• Înapoi

Preadamiții....

Cu mult timp înainte ca primele ființe umane să locuiască pe Pământ, care au fost înzestrate de Dumnezeu cu liberul arbitru și cu intelect, existau deja creaturi asemănătoare oamenilor, a căror sarcină era de a face Pământul potrivit pentru următoarea umanitate. Ele efectuau munca instinctiv, adică mânate de legea naturii.... muncind pentru a se întreține, au cules fructe, au recoltat recolte și au construit locuințe.... au făcut tot ceea ce era instinctiv în avantajul lor. Cu toate acestea, ele nu puteau fi trase la răspundere pentru acțiunile lor, deoarece în ele nu era încă întrupată o ființă care să conțină toate particulele unui spirit originar căzut. Aceste ființe erau deja foarte asemănătoare cu ființele umane, aveau fizic aceeași formă, dar nu erau nici conștiente de sine și nici nu puteau comunica între ele, doar dorința din ele era puternică de a se conserva și adesea ajungeau și la o vârstă înaintată, serveau la creație, ca să spunem așa, contribuind la remodelarea suprafeței Pământului, care era mereu mai pregătită pentru a oferi acum oamenilor o locuință care să le satisfacă nevoile. Dar acestor ființe nu li s-a dat încă o sarcină, ci doar au servit spiritele originare, care nu erau încă complet desăvârșite, ca o ultimă șansă de maturizare, pe care urmau să o continue apoi ca ființe umane cu liberul arbitru și intelectul liber. Acești preumani.... preadamiți.... nu puteau fi considerați adevărate "ființe umane" deoarece natura lor, aspectul și toate acțiunile lor corespundeau mai degrabă unui animal care este încă mult în urmă în dezvoltarea sa, doar forma era asemănătoare cu cea a unei ființe umane, și astfel s-a ajuns ca aceste ființe să fie numite mai târziu preumani, dar ele nu puteau suporta nicio comparație cu ființa umană care era în posesia liberului arbitru și a cunoașterii, pe care acum trebuia să le folosească în mod corespunzător și din punct de vedere intelectual. Nici nu se poate spune că omul s-a dezvoltat mai întâi din acești preadamiți, căci el a fost o nouă creație pe care Dumnezeu a adus-o la lumină doar atunci când multe dintre primele spirite originare își așteptau întruparea. Ființa preumană a fost una dintre multele creații care trebuiau să-și îndeplinească scopul de a pregăti pentru ființa umană de mai târziu un cămin care să-i asigure o viață fără griji pe Pământ. (15.7.1965). Preadamiții erau acele ființe asemănătoare oamenilor care nu puteau fi considerate responsabile, deoarece duceau o viață de animale în care toate instinctele ieșeau în evidență.... care au trăit pe Pământ cu mult înainte de ființa umană.... care nu aveau conștiința egoului și nu puteau trăi decât în grupuri.... care, prin urmare, nu se găseau decât acolo unde oamenii au stat mai târziu, pentru care au pregătit teritoriul actual printr-o activitate regulată. Ea era înnăscută în aceste ființe și se exprima prin cultivarea unor întinderi mari de terenuri, prin răspândirea sistematică a substanțelor vitale și prin recoltarea acestor întinderi de pământ. Au făcut toate acestea inconștient, dintr-un instinct natural de a se conserva.... S-au luptat între ele și cel mai puternic a câștigat. Și astfel au contribuit și ele la faptul că, din nou și din nou, noi ființe spirituale s-au întrupat, chiar dacă numai pentru o perioadă scurtă de timp, unde și-au dovedit forța, unde au ieșit la iveală instincte mai mult sau mai puțin puternice, care au devenit din ce în ce mai slabe cu cât trăiau mai mult, iar apoi au ajuns încet la maturitate pentru a putea intra în ultima întrupare ca ființă umană. Așadar, ființele asemănătoare oamenilor au existat cu mult înainte de primii oameni, dar nu pot fi puse în legătură cu oamenii de drept. Erau cu siguranță comparabile cu ei în forma lor exterioară, dar trăiau ca animalele.... atât prin instinctele lor, cât și prin modul de reproducere, care se dezvoltau în funcție de substanța lor spirituală, și făceau parte și din numeroasele opere de creație care au dispărut din nou după ce și-au îndeplinit sarcina lor pământească, astfel încât ființele nu mai aveau nevoie de astfel de creații, și care acum s-au stins complet ca atâtea creații pe care Pământul le-a adăpostit pentru o vreme pentru ca apoi să facă loc din nou noilor creații.... Cu toate acestea, nu se poate spune că omul, în forma sa actuală, s-a dezvoltat din aceste creații preumane, ci că a fost și este o creație nouă, înzestrată cu liberul arbitru și cu intelect, care acum trebuia să-și dovedească valoarea, redobândind astfel și conștiința egoului. Măsura în care acești preadamiți puteau să posede și ei o anumită inteligență depindea doar de gradul de maturitate al particulelor sufletești din ei, care însă nu erau capabili să gândească, iar această inteligență se exprima doar în activitatea creatoare, adică se desfășura în mod inconștient. Cu toate acestea, această activitate a creat și cele mai mari miracole, așa cum se poate vedea adesea în natură, că s-au format căi prin care aceste ființe puteau ajunge unele la altele, că au creat defileuri și pasaje subterane și astfel au creat mai întâi condițiile prealabile pentru ca oamenii să poată duce o viață corectă atunci când a venit timpul ca primele spirite originare să se întrupeze ca oameni.... Cu cât oamenii se răspândeau mai mult (spiritele originale așteptau acum să se întrupeze), cu atât preumanii se diminuau, deși acest lucru s-a întâmplat doar treptat până când rasa umană a venit la viață pe Pământ și a început pentru ea perioada de probă, în care fiecare spirit original, odată căzut, trebuia să se dovedească pe sine însuși, dar, prin urmare, ființa umană trebuie, de asemenea, să fie înzestrată cu conștiință de sine, intelect și liber arbitru pentru a lua calea pe acest Pământ care îl va duce înapoi la Tatăl din care a provenit cândva.

Amin

PREDADAMITI ....

Davno preden so na Zemlji živeli prvi ljudje, kateri so bili od Boga obdarjeni s svobodno voljo in razumom, so človeku podobna bitja že obstajala, katerih naloga je bila narediti Zemljo primerno (kot bivališče) za pozneje prihajajočo človeško raso. Oni so svoje delo opravljali nagonsko-instinktivno, to pomeni vodeni po zakonu narave.... da bi sebe vzdrževali, so zbirali sadje, pobirali sadove zemlje in gradili za sebe bivališča.... oni so delali vse, kar je za njih nagonsko bilo v korist. Vendar pa se oni niso mogli šteti odgovorni za svoja dejanja, saj v njih še ni bila utelešena duša, ki bi vsebovala vse drobcene delce padlega izvirnega duha.

Ta bitja so bila že zelo podobna človeškim bitjem-ljudem, oni so imeli enako obliko telesa, vendar niso bili niti samozavestni, niti niso bili sposobni komunicirati med seboj, le njihova želja po samoohranitvi je bila močna in so pogosto živeli do visoke starosti. Oni so na določen način služili stvarjenju s tem, da so doprinesli k spreminjanju površine Zemlje, ki je postajala vse bolj pripravljena kot primerno bivališče za potrebe ljudi. Vendar tem bitjem še ni bila dana naloga, oni so samo služili še vedno nepopolnim izvirnim duhovom kot končna možnost, da dozorijo, da bi oni potem bili sposobni nadaljevati kot človek s svobodno voljo in razumom.

Zato torej te prazgodovinske ljudi.... pred-adamite.... ne moremo šteti za prave "ljudi", ker so njihova narava-značaj, njihov videz in sama njihova aktivnost bili bolj podobni tistim pri živalih, katera je še vedno precej zaostajala v svojem razvoju, le oblika je bila podobna človeku. To je razlog zakaj so kasnejši ljudje imenovali te žive stvaritve prazgodovinski ljudje, vendar teh ni mogoče primerjati s človekom, ki je v lasti svobodne volje in zavesti (spoznanja), kateri je on prav tako moral uporabljati razumsko na pravilen način. Prav tako ne moremo reči, da se je človek razvil iz tega pred-adamita, ker je človek bil nova stvaritev, katero je Bog prikazal v zunanji obliki (eksternaliziral) šele po tem, ko so mnogi izvirni duhovi pričakovali svoje utelešenje.

Prazgodovinsko bitje je bilo eno od mnogih stvaritev, ki so vse bile morale služiti svojemu namenu, pripraviti prebivališče za pozneje prihajajoče človeško bitje, katero bi mu zagotovilo brezskrbno zemeljsko življenje. (15. 7. 1965) Pred-adamiti so bili ta človeku podobna bitja, ki jih ni bilo mogoče šteti za odgovorne, ker so živeli nagonsko, kot živali.... ki so živeli na Zemlji že davno pred človeškimi bitji-ljudmi.... kateri niso imeli samozavesti in so lahko živeli le v skupinah.... ki jih lahko najdemo torej le tam, kjer so se človeška bitja naknadno ustalila (naselila, udomačila), za katera so pripravili dejanska področja s svojo nenehno aktivnostjo. To je bila prirojena značilnost bitij in se je izražala v obdelovanju ogromnih površin tal Zemlje, s sistematično setvijo osnovnih snovi in s pobiranjem pridelka-žetve na teh prostranstvih Zemlje....

Vse to so počeli popolnoma nezavedno kot rezultat naravnega nagona samoohranitve.... Oni so se medsebojno borili in močnejši je zmagal. In tako so oni prav tako prispevali k temu, da so nova duhovna bitja sebe neprestano utelešala, pa čeprav le za kratek čas, da bi dokazali svojo moč, ko so se izražali bolj ali manj močni instinkti, ki so postopoma slabeli, čim dlje so oni živeli in potem prav tako počasi dosegali zrelost, ki jim je omogočila vstopiti v njihovo zadnje utelešenje kot človeško bitje.

Torej so človeku podobna bitja obstajala že davno pred prvimi ljudmi, vendar se jih na noben način ne more povezati z resničnimi ljudmi. Oni so se z njimi lahko primerjali v njihovi zunanji obliki, vendar so živeli kot živali.... tako s svojimi instinkti kakor tudi s svojim načinom razmnoževanja (rojevanja, tj. ustvarjanja novega življenja), ki se je razvijal skladno z njihovimi snovmi duše, in bili so eno od mnogih del stvarjenja, katera so zopet izginila po tem, ko so opravila svojo zemeljsko nalogo, torej, ko bitja več niso potrebovala teh stvaritev, in oni so potem izumrli kot toliko ostalih stvaritev, katere je Zemlja nekaj časa udomačevala, da bi odstopili mesto za nove stvaritve....

Vendar ne moremo reči, da se je človek v svoji sedanji obliki razvil iz teh prazgodovinskih stvaritev, temveč je bil in je nova stvaritev, obdarjen s svobodno voljo in razumom, kateri je moral sedaj sebe dokazati, zatorej je prejel nazaj tudi svojo samozavest. V kolikšni meri so pred-adamiti lahko prav tako uporabljali določeno količino inteligence, je bilo odvisno le od stopnje zrelosti njihovih utelešenih duševnih delcev, kateri pa so bili nesposobni razmišljati in so izražali svojo inteligenco le skozi svoje aktivno delo, torej nezavedno.... Kljub temu pa je ta aktivnost proizvedla največja čudežna dela, kot jih je mogoče pogosto videti v naravi, da so bile narejene poti za ta bitja, da bi dosegli eni druge, da so ustvarili soteske in podzemne prehode in ​​tako ustvarili prve predpogoje za človeško raso, tako, da so kasnejši potem lahko živeli pravilen način življenja, ko je prišel čas za prve izvirne duhove, da sebe utelesijo kot človeška bitja....

Bolj kot so se ljudje širili (izvirni duhovi v pričakovanju utelešenja), tem bolj so prazgodovinska bitja začela izginjati, kar se je sicer vedno dogajalo le po fazah, vse dokler človeška rasa ni začela naseljevati Zemlje in se je začelo njihovo pripravljalno obdobje, ko je nekoč padli izvirni duh moral sebe dokazati, in je zatorej človeško bitje moralo biti oskrbljeno z samozavedanjem, razumom in svobodno voljo, da bi potovalo po poti preko Zemlje, kar ga bo zopet vodilo do Očeta, iz Katerega je nekoč nastalo. AMEN