzal Som ho zo Zeme....

Dielo Spásy Ježiša Krista priviedlo ku koncu dobu najväčšej vzdialenosti ľudí odo Mňa.... Jeho ukrižovanie prinieslo zmierenie pôvodného hriechu všetkých padlých bytostí a teraz, v štádiu ľudskej bytosti, boli schopní vytvoriť správny vzťah so Mnou, ak s pomocou Ježiša Krista oni žiju život Lásky, ak sa sami uvoľnia z okov protivníka skrze krv, Ktorú On prelial na Kríž, a tak spoznaju vo Mne Otca a sú nabádaní ku Mne Láskou.... ku vzťahu, ktorý kedysi dobrovoľne prerušili, a tým sa stali úbohými. Ježišova smrť na Kríži ukončila beznádejný stav ľudstva.... Začala sa nová doba, keď sa človek potrebuje iba vybrať cestou k Ježišovi, aby bol vedený z temnej oblasti Môjho protivníka.... kde brána do kráľovstva svetla bola opäť otvorená.... Ľudským bytostiam je teraz znova umožnené premeniť sa, tak aby mohli zmeniť svoju prirodzenosť na Lásku, aby sa znova mohli stať tým, čím boli predtým, ako odpadli odo Mňa....

Prvé vykúpené duše sa vrátili ku Mne, Ja Som bol schopný pripustiť ich do Môjho kráľovstva svetla a blaženosti, čo by nikdy nebolo možné, keby Ježiš nevykúpil pôvodný hriech skrze Jeho smrť na Kríži.... Lebo Ja Som úplne dokonalý.... tiež spravodlivý, a preto Som nemohol zrušiť nevykúpenú vinu. Uplynulo veľa času, keď sa ľudia takmer zlomili (skrúšili) pod jármom hriecha, ale predsa neuznali svoju vinu, a preto sa opakovane vzbúrili proti Mne, Ktorého nemohli poprieť ako „Silu“, ale ku Ktorému sa neodovzdali s Láskou. Lebo raz odmietli Lásku a všetko, čo im zostalo, bola iba sebecká láska.... nesprávne nasmerovaná láska, ktorú im preniesol Môj protivník. Preto vo svojej podstate stále patrili úplne k nemu.... A táto podstata (prirodzenosť) sa najprv musela zmeniť, čo bolo možné iba po Ježišovom ukrižovaní, Ktorý pre nich získal vôľu a silu povstať a vzdať sa ich sebeckej lásky.... To všetko boli čisto duchovné procesy, pretože v pozemsko-ľudskom zmysle oni určite mali príjemný a dobrý život, ale nikto nemal žiadneho ohľadu k svojim blížnym ľudským bytostiam, namiesto toho si každý myslel sám na seba a silný človek utláčal slabých, ktorí sa nedokázali brániť, pretože Môj protivník sa tešil z toho, keď videl úbohý stav duší, ktoré vrazil do priepasti, pretože on sám bol úplne bez Lásky, ale plný nenávisti a nepriateľstva.... A jeho prirodzenosť sa tiež odrážala v ľudskej prirodzenosti.... Každý kto bol silný, tiež utláčal iných ľudí a nepoznal žiadne milosrdenstvo, pretože nemal Lásku, rovnako ako jeho pán.... pán temnoty.... bol bez Lásky.

Ježiš sa však snažil ľudí Láskou viesť správnou cestou. Ježiš žil a učil Lásku a dokázal im, že Láska je sila, ktorá dokonca porazila protivníka, a že ľudia sa od neho môžu oslobodiť iba skrze Lásku. Ľudská bytosť Ježiš tak ľuďom po prvýkrát príkladom ukázal život Lásky a potom vykonal najväčšie dielo Lásky a milosrdenstva tým, že Seba obetoval na Kríži za hriechy ľudstva, aby boli oslobodení a skrze správny spôsob života znovu získali silu a svetlo, aby potom mohli cestovať poslednou cestou (= myslí sa na tuzemský život) do svojho skutočného domova, ktorou Ježiš predchádzal svojou smrťou na Kríži.... Koho teraz potrebovali len nasledovať, aby vstúpili do Môjho kráľovstva v oslobodenom stave, vracajúc sa ku Mne do Otcovho domu, k Otcovi, z Čiej Lásky sa raz objavili a v Čiej Láske zostanú navždy....

AMEŇ

Lucrarea de răscumpărare a lui Iisus a fost începutul unei noi etape în lucrarea de răscumpărare....

Când omul Iisus a suferit moartea pe cruce, a început un nou capitol în lucrarea de răscumpărare a creaturilor Mele, căci până atunci toți oamenii încă mai umblau în întunericul spiritual pe care adversarul Meu îl răspândise peste toate spiritele căzute.... Toți oamenii erau încă afectați de păcatul originar și nicio ființă umană nu se putea apropia de Mine, deoarece dreptatea Mea nu permitea acest lucru până când păcatul originar nu era ispășit. Cu toate acestea, nenumărați oameni umblaseră deja pe Pământ, printre ei se aflau și cei care erau de bunăcredință, dar care nu aveau forța de a se elibera de adversarul Meu, pentru că toți erau incapabili să stabilească o legătură corectă cu Mine, deoarece le lipsea dragostea.... Iubirea de sine i-a dominat ca semn al apartenenței lor la adversarul Meu.... De asemenea, ei nu erau conștienți de motivul existenței lor pământești, de apostazia lor față de Mine.... Erau loviți de o orbire completă, dar extrem de activi din punct de vedere lumesc și, prin urmare, căutau în mod constant să obțină avantaje pe seama semenilor lor.... Le-a lipsit iubirea dezinteresată, prin care ar fi putut atinge o stare de maturitate mai înaltă. Și cele câteva excepții au simțit cu siguranță greutățile lor spirituale, au recunoscut și ele un Dumnezeu și un Creator mai presus de ei, dar nu M-au recunoscut ca pe un Dumnezeu al iubirii, ci doar ca pe un Dumnezeu al răzbunării și al mâniei. Iar oamenii nu ar fi fost niciodată capabili să progreseze în dezvoltarea lor spirituală, ar fi rămas întotdeauna și pentru totdeauna aceeași generație iubitoare de sine, care nu a fost capabilă să atingă o cunoaștere mai înaltă atâta timp cât povara păcatului originar a ținut-o pe loc.... Adversarul Meu i-ar fi ținut mereu pe oameni la pământ, dacă nu ar fi venit un Mântuitor de dragul celor puțini care se simțeau nenorociți și care au chemat un Mântuitor în necazurile lor. Și încă o dată ar trebui să se creeze o posibilitate de a stabili o legătură cu Mine, care, totuși, ar trebui să fie acum destinată Tatălui.... Oamenii ar trebui să fie capabili să se adreseze Tatălui ca niște copii, în timp ce înainte recunoșteau doar o putere în Dumnezeul și Creatorul lor, dar nu voiau să se închine în fața ei, pentru că această răzvrătire împotriva Mea era încă în ei ca urmare a păcatului originar anterior.... O relație de iubire ar trebui să fie din nou posibilă între creaturi și Mine, dar ea trebuia să fie stabilită de oamenii înșiși prin voința lor de a iubi, care, totuși, a fost doar rareori posedată de o ființă umană înainte de moartea lui Iisus pe cruce, și atunci a fost excesiv de chinuit de adversarul Meu.... astfel încât aproape că a deznădăjduit de existența Mea. Dar am stat lângă el pentru că știam despre voința lui și l-am luat de pe Pământ..... Lucrarea răscumpărătoare a lui Iisus Hristos a pus capăt acum unei epoci în care oamenii s-au îndepărtat cel mai mult de Mine.... Răstignirea Sa a ispășit păcatul originar al tuturor ființelor căzute, iar acum pot stabili din nou legătura corectă cu Mine în stadiul de ființă umană dacă trăiesc ei înșiși o viață de iubire cu sprijinul lui Iisus Hristos, dacă se eliberează de robia adversarului prin sângele Său vărsat pe cruce și astfel îl văd pe Tatăl în Mine și iubirea îi îndeamnă spre Mine.... la legătura pe care au rupt-o de bună voie odată și astfel au devenit nenorociți. Moartea lui Iisus pe cruce a pus capăt stării unei umanități lipsite de speranță.... A început o nouă eră în care ființa umană nu trebuia decât să ia calea lui Iisus pentru a fi condusă de El din tărâmul lipsit de lumină al adversarului Meu.... unde s-a deschis din nou și poarta spre împărăția luminii.... Acum era din nou posibil ca ființa umană să se schimbe, să-și modeleze din nou natura în iubire, să redevină ceea ce fusese înainte de apostazia sa față de Mine.... Primii răscumpărați s-au întors la Mine, am putut să-i primesc în împărăția Mea de lumină și fericire, ceea ce, totuși, nu ar fi fost posibil dacă Iisus nu ar fi ispășit păcatul originar prin moartea Sa pe cruce.... pentru că Eu sunt.... ca fiind extrem de perfect.... de asemenea neprihănit și, prin urmare, nu puteam anula nicio vină pentru care nu se făcuse ispășire. Au trecut vremuri îndelungate în care oamenii aproape că s-au prăbușit sub povara păcatului, dar nu și-au recunoscut vina și, prin urmare, s-au răzvrătit de nenumărate ori împotriva Mea, pe care nu L-au putut nega ca "Putere", dar nu s-au predat Lui cu dragoste. Pentru că ei respinseseră cândva iubirea și ceea ce încă mai posedau era doar iubirea de sine.... iubirea greșit direcționată pe care adversarul Meu o transferase asupra lor. Astfel, ei erau încă pe deplin și complet partea lui în natura lor.... Iar natura lor trebuia mai întâi să se schimbe, ceea ce a fost posibil numai după moartea lui Iisus pe cruce, Care le-a dobândit voința și puterea de a se ridica și de a renunța la iubirea de sine.... Toate acestea nu erau decât procese spirituale, pentru că pe plan pământesc-uman trăiau cu siguranță în bucurie și bunăstare, dar nimeni nu-și lua în considerare semenii, ci fiecare se gândea doar la sine, iar cel puternic îl asuprea pe cel slab care nu se putea apăra, pentru că adversarul Meu se bucura să vadă tot ce aruncase în abis în mizerie, pentru că el însuși era lipsit de iubire, dar plin de ură și ostilitate.... Iar natura lui se reflecta și în natura poporului.... Cel puternic, de asemenea, își asuprea semenii și nu cunoștea milă, pentru că nu avea dragoste, așa cum Domnul său...., prințul întunericului...., era lipsit de dragoste. Iisus, însă, a căutat să-i conducă pe oameni pe calea cea bună prin iubire. Iisus a trăit și a învățat iubirea și le-a dat dovada că iubirea este o putere care îl învinge chiar și pe adversar și că numai prin iubire oamenii se pot elibera de el. Astfel, omul Iisus a trăit o viață de iubire pentru prima dată înainte de a împlini El Însuși cel mai mare act de iubire și milă, dându-Se pe cruce pentru păcatele oamenilor, astfel încât aceștia să devină liberi și să dobândească din nou putere și lumină printr-o viață dreaptă, pentru a parcurge calea finală spre adevărata lor casă, pe care Iisus i-a precedat prin moartea Sa pe cruce.... Pe care acum trebuiau doar să-L urmeze pentru a putea intra în Împărăția Mea ca răscumpărați, pentru a Mi se alătura în casa Tatălui, înapoi la Tatăl din a Cărui iubire au ieșit și în a Cărui iubire vor rămâne acum și ei veșnic....

Amin