• Înapoi

Viața lui Iisus înainte de anii de învățătură....

Eu vă voi instrui întotdeauna în tot adevărul, așa cum doriți.... Și vă voi da și răspunsuri la întrebările care vă mișcă, pentru că și voi doriți răspunsul doar de dragul adevărului.... adică doriți să posedați claritate acolo unde diferitele păreri vor să se afirme.... Atunci când vă dau sarcina de a răspândi adevărul, veți primi și voi întotdeauna clarificări, oricare ar fi ele: Drumul pământesc al omului Iisus nu mai poate fi dovedit, voi, oamenii, puteți fi informați doar spiritual cum și unde a petrecut Iisus anii care au precedat activitatea sa didactică propriu-zisă.... Un lucru este însă cert, că El a dus cea mai simplă viață în mijlocul familiei Sale și că a rămas mereu în cea mai mare reținere chiar și în cercul de oameni care frecventau casa părintească. S-a ținut departe de orice veselie, precum și de adunări mai mari, a rămas mereu retras și s-a maturizat lăuntric prin atitudinea Sa neobișnuită de ajutor față de semenii Săi aflați în nevoie.... Căci inima Lui era plină de iubire, iar această iubire l-a făcut să crească în înțelepciune, încât cunoașterea i s-a deschis, încât recunoștea totul cu strălucire.... chiar dacă la început această strălucire interioară s-a aprins în El ca un fulger, pentru ca apoi să se retragă din nou temporar și să vorbească și să gândească din nou ca orice altă ființă umană, totuși era cu mult înaintea tuturor semenilor Săi în materie de cunoaștere. Cu toate acestea, El a refuzat să accepte învățături de la oameni.... Un lucru pe care voi, oamenii, îl puteți crede este că iubirea este cel mai bun învățător și că oricine aduce iubirea la o dezvoltare corectă în sine.... va dobândi cunoașterea din interior, care nu-i poate fi oferită niciodată atât de complet de către un semen.... Trebuie să știți acum că sufletul lui Iisus venea din împărăția luminii, că sufletul lui a oferit cu siguranță lumina pentru timpul umblării sale pământești, dar niciodată iubirea care a împlinit-o, pentru că, fiind cea mai pură ființă de lumină, sufletul lui era pătruns de iubirea Mea veșnică de Tată.... Ca ființă umană, lumina iubirii nu a putut lucra în toată plinătatea ei, deoarece semenii nu ar fi putut să o suporte, dar ea a continuat să radieze în omul Iisus și i-a deschis toate cunoștințele, motiv pentru care a recunoscut foarte repede marea adversitate a umanității și misiunea Sa și s-a pregătit în mod conștient pentru aceasta.... Dar mai știți și că încă de mic a predat deja în templu.... că le-a dat scribilor răspunsuri care îi făceau să se poticnească.... Așadar, acest lucru vă dovedește că încă de mic El avea cunoștințe care nu I-au fost predate de oameni, ci se bazau pe flacăra strălucitoare din El.... Iubirea Lui devenea din ce în ce mai puternică, și astfel a crescut și El în înțelepciune.... și chiar în tinerețe era ostil învățătorilor și cărturarilor, pentru că nu se lăsa învățat de ei, ci se ținea departe de orice școală.... Nu au rămas posterității înregistrări despre perioada dintre predarea lui în templu și începutul activității Sale didactice propriu-zise, și de aceea sunt reprezentate cele mai diverse ipoteze și afirmații, așa cum le-a alcătuit mintea oamenilor.... Și nu există înregistrări pentru că viața lui Iisus s-a desfășurat în liniște în casa părintească, pentru că în acest timp părea că și-a pierdut orice capacitate divină, a ieșit din ochii publicului și a dus o viață complet retrasă și, ca fiu de tâmplar, și-a desfășurat și profesia ca atare.... Nimic neobișnuit nu L-a abordat, pentru că aceștia erau anii în care Iisus trebuia să se maturizeze ca "om", pentru că dorea să exemplifice oamenilor parcursul pământesc care duce la maturitate, la perfecțiune.... În această perioadă totul era liniștit în jurul Lui, El nu poseda nicio abilitate neobișnuită, mai degrabă dădea impresia unei persoane cu un retard spiritual, pentru că se retrăgea de toți oamenii și era mereu scurt în răspunsurile Sale și chiar și cunoștințele lumești obișnuite îi păreau străine.... Iar El a evitat în mod special contactul cu cei care aparțineau templului și a căror sarcină ar trebui să fie de a îndruma oamenii din punct de vedere spiritual.... Și astfel, în scurt timp, nu mai era nici o ființă umană în anturajul Său... nici măcar rudele Sale apropiate.... care erau încă convinse de o misiune divină a copilului odinioară atât de neobișnuit.... Această perioadă a schimbării pământești a fost deosebit de dureroasă pentru Iisus, căci ceea ce nu mai era recunoscut în exterior se ascundea în adâncul sufletului, dar Iisus însuși a trebuit să facă față, ca ființă umană trebuia să se ocupe de tot, ca ființă umană trebuia să lupte cu toate impulsurile și pasiunile interioare care îi asupreau trupul, la fel ca în cazul tuturor celorlalte ființe umane.... El a trebuit să sufere și să lupte și să se maturizeze în dragoste prin slujire.... Pentru că, în virtutea iubirii Sale, care radiază înțelepciune, El a recunoscut curând toate corelațiile și a știut că El însuși trebuia mai întâi să atingă un grad de maturitate care să Îi permită apoi să Își îndeplinească misiunea.... Și a parcurs acest curs de dezvoltare în tăcere și izolare, ca simplu fiu de tâmplar.... Care nu și-a părăsit casa, Care numai în scopul maturizării interioare a căutat adesea singurătatea retrăgându-se în zone îndepărtate, urcând pe munți și stând adesea zile întregi în singurătate, numai unit cu Dumnezeul și Tatăl Său și perseverând în rugăciune pentru putere și fortificare pentru ceea ce Îl aștepta și ceea ce deseori era în fața ochilor Săi în fiecare detaliu și Îl punea în stări de teamă teribile, în care apoi căuta ajutor la Mine.... Iar Eu am fost cu Fiul Meu, L-am întărit și I-am dat o cunoaștere tot mai strălucitoare, astfel încât El se oferea mereu din nou pentru a desăvârși lucrarea care trebuia să aducă omenirii răscumpărarea de păcate și de moarte.... Cu toate acestea, părerea că omul Iisus a dobândit o cunoaștere mai profundă prin contactul cu înțelepții și învățătorii din țări străine este complet eronată.... Cine l-ar fi putut învăța pe Iisus mai bine decât Eu Însumi....? Dar Eu Însumi eram în omul Iisus ca efect al iubirii Sale extrem de mari.... Este un gând complet absurd că Iisus ar fi avut nevoie de învățături de la un semen.... pentru a putea să-și desfășoare activitatea de învățătură pe Pământ, în patria Sa.... Dacă voi, oamenii, aveți acum dovada că Eu Însumi transmit adevărul pe Pământ dacă sunt îndeplinite doar anumite condiții prealabile.... cu atât mai mult Iisus a putut fi învățat direct de Mine, Care v-a depășit pe toți oamenii în dragoste și devotament total față de Mine.... Numai cineva care încă nu are nici o idee despre efectul unei vieți de iubire poate face astfel de afirmații, cum că Iisus a dobândit cunoștințele în alte țări pentru a putea preda, că a trebuit să viziteze alți oameni pentru a le studia învățăturile.... Ceea ce Eu permit în mod evident să se întâmple unui simplu copil pământean: Să-i transmit adevărul pur de sus prin spirit, voi, oamenii, trebuie să recunoașteți cu adevărat acest lucru și omului Iisus, care a coborât pe Pământ pentru a Mă lăsa pe Mine Însumi să vă vorbesc prin El însuși, care, prin urmare, nu a avut cu adevărat nevoie de învățători, ci a primit direct de la Mine cea mai profundă înțelepciune și, prin aceste învățături, a devenit potrivit ca ființă umană pentru a preda și a transmite adevărul pur semenilor.... Și acum puteți primi și voi aceste Cuvinte ale Mele ca pe cel mai pur adevăr, în fond, vreau să nu greșiți și să vi se dea informații acolo unde voi înșivă sunteți încă ignoranți. Este vorba mai presus de toate ca voi, oamenii, să vă faceți o imagine clară despre cine a fost de fapt Iisus și de ce a venit pe lume în cele mai umile și mai sărace condiții și a crescut în ele.... Pentru că, deși a fost om ca orice altă ființă umană, El a dovedit totuși oamenilor că fiecare poate dezvolta în sine cele mai înalte capacități spirituale și că El însuși poseda cunoștințe pe care acum le transmite oamenilor...., dar că El însuși nu a avut niciodată nevoie să fie învățat de alții sau să ia act de învățături, deoarece totul îi era cunoscut, altfel nu ar fi atins cea mai înaltă perfecțiune pe Pământ, care a dus la unificarea completă cu Mine, că a devenit una cu Mine.... în care Eu Însumi m-am făcut om pentru a vă răscumpăra....

Amin

La vida de Jesús antes de sus años de enseñanza.

Yo siempre os enseñaré en toda Verdad, si tan sólo la deseáis .... Y también siempre os responderé a preguntas que os conmueven, aunque solicitéis la respuesta simplemente por Amor a la Verdad .... es decir, si queréis tener claridad donde quieran imponerse distintas opiniones. Cuando Yo os encargo difundir la Verdad, siempre recibiréis una explicación, sea lo que fuere, porque el recorrido del Hombre Jesús por la Tierra ya no puede ser comprobado. Vosotros los seres humanos sólo podéis ser informados por medios espirituales acerca de cómo y dónde Jesús pasó los años que precedieron a su real Actividad de Maestro.

Consta que Jesús llevó una Vida muy sencilla en medio de su familia, y siempre se mantuvo muy reservado, también en el círculo de las personas que frecuentaban la casa de sus padres. Él se mantuvo alejado de toda clase de regocijos y de grandes reuniones, y maduró interiormente gracias a su extraordinaria manera de ayudar a sus semejantes que se encontraban en apuros .... Porque su Corazón estaba lleno de Amor, y este Amor hizo que aumentase su Sabiduría. Se le desarrolló un Saber que le permitió entender todo claramente, aunque al principio esta Luz interior sólo se produjo por momentos para luego volver a retirarse temporalmente; con lo que después de nuevo volvió a hablar y pensar como cualquier otro hombre, aunque a sus coetáneos los superó mucho en su Saber. Pero Él se negaba a aceptar enseñanzas por parte de los hombres ....

Que vosotros los seres humanos sepáis que el Amor es el mejor maestro para enseñar .... y que aquel que en su interior hace que el Amor se desarrolle debidamente, desde su propio interior llega a conocimientos que nunca podrán ser ofrecidos tan íntegramente por un prójimo.

Ahora debéis saber que el Alma de Jesús vino desde el Reino de la Luz, y cedió la Luz durante el tiempo de su recorrido por la Tierra, pero nunca cedió el Amor que la colmaba, porque como Ser de Luz más puro mi Alma estaba penetrada por mi eterno Amor paterno. En el Hombre Jesús la Luz de Amor no podía surtir Efecto en toda plenitud porque los seres humanos no habrían podido soportarla. Pero en el Hombre Jesús continuaba irradiando, revelándole todo el Saber, por lo que Él pronto descubrió la gran miseria de la humanidad y su propia Misión, preparándose conscientemente para cumplir con ella.

Vosotros sabéis que Él ya predicaba en el templo cuando era Niño, que daba a los escribas respuestas que los dejaban desconcertados. Esto os demuestra que Él de Niño ya disponía de una Sabiduría que no le fue comunicada por los hombres, sino que provenía de la Llama que brillaba dentro de Él. Su Amor era cada vez más fuerte, y por eso también su Sabiduría aumentaba. Por eso ya en su Infancia fue hostigado por los profesores y los escribas, porque no se dejaba instruir por ellos, pues se negó a aceptar cualquier forma de enseñanza.

Acerca del tiempo transcurrido entre su Enseñanza en el Templo y el principio de su Enseñanza al mundo, a la posteridad no han quedado apuntes, por lo que se sostienen las más diversas conjeturas y declaraciones - productos de la imaginación de los hombres. No existen apuntes porque la Vida de Jesús transcurrió tranquilamente en la casa paterna .... pues parecía que durante aquel tiempo había perdido todas sus facultades divinas .... porque Él se retiró de la vida pública y llevó una Vida totalmente retraída como hijo de un carpintero, trabajando también como tal. No le sucedió nada de extraordinario porque se trataba de aquellos años en que Jesús tuvo que madurar como “ser humano”, porque Él mismo quería dar a los seres humanos un ejemplo cómo se debía realizar el recorrido por la Tierra que lleva a la madurez y a la perfección.

Durante aquel tiempo alrededor de Él todo era tranquilo, pues no poseía capacidad especial alguna porque daba más bien la impresión de ser una persona espiritualmente retrasada porque siempre se mantenía lejos de los seres humanos, y en sus respuestas siempre estaba muy corto; e incluso el saber mundano le parecía ser extraño. Sobre todo evitaba el roce con aquellos que pertenecían al Templo cuya misión habría debido ser el guiar a los seres humanos espiritualmente. Por eso pronto ya no había nadie alrededor de Él, ni siquiera de sus parientes cercanos que todavía estaban convencidos de la Misión divina de este niño antes tan extraordinario.

Este tiempo de la Vida de Jesús en la Tierra le resultaba extremadamente doloroso, porque lo que ya no era reconocible por fuera, esto se hallaba escondido en su Interior, donde Jesús mismo tenía que arreglárselas con todo. Como Ser humano, Él tuvo que luchar contra todos los deseos y las pasiones interiores que acosaban al cuerpo - igual como lo tocaba a todos los demás seres humanos .... Él tuvo que sufrir y luchar, y a través de su disposición al servicio tuvo que madurar en el Amor. Y en virtud de su Amor que irradiaba Sabiduría, pronto se dio cuenta de todas las correlaciones, y supo que Él mismo tenía que alcanzar primero un grado de Madurez que le permitiera llevar a cabo su Misión.

Él vivió este proceso de desarrollo en silencio y soledad como un simple hijo de carpintero que no abandonó su patria .... que frecuentemente buscaba la soledad para su Maduración interior y por eso se retiraba a lugares apartados, subiendo cerros y frecuentemente permaneciendo durante varios días en toda soledad, en comunicación con su Dios y Padre, y aguantando en oración rogando por Fuerza y fortalecimiento por lo que le estaba esperando - lo que con frecuencia veía en todos detalles y lo que le causó terribles angustias, en las cuales se dirigió hacia Mí buscando Ayuda. Y Yo estaba con mi Hijo, Yo Le fortalecía y Le daba conocimientos cada vez más claros, por lo que Él volvía a ofrecerse cada vez de nuevo para llevar a cabo la Obra que iba a salvar la humanidad redimiéndola de sus pecados y de la muerte .... Es errónea la idea que el Hombre Jesús haya obtenido estos profundos conocimientos comunicándose con sabios y maestros en países extranjeros. ¿Quién habría podido enseñar a Jesús mejor que Yo mismo? Yo mismo me encontraba en el Hombre Jesús como resultado de su Amor ilimitado .... ¡Y qué idea más absurda pensar que Jesús habría podido necesitar enseñanzas por parte de un congénere para después en la Tierra en la patria de Él poder cumplir con su magisterio! Ya que vosotros los seres humanos ahora tenéis la prueba que Yo mismo transmito la Verdad a la Tierra –cuando existen ciertas condiciones específicas–, ¡cuánto más fácil tenía que resultar para Jesús si Yo le enseñaba directamente, dado que Él a todos vosotros los seres humanos os superaba en su Amor y Devoción a Mí ....

Sólo el que no tiene idea del Bien que produce una Vida llevada en Amor puede formular aseveraciones como esta: que Jesús se fue a otros países para adquirir allí los conocimientos para enseñar, y que tuvo que tratar con otros hombres para estudiar las doctrinas de estos.

Lo que Yo permito que suceda a un simple ser humano manifiestamente: que mediante el Espíritu os traigo la pura Verdad desde lo Alto, vosotros los seres humanos debéis consentirlo también al Hombre Jesús, El que bajó a la Tierra, para permitirme que Yo mismo pudiera hablaros a través de Él .... El que realmente no necesitaba un maestro, porque recibía la Sabiduría más profunda directamente de Mí y, a través de estas enseñanzas, resultó apto para transmitir a sus prójimos la pura Verdad. De modo que ahora también vosotros podéis recibir estas Palabras mías como la Verdad más pura, dado que Yo quiero que no erréis y que se os aclare lo que vosotros todavía ignoréis.

Sobre todo se trata de que vosotros los seres humanos adquiráis una clara imagen Quién era Jesús primariamente, y por qué Él vino al mundo y se crió en las condiciones más humildes y pobres. Aunque Él fue hombre como cualquier otro, demostró a los seres humanos que cualquiera puede desarrollar en sí mismo las capacidades espirituales más elevadas, y que la Sabiduría que poseía y transmitía a los hombres le llegó de su propio Interior; porque Él nunca necesitó ser instruido por otros, o informarse sobre otras enseñanzas pues sabía todo, porque de lo contrario, Él no habría alcanzado la completa Perfección en la Tierra, la que le llevó a la completa unión Conmigo, de modo que Él se hizo Uno Conmigo, y en Él Yo mismo me hice Hombre para redimiros a todos vosotros.

Amén