• Înapoi

Viața lui Iisus înainte de anii de învățătură....

Eu vă voi instrui întotdeauna în tot adevărul, așa cum doriți.... Și vă voi da și răspunsuri la întrebările care vă mișcă, pentru că și voi doriți răspunsul doar de dragul adevărului.... adică doriți să posedați claritate acolo unde diferitele păreri vor să se afirme.... Atunci când vă dau sarcina de a răspândi adevărul, veți primi și voi întotdeauna clarificări, oricare ar fi ele: Drumul pământesc al omului Iisus nu mai poate fi dovedit, voi, oamenii, puteți fi informați doar spiritual cum și unde a petrecut Iisus anii care au precedat activitatea sa didactică propriu-zisă.... Un lucru este însă cert, că El a dus cea mai simplă viață în mijlocul familiei Sale și că a rămas mereu în cea mai mare reținere chiar și în cercul de oameni care frecventau casa părintească. S-a ținut departe de orice veselie, precum și de adunări mai mari, a rămas mereu retras și s-a maturizat lăuntric prin atitudinea Sa neobișnuită de ajutor față de semenii Săi aflați în nevoie.... Căci inima Lui era plină de iubire, iar această iubire l-a făcut să crească în înțelepciune, încât cunoașterea i s-a deschis, încât recunoștea totul cu strălucire.... chiar dacă la început această strălucire interioară s-a aprins în El ca un fulger, pentru ca apoi să se retragă din nou temporar și să vorbească și să gândească din nou ca orice altă ființă umană, totuși era cu mult înaintea tuturor semenilor Săi în materie de cunoaștere. Cu toate acestea, El a refuzat să accepte învățături de la oameni.... Un lucru pe care voi, oamenii, îl puteți crede este că iubirea este cel mai bun învățător și că oricine aduce iubirea la o dezvoltare corectă în sine.... va dobândi cunoașterea din interior, care nu-i poate fi oferită niciodată atât de complet de către un semen.... Trebuie să știți acum că sufletul lui Iisus venea din împărăția luminii, că sufletul lui a oferit cu siguranță lumina pentru timpul umblării sale pământești, dar niciodată iubirea care a împlinit-o, pentru că, fiind cea mai pură ființă de lumină, sufletul lui era pătruns de iubirea Mea veșnică de Tată.... Ca ființă umană, lumina iubirii nu a putut lucra în toată plinătatea ei, deoarece semenii nu ar fi putut să o suporte, dar ea a continuat să radieze în omul Iisus și i-a deschis toate cunoștințele, motiv pentru care a recunoscut foarte repede marea adversitate a umanității și misiunea Sa și s-a pregătit în mod conștient pentru aceasta.... Dar mai știți și că încă de mic a predat deja în templu.... că le-a dat scribilor răspunsuri care îi făceau să se poticnească.... Așadar, acest lucru vă dovedește că încă de mic El avea cunoștințe care nu I-au fost predate de oameni, ci se bazau pe flacăra strălucitoare din El.... Iubirea Lui devenea din ce în ce mai puternică, și astfel a crescut și El în înțelepciune.... și chiar în tinerețe era ostil învățătorilor și cărturarilor, pentru că nu se lăsa învățat de ei, ci se ținea departe de orice școală.... Nu au rămas posterității înregistrări despre perioada dintre predarea lui în templu și începutul activității Sale didactice propriu-zise, și de aceea sunt reprezentate cele mai diverse ipoteze și afirmații, așa cum le-a alcătuit mintea oamenilor.... Și nu există înregistrări pentru că viața lui Iisus s-a desfășurat în liniște în casa părintească, pentru că în acest timp părea că și-a pierdut orice capacitate divină, a ieșit din ochii publicului și a dus o viață complet retrasă și, ca fiu de tâmplar, și-a desfășurat și profesia ca atare.... Nimic neobișnuit nu L-a abordat, pentru că aceștia erau anii în care Iisus trebuia să se maturizeze ca "om", pentru că dorea să exemplifice oamenilor parcursul pământesc care duce la maturitate, la perfecțiune.... În această perioadă totul era liniștit în jurul Lui, El nu poseda nicio abilitate neobișnuită, mai degrabă dădea impresia unei persoane cu un retard spiritual, pentru că se retrăgea de toți oamenii și era mereu scurt în răspunsurile Sale și chiar și cunoștințele lumești obișnuite îi păreau străine.... Iar El a evitat în mod special contactul cu cei care aparțineau templului și a căror sarcină ar trebui să fie de a îndruma oamenii din punct de vedere spiritual.... Și astfel, în scurt timp, nu mai era nici o ființă umană în anturajul Său... nici măcar rudele Sale apropiate.... care erau încă convinse de o misiune divină a copilului odinioară atât de neobișnuit.... Această perioadă a schimbării pământești a fost deosebit de dureroasă pentru Iisus, căci ceea ce nu mai era recunoscut în exterior se ascundea în adâncul sufletului, dar Iisus însuși a trebuit să facă față, ca ființă umană trebuia să se ocupe de tot, ca ființă umană trebuia să lupte cu toate impulsurile și pasiunile interioare care îi asupreau trupul, la fel ca în cazul tuturor celorlalte ființe umane.... El a trebuit să sufere și să lupte și să se maturizeze în dragoste prin slujire.... Pentru că, în virtutea iubirii Sale, care radiază înțelepciune, El a recunoscut curând toate corelațiile și a știut că El însuși trebuia mai întâi să atingă un grad de maturitate care să Îi permită apoi să Își îndeplinească misiunea.... Și a parcurs acest curs de dezvoltare în tăcere și izolare, ca simplu fiu de tâmplar.... Care nu și-a părăsit casa, Care numai în scopul maturizării interioare a căutat adesea singurătatea retrăgându-se în zone îndepărtate, urcând pe munți și stând adesea zile întregi în singurătate, numai unit cu Dumnezeul și Tatăl Său și perseverând în rugăciune pentru putere și fortificare pentru ceea ce Îl aștepta și ceea ce deseori era în fața ochilor Săi în fiecare detaliu și Îl punea în stări de teamă teribile, în care apoi căuta ajutor la Mine.... Iar Eu am fost cu Fiul Meu, L-am întărit și I-am dat o cunoaștere tot mai strălucitoare, astfel încât El se oferea mereu din nou pentru a desăvârși lucrarea care trebuia să aducă omenirii răscumpărarea de păcate și de moarte.... Cu toate acestea, părerea că omul Iisus a dobândit o cunoaștere mai profundă prin contactul cu înțelepții și învățătorii din țări străine este complet eronată.... Cine l-ar fi putut învăța pe Iisus mai bine decât Eu Însumi....? Dar Eu Însumi eram în omul Iisus ca efect al iubirii Sale extrem de mari.... Este un gând complet absurd că Iisus ar fi avut nevoie de învățături de la un semen.... pentru a putea să-și desfășoare activitatea de învățătură pe Pământ, în patria Sa.... Dacă voi, oamenii, aveți acum dovada că Eu Însumi transmit adevărul pe Pământ dacă sunt îndeplinite doar anumite condiții prealabile.... cu atât mai mult Iisus a putut fi învățat direct de Mine, Care v-a depășit pe toți oamenii în dragoste și devotament total față de Mine.... Numai cineva care încă nu are nici o idee despre efectul unei vieți de iubire poate face astfel de afirmații, cum că Iisus a dobândit cunoștințele în alte țări pentru a putea preda, că a trebuit să viziteze alți oameni pentru a le studia învățăturile.... Ceea ce Eu permit în mod evident să se întâmple unui simplu copil pământean: Să-i transmit adevărul pur de sus prin spirit, voi, oamenii, trebuie să recunoașteți cu adevărat acest lucru și omului Iisus, care a coborât pe Pământ pentru a Mă lăsa pe Mine Însumi să vă vorbesc prin El însuși, care, prin urmare, nu a avut cu adevărat nevoie de învățători, ci a primit direct de la Mine cea mai profundă înțelepciune și, prin aceste învățături, a devenit potrivit ca ființă umană pentru a preda și a transmite adevărul pur semenilor.... Și acum puteți primi și voi aceste Cuvinte ale Mele ca pe cel mai pur adevăr, în fond, vreau să nu greșiți și să vi se dea informații acolo unde voi înșivă sunteți încă ignoranți. Este vorba mai presus de toate ca voi, oamenii, să vă faceți o imagine clară despre cine a fost de fapt Iisus și de ce a venit pe lume în cele mai umile și mai sărace condiții și a crescut în ele.... Pentru că, deși a fost om ca orice altă ființă umană, El a dovedit totuși oamenilor că fiecare poate dezvolta în sine cele mai înalte capacități spirituale și că El însuși poseda cunoștințe pe care acum le transmite oamenilor...., dar că El însuși nu a avut niciodată nevoie să fie învățat de alții sau să ia act de învățături, deoarece totul îi era cunoscut, altfel nu ar fi atins cea mai înaltă perfecțiune pe Pământ, care a dus la unificarea completă cu Mine, că a devenit una cu Mine.... în care Eu Însumi m-am făcut om pentru a vă răscumpăra....

Amin

La vita di Gesù prima dei Suoi anni d’Insegnamento

Vi istruirò sempre in tutta la Verità, appena la desiderate. E vi darò Risposta a domande che vi muovono, perché desiderate la Risposta anche soltanto per via della Verità, cioè vorrete possedere Chiarezza, dove differenti opinioni si vogliono affermare. Quando vi do l’Incarico a diffondere la Verità, dovete anche ricevere sempre il Chiarimento, qualunque cosa sia: La Via terrena dell’Uomo Gesù non può più essere confermata, a voi uomini può essere dato il Rapporto solo per via spirituale, come e dove Gesù ha passato gli anni che precedevano la Sua vera Attività d’Insegnamento. Ma una cosa è certa, che Egli ha condotto la Vita più semplice in mezzo alla Sua famiglia e che rimaneva nel ritiro più estremo anche nella cerchia degli uomini che frequentavano la casa dei Suoi genitori. Si teneva lontano da tutti i divertimenti, come anche da incontri più grandi, Egli rimaneva sempre per Sé e maturava interiormente attraverso la Sua insolita Predisposizione pronta ad aiutare nei confronti dei Suoi prossimi che si trovavano nella miseria. Perché il Suo Cuore era colmo d’Amore, e questo Amore agiva in modo che cresceva nella Sapienza, che si dischiuse per Lui un sapere, che riconosceva tutto chiaramente, benché questa Chiarezza interiore risplendeva inizialmente in modo fulmineo in Lui, per poi retrocedere di nuovo temporaneamente, ed Egli parlava e pensava di nuovo come ogni altro Uomo, ma Egli Era molto più avanti nel sapere di tutti i Suoi compagni d’età. Ma Si rifiutava di accettare degli insegnamenti dagli uomini. Una cosa la potete credere voi uomini, che l’Amore è il miglio Maestro e che, chi porta l’amore in sé al giusto sviluppo, giunge alle conoscenze dall’interiore, che non gli possono mai essere offerte senza lacune da parte di un prossimo. Ora dovete sapere, che l’Anima di Gesù veniva dal Regno di Luce, che ha rinunciato bensì alla Luce per il tempo del Suo cammino terreno, ma mai all’Amore, che La colmava, perché veniva irradiata come l’Essere di Luce più puro dal Mio eterno Amore di Padre. Come Uomo la Luce d’Amore non poteva agire in tutta la Pienezza, perché i prossimi non l’avrebbero potuto sopportare, ma nell’Uomo Gesù continuava a splendere, e Gli dischiuse tutto il sapere, per cui Egli riconosceva anche molto presto la grande miseria dell’umanità e la Sua Missione e Si preparava coscientemente a questa. Ma ora sapete anche, che già da Ragazzo insegnava nel tempio, che Egli dava delle Risposte ai dotti delle scritture, che li faceva stupire. Quindi questo vi dimostra, che già da Ragazzo disponeva di un sapere, che non Gli era stato insegnato da uomini, ma aveva per motivo la chiara Fiamma in Lui. Il Suo Amore diventava sempre più forte, e quindi cresceva anche nella Sapienza, e già nella Sua Giovinezza veniva aggredito dagli insegnanti e dai dotti delle scrittura, perché non Si lasciava istruire da loro, ma Si teneva distante da ogni scuola. Sul tempo fra il Suo Insegnamento nel tempio e dell’inizio della Sua vera Attività d’Insegnamento al mondo posteriore non sono rimaste delle annotazioni, e perciò vengono rappresentate delle più diverse supposizioni ed indicazioni, come se li prepara l’intelletto dell’uomo. Non esistono delle annotazioni, perché la Vita di Gesù si svolgeva nella casa paterna in tutto il silenzio, perché in questo tempo sembrava come se avesse perduto ogni facoltà divina, Egli uscì dal campo visivo della vita pubblica e conduceva una Vita del tutto ritirata e come Figlio di un falegname eseguiva anche la Sua professione come tale. Nulla di insolito si avvicinava a Lui, perché questi erano gli anni, in cui Gesù doveva maturare come “Uomo”, perché voleva vivere d’esempio agli uomini il cammino terreno, che conduce alla maturazione, al perfezionamento. In questo tempo intorno a Lui era tutto silenzio, non possedeva nessuna insolita Facoltà, faceva piuttosto l’impressione di un uomo rimasto indietro spiritualmente, perché si ritirava da tutti gli uomini ed era succinto nelle sue Risposte ed anche il solito sapere mondano Gli era estraneo. E Lui evitava soprattutto di frequentare coloro che appartenevano al tempio ed il cui compito doveva essere di guidare gli uomini spiritualmente. E così presto non c’era più nessun uomo nel Suo ambiente, nemmeno i Suoi parenti prossimi che erano ancora convinti di un Mandato divino del Bambino una volta così insolito. Questo tempo del Cammino terreno è stato particolarmente sofferto per Gesù, perché quello che non era più riconoscibile nell’esteriore, giaceva comunque nascosto profondamente nell’interiore, soltanto Gesù Stesso doveva affrontarlo, come Uomo doveva occuparsi di tutto, come Uomo doveva combattere tutte gli istinti e passioni interiori che opprimevano il Corpo proprio come in tutti gli altri uomini, doveva soffrire e combattere e maturare attraverso il servire nell’Amore. Perché Egli riconosceva grazie al Suo Amore, che irradiava Sapienza, presto tutti i collegamenti e sapeva che Lui Stesso doveva dapprima raggiungere un grado di Maturità, che Lo rendeva poi capace di eseguire la Sua Missione. E Lui percorse questo cammino di sviluppo in tutto silenzio e nel ritiro come semplice figlio di un falegname, Che ha lasciato la Sua Patria, Che allo scopo della maturazione cercava sovente la solitudine, mentre si ritirava in regioni isolate, mentre saliva sui monti e Si soffermava sovente per giorni nella solitudine, unito solamente con il Suo Dio e Padre ed aspettando di ricevere nella preghiera la Forza e la Fortificazione per ciò che stava davanti a Lui e sovente anche davanti ai Suoi Occhi in tutti i particolari e Lo metteva spesso in stati di terribile paura, nei quali poi cercava l’Aiuto in Me. Ed Io Ero con il Mio Figlio, Lo fortificavo, e Gli donavo la Conoscenza sempre più limpida, in modo che Si offriva sempre di nuovo per portare a termine l’Opera, che doveva portare all’umanità la Redenzione dai peccati e dalla morte. Ma è totalmente errata l’opinione, che l’Uomo Gesù si sarebbe appropriato di un sapere più profondo attraverso la frequentazione di saggi ed insegnanti in paesi stranieri. Chi Altro avrebbe ben potuto istruirLo meglio se non Io Stesso? Ma Io Stesso Ero nell’Uomo Gesù come Effetto del Suo ultragrande Amore. E’ un pensiero totalmente assurdo, che Gesù avesse avuto bisogno di istruzioni da parte di un prossimo, per poter poi eseguire la Sua Attività d’Insegnamento sulla Terra nella Sua regione paterna. Se voi uomini avete ora la dimostrazione che Io Stesso guido la Verità sulla Terra, se soltanto vi sono delle determinate premesse, quanto più quindi Era capace Gesù di venir istruito direttamente da Me, Che superava infatti tutti voi uomini in Amore e totale Dedizione a Me. Solo chi non ha ancora nessuna idea dell’effetto di una vita nell’amore può stabilire tali affermazioni, che Gesù Si fosse procurato in altri paesi le conoscenze per insegnare, che avesse avuto bisogno di cercare altri uomini per studiare i loro insegnamenti. Quello che Io lascio avvenire con evidenza su un semplice figlio terreno: che gli guido la pura Verità dall’Alto tramite lo Spirito, lo dovete ammettere voi uomini davvero anche per l’Uomo Gesù, il Quale discese sulla Terra per far parlare Me Stesso attraverso di Sé, il Quale quindi non aveva davvero bisogno di nessun insegnante, ma riceveva la più profonda Sapienza direttamente da Me ed attraverso questi Insegnamenti diventava idoneo come Uomo di insegnare e di trasmettere agli uomini la pura Verità. Ed ora potete anche ricevere queste Mie Parole come purissima Verità, dato che voglio che non vi sbagliate e che vi venga dato il Chiarimento, dove voi stessi siete ancora ignari. Si tratta soprattutto del fatto, che voi uomini conquistiate un’immagine chiara, Chi Era Gesù in Origine e del perché E’ venuto nel mondo nelle condizioni più piccole e povere e vi è cresciuto. Perché anche se Egli Era Uomo come ogni altro uomo, Egli ha comunque dimostrato agli uomini, che ognuno può sviluppare in sé le facoltà spirituali più sublimi e che Lui Stesso da Sé possedeva un sapere, che ora trasmetteva agli uomini, che però Lui Stesso non ha mai avuto bisogno farSi istruire da altri oppure prendere conoscenza di insegnamenti, dato che sapeva tutto, altrimenti non avrebbe raggiunto la più sublime Perfezione sulla Terra, che portava alla totale unificazione con Me, che Egli E’ diventato Uno con Me, nel Quale Io Stesso Sono diventato Uomo per redimervi.

Amen