• Înapoi

Viața lui Iisus înainte de anii de învățătură....

Eu vă voi instrui întotdeauna în tot adevărul, așa cum doriți.... Și vă voi da și răspunsuri la întrebările care vă mișcă, pentru că și voi doriți răspunsul doar de dragul adevărului.... adică doriți să posedați claritate acolo unde diferitele păreri vor să se afirme.... Atunci când vă dau sarcina de a răspândi adevărul, veți primi și voi întotdeauna clarificări, oricare ar fi ele: Drumul pământesc al omului Iisus nu mai poate fi dovedit, voi, oamenii, puteți fi informați doar spiritual cum și unde a petrecut Iisus anii care au precedat activitatea sa didactică propriu-zisă.... Un lucru este însă cert, că El a dus cea mai simplă viață în mijlocul familiei Sale și că a rămas mereu în cea mai mare reținere chiar și în cercul de oameni care frecventau casa părintească. S-a ținut departe de orice veselie, precum și de adunări mai mari, a rămas mereu retras și s-a maturizat lăuntric prin atitudinea Sa neobișnuită de ajutor față de semenii Săi aflați în nevoie.... Căci inima Lui era plină de iubire, iar această iubire l-a făcut să crească în înțelepciune, încât cunoașterea i s-a deschis, încât recunoștea totul cu strălucire.... chiar dacă la început această strălucire interioară s-a aprins în El ca un fulger, pentru ca apoi să se retragă din nou temporar și să vorbească și să gândească din nou ca orice altă ființă umană, totuși era cu mult înaintea tuturor semenilor Săi în materie de cunoaștere. Cu toate acestea, El a refuzat să accepte învățături de la oameni.... Un lucru pe care voi, oamenii, îl puteți crede este că iubirea este cel mai bun învățător și că oricine aduce iubirea la o dezvoltare corectă în sine.... va dobândi cunoașterea din interior, care nu-i poate fi oferită niciodată atât de complet de către un semen.... Trebuie să știți acum că sufletul lui Iisus venea din împărăția luminii, că sufletul lui a oferit cu siguranță lumina pentru timpul umblării sale pământești, dar niciodată iubirea care a împlinit-o, pentru că, fiind cea mai pură ființă de lumină, sufletul lui era pătruns de iubirea Mea veșnică de Tată.... Ca ființă umană, lumina iubirii nu a putut lucra în toată plinătatea ei, deoarece semenii nu ar fi putut să o suporte, dar ea a continuat să radieze în omul Iisus și i-a deschis toate cunoștințele, motiv pentru care a recunoscut foarte repede marea adversitate a umanității și misiunea Sa și s-a pregătit în mod conștient pentru aceasta.... Dar mai știți și că încă de mic a predat deja în templu.... că le-a dat scribilor răspunsuri care îi făceau să se poticnească.... Așadar, acest lucru vă dovedește că încă de mic El avea cunoștințe care nu I-au fost predate de oameni, ci se bazau pe flacăra strălucitoare din El.... Iubirea Lui devenea din ce în ce mai puternică, și astfel a crescut și El în înțelepciune.... și chiar în tinerețe era ostil învățătorilor și cărturarilor, pentru că nu se lăsa învățat de ei, ci se ținea departe de orice școală.... Nu au rămas posterității înregistrări despre perioada dintre predarea lui în templu și începutul activității Sale didactice propriu-zise, și de aceea sunt reprezentate cele mai diverse ipoteze și afirmații, așa cum le-a alcătuit mintea oamenilor.... Și nu există înregistrări pentru că viața lui Iisus s-a desfășurat în liniște în casa părintească, pentru că în acest timp părea că și-a pierdut orice capacitate divină, a ieșit din ochii publicului și a dus o viață complet retrasă și, ca fiu de tâmplar, și-a desfășurat și profesia ca atare.... Nimic neobișnuit nu L-a abordat, pentru că aceștia erau anii în care Iisus trebuia să se maturizeze ca "om", pentru că dorea să exemplifice oamenilor parcursul pământesc care duce la maturitate, la perfecțiune.... În această perioadă totul era liniștit în jurul Lui, El nu poseda nicio abilitate neobișnuită, mai degrabă dădea impresia unei persoane cu un retard spiritual, pentru că se retrăgea de toți oamenii și era mereu scurt în răspunsurile Sale și chiar și cunoștințele lumești obișnuite îi păreau străine.... Iar El a evitat în mod special contactul cu cei care aparțineau templului și a căror sarcină ar trebui să fie de a îndruma oamenii din punct de vedere spiritual.... Și astfel, în scurt timp, nu mai era nici o ființă umană în anturajul Său... nici măcar rudele Sale apropiate.... care erau încă convinse de o misiune divină a copilului odinioară atât de neobișnuit.... Această perioadă a schimbării pământești a fost deosebit de dureroasă pentru Iisus, căci ceea ce nu mai era recunoscut în exterior se ascundea în adâncul sufletului, dar Iisus însuși a trebuit să facă față, ca ființă umană trebuia să se ocupe de tot, ca ființă umană trebuia să lupte cu toate impulsurile și pasiunile interioare care îi asupreau trupul, la fel ca în cazul tuturor celorlalte ființe umane.... El a trebuit să sufere și să lupte și să se maturizeze în dragoste prin slujire.... Pentru că, în virtutea iubirii Sale, care radiază înțelepciune, El a recunoscut curând toate corelațiile și a știut că El însuși trebuia mai întâi să atingă un grad de maturitate care să Îi permită apoi să Își îndeplinească misiunea.... Și a parcurs acest curs de dezvoltare în tăcere și izolare, ca simplu fiu de tâmplar.... Care nu și-a părăsit casa, Care numai în scopul maturizării interioare a căutat adesea singurătatea retrăgându-se în zone îndepărtate, urcând pe munți și stând adesea zile întregi în singurătate, numai unit cu Dumnezeul și Tatăl Său și perseverând în rugăciune pentru putere și fortificare pentru ceea ce Îl aștepta și ceea ce deseori era în fața ochilor Săi în fiecare detaliu și Îl punea în stări de teamă teribile, în care apoi căuta ajutor la Mine.... Iar Eu am fost cu Fiul Meu, L-am întărit și I-am dat o cunoaștere tot mai strălucitoare, astfel încât El se oferea mereu din nou pentru a desăvârși lucrarea care trebuia să aducă omenirii răscumpărarea de păcate și de moarte.... Cu toate acestea, părerea că omul Iisus a dobândit o cunoaștere mai profundă prin contactul cu înțelepții și învățătorii din țări străine este complet eronată.... Cine l-ar fi putut învăța pe Iisus mai bine decât Eu Însumi....? Dar Eu Însumi eram în omul Iisus ca efect al iubirii Sale extrem de mari.... Este un gând complet absurd că Iisus ar fi avut nevoie de învățături de la un semen.... pentru a putea să-și desfășoare activitatea de învățătură pe Pământ, în patria Sa.... Dacă voi, oamenii, aveți acum dovada că Eu Însumi transmit adevărul pe Pământ dacă sunt îndeplinite doar anumite condiții prealabile.... cu atât mai mult Iisus a putut fi învățat direct de Mine, Care v-a depășit pe toți oamenii în dragoste și devotament total față de Mine.... Numai cineva care încă nu are nici o idee despre efectul unei vieți de iubire poate face astfel de afirmații, cum că Iisus a dobândit cunoștințele în alte țări pentru a putea preda, că a trebuit să viziteze alți oameni pentru a le studia învățăturile.... Ceea ce Eu permit în mod evident să se întâmple unui simplu copil pământean: Să-i transmit adevărul pur de sus prin spirit, voi, oamenii, trebuie să recunoașteți cu adevărat acest lucru și omului Iisus, care a coborât pe Pământ pentru a Mă lăsa pe Mine Însumi să vă vorbesc prin El însuși, care, prin urmare, nu a avut cu adevărat nevoie de învățători, ci a primit direct de la Mine cea mai profundă înțelepciune și, prin aceste învățături, a devenit potrivit ca ființă umană pentru a preda și a transmite adevărul pur semenilor.... Și acum puteți primi și voi aceste Cuvinte ale Mele ca pe cel mai pur adevăr, în fond, vreau să nu greșiți și să vi se dea informații acolo unde voi înșivă sunteți încă ignoranți. Este vorba mai presus de toate ca voi, oamenii, să vă faceți o imagine clară despre cine a fost de fapt Iisus și de ce a venit pe lume în cele mai umile și mai sărace condiții și a crescut în ele.... Pentru că, deși a fost om ca orice altă ființă umană, El a dovedit totuși oamenilor că fiecare poate dezvolta în sine cele mai înalte capacități spirituale și că El însuși poseda cunoștințe pe care acum le transmite oamenilor...., dar că El însuși nu a avut niciodată nevoie să fie învățat de alții sau să ia act de învățături, deoarece totul îi era cunoscut, altfel nu ar fi atins cea mai înaltă perfecțiune pe Pământ, care a dus la unificarea completă cu Mine, că a devenit una cu Mine.... în care Eu Însumi m-am făcut om pentru a vă răscumpăra....

Amin

Het leven van Jezus voor zijn leerjaren

Ik zal u altijd in alle waarheid onderrichten, zodra u dit maar wenst. En Ik zal u ook antwoord geven op vragen die u bezighouden, omdat u het antwoord ook alleen omwille van de waarheid wenst, dat wil zeggen: haar duidelijkheid zou willen bezitten, waar zich verschillende meningen willen handhaven. Wanneer Ik u de opdracht geef, waarheid te verbreiden, zult u ook steeds opheldering moeten verkrijgen, wat het ook mag zijn.

De weg van de mens Jezus over de aarde kan niet meer worden aangetoond. Er kan u mensen alleen op geestelijke wijze verslag worden gedaan hoe en waar Jezus de jaren doorbracht die aan Zijn eigenlijke werkzaamheid als leraar voorafgingen. Maar een ding is zeker: Hij heeft het meest eenvoudige leven geleid te midden van Zijn familie en Hij bleef steeds uiterst terughoudend, ook in de kring van de mensen die in Zijn ouderlijk huis verkeerden.

Hij hield zich verre van alle vermakelijkheden, evenals van grotere bijeenkomsten. Hij bleef steeds op zichzelf en werd innerlijk rijp door Zijn buitengewoon tot helpen bereide instelling tegenover Zijn zich in nood bevindende medemensen. Want Zijn hart was vol liefde en deze liefde veroorzaakte dat Zijn wijsheid toenam, dat zich aan Hem een weten ontsloot, dat Hij alles duidelijk inzag, ofschoon in het begin dit innerlijke licht bliksemsnel in Hem oplichtte en dan weer voor enige tijd afnam, en Hij weer als ieder mens sprak en dacht. Maar Hij was al Zijn leeftijdsgenoten ver voor in weten. Hij weigerde echter van mensen onderrichtingen aan te nemen.

Een ding zult u mensen mogen geloven: de liefde is de beste leermeester. Wie de liefde in zich tot de juiste ontplooiing brengt, komt van binnen uit tot kennis die hem van de kant van een medemens nooit zo volledig kan worden aangeboden. U zult nu moeten weten dat de ziel van Jezus uit het lichtrijk kwam. Dat ze wel het licht opgaf voor de tijd van haar aards bestaan, maar nooit de liefde die haar vervulde, omdat ze als reinste lichtwezen werd doorstraald door mijn eeuwige vaderliefde.

Als mens kon het licht van de liefde niet in alle volheid werken, omdat de medemensen het niet zouden hebben kunnen verdragen. Maar in de mens Jezus straalde het verder. En het ontsloot Hem al het weten, om welke reden Hij ook zeer spoedig de grote nood van de mensheid en Zijn missie inzag en zich bewust hierop voorbereidde.

U weet nu echter ook dat Hij als knaap al in de tempel onderrichtte. Dat Hij de schriftgeleerden antwoorden gaf die dezen versteld lieten staan. Dit bewijst u dus dat Hij al als knaap over een weten beschikte dat Hem niet door mensen werd geleerd, maar die de heldere vlam in Hem als basis had. Zijn liefde werd steeds sterker en dus nam ook Zijn wijsheid toe. En Hij werd al in Zijn jeugd vijandig bejegend door de leraren en schriftgeleerden, omdat Hij zich niet door hen liet onderrichten, maar zich verre hield van elke school.

Over de tijd tussen Zijn onderrichting in de tempel en het begin van Zijn eigenlijke werkzaamheid als leraar zijn voor de latere generaties geen aantekeningen overgebleven. En daarom worden de meest verschillende veronderstellingen en verklaringen verdedigd, zoals het menselijk verstand had bedacht. En er bestaan geen gegevens, omdat het leven van Jezus zich in alle stilte in het ouderlijk huis voltrok. Omdat Hem in deze tijd elke goddelijke capaciteit verloren scheen gegaan. Hij trad buiten het gezichtsveld van de openbaarheid en leidde een geheel teruggetrokken leven. En als zoon van een timmerman oefende Hij ook als zodanig Zijn beroep uit. Hij werd met niets buitengewoons geconfronteerd, want dit waren de jaren waarin Jezus als mens rijp moest worden, omdat Hij de mensen de gang over de aarde wilde voorleven die naar het rijp worden, naar de volmaaktheid leidt.

In deze tijd was alles stil om Hem heen. Hij bezat geen ongewone begaafdheid. Hij maakte eerder de indruk van een geestelijk achtergebleven mens, omdat Hij zich van alle mensen terugtrok en steeds maar kort in Zijn antwoorden was, en ook het gebruikelijke wereldse weten Hem vreemd scheen. En Hij vermeed vooral de omgang met degenen die bij de tempel hoorden en wier taak het moest zijn, de mensen geestelijk te leiden. En zo was er ook spoedig geen mens in Zijn omgeving - ook van Zijn naaste verwanten niet - die nog van een goddelijke zending van het eens zo ongewone Kind overtuigd was.

Deze tijd van Zijn leven op aarde is voor Jezus bijzonder pijnlijk geweest. Want wat naar buiten toe niet meer herkenbaar was, dat lag toch diep in het innerlijk verborgen, alleen moest Jezus zelf daarin Zijn weg vinden. Hij moest als mens zich grondig met alles bezighouden. Hij moest als mens alle innerlijke driften en hartstochten bestrijden die het lichaam net zo in het nauw brachten als bij andere mensen. Hij moest lijden en strijden en door dienen in liefde rijp worden. Want op grond van Zijn liefde die wijsheid uitstraalt, zag Hij snel alle samenhang in. En Hij wist dat Hij zelf eerst een graad van rijpheid moest verkrijgen die Hem dan in staat stelde Zijn missie uit te voeren.

En deze ontwikkelingsgang legde Hij in alle stilte en teruggetrokkenheid af als eenvoudige timmermanszoon die Zijn geboortestreek niet verliet. Die alleen ten behoeve van het innerlijk rijp worden vaak de eenzaamheid opzocht, door zich terug te trekken in afgelegen gebieden, door bergen te beklimmen en zich daar vaak dagenlang in eenzaamheid op te houden, alleen met Zijn God en Vader verbonden en volhardend in gebed om kracht en versterking voor dat wat voor Hem lag en wat Hem vaak tot in detail voor ogen stond en Hem in vreselijke toestanden van angst verplaatste, waarin Hij dan hulp zocht bij Mij.

En Ik was met Mijn Zoon. Ik sterkte Hem en Ik schonk Hem steeds helderder inzicht, zodat Hij zich steeds opnieuw aanbood om het werk, dat de mensheid verlossing moest brengen van zonde en dood, tot een goed einde te brengen.

Geheel onjuist is echter de mening dat de mens Jezus zich een diep weten zou hebben eigen gemaakt door de omgang met wijzen en leraren in vreemde landen. Wie zou Jezus wel beter hebben kunnen onderrichten dan Ik zelf? Ik zelf was echter in de mens Jezus als gevolg van Zijn overgrote liefde. Het is een volledig absurde gedachte dat Jezus onderrichtingen van de kant van een medemens nodig zou hebben gehad, om dan Zijn werkzaamheid als leraar op aarde in Zijn geboortestreek te kunnen uitoefenen.

Wanneer u mensen nu het bewijs hebt dat Ik zelf de waarheid naar de aarde leid, als er maar aan bepaalde voorwaarden is voldaan, hoeveel eerder dus was Jezus in staat door Mij rechtstreeks te worden onderricht, Die toch U mensen allen overtrof in liefde en volledige overgave aan Mij.

Alleen wie nog geen besef heeft van de uitwerking van een leven in liefde, kan zulke beweringen opstellen dat Jezus zich in andere landen de kennis zal hebben verschaft om onderrichtend op te treden, dat Hij andere mensen moest opzoeken om hun leren te bestuderen.

Wat Ik bij een eenvoudig mensenkind klaarblijkelijk laat gebeuren, dat Ik de zuivere waarheid van boven naar hem toe zal leiden door de geest, dat zult u mensen waarlijk ook aan de mens Jezus moeten toekennen, Die naar de aarde afdaalde om Mij zelf door zich tot u te laten spreken. Die dus waarlijk geen leraren nodig had, maar de diepste wijsheid rechtstreeks van Mij in ontvangst nam en door deze onderrichtingen als mens geschikt werd om te onderrichten en aan de medemensen de zuivere waarheid over te brengen. En u zult nu ook deze woorden van Mij als zuiverste waarheid in ontvangst kunnen nemen, want Ik wil toch dat u niet dwaalt en dat u uitsluitsel wordt gegeven aangaande hetgeen waarover u zelf nog onwetend bent.

Het gaat er bovenal om dat u mensen een duidelijk beeld krijgt wie Jezus in diepste wezen eigenlijk is en waarom Hij in de onaanzienlijkste en armzaligste omstandigheden ter wereld kwam en daarin is opgegroeid. Want ofschoon Hij mens was als ieder ander, heeft Hij de mensen toch bewezen dat eenieder in zich de hoogste geestelijke capaciteiten kan ontwikkelen en dat Hij vanuit zich zelf een weten bezat dat Hij nu aan de mensen overbracht, maar dat Hij het nooit nodig had zich door anderen te laten onderrichten of kennis te nemen van leren, daar Hem toch alles bekend was. Daar Hij anders niet de hoogste volmaaktheid bereikt zou hebben op aarde die tot de algehele vereniging met Mij voerde, dat Hij - in Wie Ik zelf mens ben geworden om u te verlossen - één werd met Mij.

Amen