• Înapoi

Preadamiții....

Cu mult timp înainte ca primele ființe umane să locuiască pe Pământ, care au fost înzestrate de Dumnezeu cu liberul arbitru și cu intelect, existau deja creaturi asemănătoare oamenilor, a căror sarcină era de a face Pământul potrivit pentru următoarea umanitate. Ele efectuau munca instinctiv, adică mânate de legea naturii.... muncind pentru a se întreține, au cules fructe, au recoltat recolte și au construit locuințe.... au făcut tot ceea ce era instinctiv în avantajul lor. Cu toate acestea, ele nu puteau fi trase la răspundere pentru acțiunile lor, deoarece în ele nu era încă întrupată o ființă care să conțină toate particulele unui spirit originar căzut. Aceste ființe erau deja foarte asemănătoare cu ființele umane, aveau fizic aceeași formă, dar nu erau nici conștiente de sine și nici nu puteau comunica între ele, doar dorința din ele era puternică de a se conserva și adesea ajungeau și la o vârstă înaintată, serveau la creație, ca să spunem așa, contribuind la remodelarea suprafeței Pământului, care era mereu mai pregătită pentru a oferi acum oamenilor o locuință care să le satisfacă nevoile. Dar acestor ființe nu li s-a dat încă o sarcină, ci doar au servit spiritele originare, care nu erau încă complet desăvârșite, ca o ultimă șansă de maturizare, pe care urmau să o continue apoi ca ființe umane cu liberul arbitru și intelectul liber. Acești preumani.... preadamiți.... nu puteau fi considerați adevărate "ființe umane" deoarece natura lor, aspectul și toate acțiunile lor corespundeau mai degrabă unui animal care este încă mult în urmă în dezvoltarea sa, doar forma era asemănătoare cu cea a unei ființe umane, și astfel s-a ajuns ca aceste ființe să fie numite mai târziu preumani, dar ele nu puteau suporta nicio comparație cu ființa umană care era în posesia liberului arbitru și a cunoașterii, pe care acum trebuia să le folosească în mod corespunzător și din punct de vedere intelectual. Nici nu se poate spune că omul s-a dezvoltat mai întâi din acești preadamiți, căci el a fost o nouă creație pe care Dumnezeu a adus-o la lumină doar atunci când multe dintre primele spirite originare își așteptau întruparea. Ființa preumană a fost una dintre multele creații care trebuiau să-și îndeplinească scopul de a pregăti pentru ființa umană de mai târziu un cămin care să-i asigure o viață fără griji pe Pământ. (15.7.1965). Preadamiții erau acele ființe asemănătoare oamenilor care nu puteau fi considerate responsabile, deoarece duceau o viață de animale în care toate instinctele ieșeau în evidență.... care au trăit pe Pământ cu mult înainte de ființa umană.... care nu aveau conștiința egoului și nu puteau trăi decât în grupuri.... care, prin urmare, nu se găseau decât acolo unde oamenii au stat mai târziu, pentru care au pregătit teritoriul actual printr-o activitate regulată. Ea era înnăscută în aceste ființe și se exprima prin cultivarea unor întinderi mari de terenuri, prin răspândirea sistematică a substanțelor vitale și prin recoltarea acestor întinderi de pământ. Au făcut toate acestea inconștient, dintr-un instinct natural de a se conserva.... S-au luptat între ele și cel mai puternic a câștigat. Și astfel au contribuit și ele la faptul că, din nou și din nou, noi ființe spirituale s-au întrupat, chiar dacă numai pentru o perioadă scurtă de timp, unde și-au dovedit forța, unde au ieșit la iveală instincte mai mult sau mai puțin puternice, care au devenit din ce în ce mai slabe cu cât trăiau mai mult, iar apoi au ajuns încet la maturitate pentru a putea intra în ultima întrupare ca ființă umană. Așadar, ființele asemănătoare oamenilor au existat cu mult înainte de primii oameni, dar nu pot fi puse în legătură cu oamenii de drept. Erau cu siguranță comparabile cu ei în forma lor exterioară, dar trăiau ca animalele.... atât prin instinctele lor, cât și prin modul de reproducere, care se dezvoltau în funcție de substanța lor spirituală, și făceau parte și din numeroasele opere de creație care au dispărut din nou după ce și-au îndeplinit sarcina lor pământească, astfel încât ființele nu mai aveau nevoie de astfel de creații, și care acum s-au stins complet ca atâtea creații pe care Pământul le-a adăpostit pentru o vreme pentru ca apoi să facă loc din nou noilor creații.... Cu toate acestea, nu se poate spune că omul, în forma sa actuală, s-a dezvoltat din aceste creații preumane, ci că a fost și este o creație nouă, înzestrată cu liberul arbitru și cu intelect, care acum trebuia să-și dovedească valoarea, redobândind astfel și conștiința egoului. Măsura în care acești preadamiți puteau să posede și ei o anumită inteligență depindea doar de gradul de maturitate al particulelor sufletești din ei, care însă nu erau capabili să gândească, iar această inteligență se exprima doar în activitatea creatoare, adică se desfășura în mod inconștient. Cu toate acestea, această activitate a creat și cele mai mari miracole, așa cum se poate vedea adesea în natură, că s-au format căi prin care aceste ființe puteau ajunge unele la altele, că au creat defileuri și pasaje subterane și astfel au creat mai întâi condițiile prealabile pentru ca oamenii să poată duce o viață corectă atunci când a venit timpul ca primele spirite originare să se întrupeze ca oameni.... Cu cât oamenii se răspândeau mai mult (spiritele originale așteptau acum să se întrupeze), cu atât preumanii se diminuau, deși acest lucru s-a întâmplat doar treptat până când rasa umană a venit la viață pe Pământ și a început pentru ea perioada de probă, în care fiecare spirit original, odată căzut, trebuia să se dovedească pe sine însuși, dar, prin urmare, ființa umană trebuie, de asemenea, să fie înzestrată cu conștiință de sine, intelect și liber arbitru pentru a lua calea pe acest Pământ care îl va duce înapoi la Tatăl din care a provenit cândva.

Amin

PRED-ADAMITI....

Davno prije nego su na Zemlji živjela prva ljudska bica, koja su bila obdarena od strane Boga sa slobodnom voljom i intelektom, covjeko-like žive tvorevine ciji je zadatak bio uciniti Zemlju prikladnom za stanovanje za naknadno dolazecu ljudsku rasu su vec postojale. Oni su njihov rad vršili instinktivno, to jest, vodeni prirodnim zakonom.... kako bi sebe uzdržavali, oni su sakupljali voce, ubirali plodove zemlje i gradili za sebe prebivališta.... oni su cinili sve što je za njih instinktivno bilo od koristi.

Ipak oni se nisu mogli smatrati odgovornima za njihova djelovanja, jer u njima se još nije bila utjelovila duša koja je sadržavala sve sicušne cestice palog prvobitnog duha. Ova bica su vec bila vrlo nalik ljudskim bicima, oni su imali istu tjelesnu formu, ipak nisu bili niti samo-svjesni niti su bili sposobni komunicirati jedni sa drugima, jedino je njihova želja za samo-ocuvanjem bila snažna i oni su cesto živjeli do duboke starosti. Oni su na izvjestan nacin posluživali stvaranju doprinoseci spram mijenjanja površine zemlje koja je postala sve bolje pripremljena kao prikladno boravište za potrebe ljudskih bica. Medutim, ovim bicima još nije bio dan zadatak, oni su samo služili i dalje nesavršenim prvobitnim duhovima kao konacna mogucnost da sazriju, kako bi oni onda bili sposobni nastaviti kao ljudsko bice sa slobodnom voljom i intelektom.

Otud ti pret-povijesni ljudi.... Pred-Adam-iti.... nisu mogli biti smatrani za istinska ‘ljudska bica’, jer njihova priroda, njihov izgled i sama njihova aktivnost su bili više nalik životinjskima, koja je i dalje daleko nazad u njezinom razvoju, jedino je forma bila slicna ljudskom bicu. To je zašto su kasniji ljudi imenovali ove žive tvorevine pret-povijesnim ljudima, no koji se nisu mogli porediti sa ljudskim bicem koje je u posjedu slobodne volje i svjesnosti, koje je on takoder trebao koristiti intelektualno na ispravan nacin.

Niti može biti receno kako je ljudsko bice evolviralo od ovog Pred-Adam-ita, buduci je ljudsko bice bila nova tvorevina koju je Bog jedino eksternalizirao nakon što su mnogi prvobitni duhovi ocekivali njihovo utjelovljenje. Pret-povijesno bice je bilo jedno od mnogih tvorevina koje su sve bile trebale služiti njihovu svrhu pripremanja prebivališta za kasnije pojavljujuce ljudsko bice koje bi mu garantiralo bezbrižan zemaljski život. Pred-Adamiti su bili ona covjeko-lika ljudska bica koja se nisu mogla smatrati odgovornima buduci su živjeli instinktivno, poput životinja.... koja su živjela na Zemlji davno prije ljudskih bica.... koji nisu bili samo svjesni i mogli su jedino živjeti u grupama.... koji su stoga mogli biti pronadeni jedino tamo gdje bi se ljudska bica naknadno skrasila, za koja su oni pripremili specificna podrucja sa njihovom neprekidnom aktivnošcu. Ovo je bila prirodena karakteristika bica i sebe je izražavala u kultiviranju ogromnih podrucja tla, sistematskim sijanjem suštinskih supstanci i ubiranjem žetve na takvim prostranstvima zemlje.... Oni su to radili potpuno nesvjesno, kao rezultat prirodnog instinkta samo-ocuvanja.... Oni su se medusobno borili i snažniji je pobijedio. I tako su oni takoder doprinijeli cinjenici da su neprestano nova duhovna bica sebe utjelovljavala, pa iako samo kratak period vremena, da bi dokazali njihovu snagu, kada su se više manje snažni impulsi izražavali koji su postepeno slabili što su oni duže živjeli i onda takode polako postizavali zrelost koja im je omogucila uci u njihovo posljednje utjelovljenje kao ljudsko bice.

Tako su covjeko-lika ljudska bica vec postojala davno prije prvih ljudskih bica, ali ona se ni na koji nacin ne mogu dovesti u svezu sa stvarnim ljudskim bicima. Oni su se sa njima mogli usporediti u njihovom izvanjskom obliku ali oni su živjeli kao životinje.... u njihovim instinktima baš kao i u njihovom nacinu prokreacije [[(radanja-stvaranja novog života)]], koji je evolvirao u liniji sa njihovim duševnim supstancama, i bili su jedno od mnogih djela stvaranja koja su opet nestala nakon što su bila završila njihov zemaljski zadatak, tako bica više nisu potrebovala takve tvorevine, i oni su naknadno izumrli poput toliko puno tvorevina koje je Zemlja udomacivala jedno vrijeme kako bi ustupili mjesto za nove tvorevine....

Ali ne može se reci da je moderno ljudsko bice evolviralo od ovih pret-povijesnih tvorevina, radije, on je bio i jeste novo stvaranje, obdaren sa slobodnom voljom i intelektom, koji je onda bio trebao sebe dokazati, stoga je on takoder opet primio njegovu samo-svjesnost. Do kojeg stupnja su Pred-Adamiti mogli takoder koristiti izvjesnu kolicinu inteligencije je zavisilo samo o stupnju zrelosti njihovih utjelovljenih duševnih-cestica koji su, medutim, bili nesposobni razmišljati i jedino su izražavali njihovu inteligenciju kroz njihov aktivan rad, time nesvjesno.... Ova je aktivnost unatoc tome proizvela najveca cudesna djela, kako se cesto može vidjeti u prirodi da su staze bile stvorene za ova bica da bi dosegla jedni druge, da su stvorili klance i podzemne prolaze i tako stvorili prve preduvjete za ljudsku rasu tako da su potonji onda mogli živjeti ispravan nacin života kada je bilo došlo vrijeme za prve prvobitne duhove da sebe utjelove kao ljudska bica.... Što su se više ljudi rasprostirali, (prvobitni duhovi u ocekivanju utjelovljenja), to su više pret-povijesna bica pocela nestajati što se, medutim, jedino uvijek dogadalo u stadijima, sve dok ljudska rasa nije pocela nastanjivati Zemlju i zapoceo je njihov pripremni period, kada je jednom pali prvobitni duh morao sebe dokazati, i prema tome ljudsko je bice moralo biti opskrbljeno sa samo-svjesnošcu, intelektom i slobodnom voljom kako bi putovalo stazom preko Zemlje što ce ga opet voditi do Oca iz Kojeg je jednom potekao.

AMEN