• Înapoi

Modul corect de viață nu este suficient pentru maturizare...

Dacă v-ați gândi că numai faptele de iubire au efect asupra sufletului vostru după moartea trupului și că toată voința, gândirea și acțiunile pământești nu aduc acestui suflet nici un avantaj în împărăția spirituală, atunci cu adevărat nu ați trece prin viața pământească cu atâta indiferență.... Și dacă, de asemenea, vă îndepliniți cu credință îndatoririle pe care vi le cere viața pământească, chiar dacă faceți tot ce este pământesc pentru a duce o viață corectă în fața oamenilor.... Orice acțiune nu are nicio valoare pentru ceea ce este nepieritor.... pentru sufletul vostru.... pentru că sufletul nu poate lua cu el nici un bun pământesc dobândit pe Pământ, toate cunoștințele pământești rămân în urmă, toate comorile pământești și toată reputația persoanei este lipsită de valoare dacă sufletul intră în împărăția de dincolo sărac în bunuri spirituale. Numai strădania duhovnicească și faptele de iubire fac ca sufletul să câștige comori duhovnicești care sunt veșnice.... Și oamenii sunt adesea conștienți de valoarea lor atunci când pur și simplu duc un mod de viață corect, dar se referă doar la acțiunile lor pământești sau la o anumită ordine în condițiile lor de viață, și nu se gândesc că scopul vieții pământești este altul decât acela de a promova bunăstarea trupului.... Ei nu iau în considerare faptul că toate acțiunile unei persoane trebuie să fie susținute de iubire, că trebuie să fie motivate de iubire ca să fie valoroase pentru suflet după moartea trupului. Iar dacă acum vă acordați atenție la voi înșivă sau la cei din jur, la tot ceea ce se face și se spune, doar că rar dragostea este cauza lor, atunci va trebui să vă spuneți că totul este inutil și vă servește doar pentru a atinge scopuri pământești. Și v-ați înspăimânta dacă ați simți nenorocirea sufletului vostru ca pe un disconfort fizic, căci atunci nu ați mai putea fi fericiți cu viața voastră.... Dar sufletul vostru nu se poate exprima atât de vizibil, pentru că atunci nu ați face decât să vă străduiți din nou, din egoism, să duceți o altă viață pentru a nu mai simți zilnic și din oră în oră acel disconfort, iar o astfel de strădanie ar fi de asemenea inutilă. Dar ar trebui să vă gândiți la valoarea tuturor realizărilor pământești pentru voi, din moment ce știți că șederea voastră pe acest Pământ nu este veșnică..... Dar voi nu credeți în supraviețuirea sufletului, și de aceea sunteți atât de călduți și nu vă amintiți de sufletul vostru. Credeți că ați murit odată cu momentul morții. Credeți că v-ați stins odată cu momentul morții și într-o zi veți regreta amarnic că nu ați folosit mai bine timpul petrecut pe Pământ; veți regreta că nu ați cultivat mai mult iubirea, ceea ce fiecare dintre voi poate face pentru că în el strălucește o mică scânteie de iubire pe care trebuie doar să o aprindă.... Fiecare persoană va experimenta în sine și beneficiul unei opere de iubire care îi este făcută din partea unui semen.... Și astfel, ar putea face și el însuși acest bine pentru aproapele său și cu siguranță nu ar fi în dezavantajul său, căci satisfacția interioară cu privire la acțiunile sale nu ar face decât să-l stimuleze la fapte de iubire mereu noi, iar iubirea de sine ar scădea în aceeași măsură în care crește iubirea față de aproapele.... Nici o ființă umană nu pierde, pentru că ceea ce dăruiește din iubire va primi înapoi de o mie de ori pe Pământ sau într-o zi în împărăția spirituală și atunci va fi extrem de fericită, pentru că timpul pe Pământ este foarte scurt, unde se va depăși pe sine, în timp ce sufletul din împărăția spirituală se poate bucura veșnic de bogățiile pe care le-a dobândit pe Pământ. Oamenii trăiesc cu indiferență, creând cu nerăbdare lucruri pământești, sporind cu nerăbdare bunurile pământești, folosindu-și toată vitalitatea pentru o activitate complet negativă, pentru că nu se creează decât valori trecătoare.... din neputința sufletului lor.... dar nu-i dau atenție și nu au nici o preocupare pentru iubire, trebuie să trăiască în lipsuri și apoi intră în împărăția de dincolo într-o stare mizerabilă unde vor găsi doar ceea ce i-a adus (iubirea) ființei umane de pe Pământ.... Iar dacă acea viață a fost fără iubire, atunci sufletul este lipsit de lumină și de putere și are o soartă chinuitoare, căci nu se poate maturiza pe Pământ decât prin lucrarea iubirii.... De aceea, oamenii nu ar trebui să spună: "La urma urmei, eu nu fac rău....". Ființa umană trebuie să facă fapte bune, născute din iubire, în viața pământească, numai atunci poate intra în împărăția de dincolo fără să se autoironizeze, chiar dacă nu a ajuns încă la un grad înalt de iubire, atunci cu siguranță îl va putea atinge în lumea de dincolo, numai că lumina trebuie să se fi aprins o dată, pentru ca sufletul să nu intre în împărăția spirituală în întuneric total....

Amin

O modo de vida correcto não é suficiente para amadurecer....

Se considerares que só os actos de amor têm efeito na tua alma após a morte do teu corpo e que toda a vontade, pensamento e acções terrestres não beneficiam esta alma no reino espiritual, então não passarás verdadeiramente pela vida terrena de forma tão indiferente.... E se também cumpre fielmente os seus deveres que a vida terrena lhe exige, se também faz tudo para levar uma vida correcta perante as pessoas.... Cada acção não tem qualquer valor apenas para aquilo que é imperecível.... para a sua alma.... pois não pode levar consigo nenhum bem terreno adquirido na terra, todo o conhecimento terreno permanece para trás, todos os tesouros terrenos e toda a reputação da pessoa é inútil se a alma entrar no reino do além pobre em bens espirituais. Só o esforço espiritual e as acções de amor ganham os tesouros espirituais da alma que são eterna.... E muitas vezes as pessoas estão conscientes do seu valor quando apenas conduzem um modo de vida correcto, mas apenas significam as suas acções terrenas ou uma certa ordem nas suas condições de vida, e não consideram que o objectivo da vida terrena é outro que não seja apenas promover o bem-estar do corpo.... Eles não consideram que todas as acções de uma pessoa têm de ser apoiadas pelo amor, que têm de ser motivadas pelo amor para serem valorizadas pela alma após a morte do corpo. E se agora prestarem atenção a vós próprios ou ao vosso ambiente, ao que tudo é feito e dito, mas quão raramente o amor é a sua causa, então teriam de dizer a si próprios que tudo é inútil e apenas vos serve para alcançar objectivos terrestres. E ficaria assustado se pudesse sentir a miséria da sua alma como desconforto físico, pois assim deixaria de poder ser feliz com a sua vida.... Mas a sua alma não se pode exprimir de forma tão visível, porque então, mais uma vez, só se esforçaria por levar outra vida por egoísmo, para não sentir esse desconforto diário e horário, e tal esforço seria então também inútil. Mas deve pensar no valor de todas as realizações terrenas para si, pois sabe que a sua estadia nesta terra não é eterna.... Mas não acredita na sobrevivência da alma, e é por isso que é tão morno e não se lembra da sua alma. Acreditais ter falecido no momento da morte, e um dia lamentareis amargamente não terdes feito melhor uso do vosso tempo na terra; lamentareis não terdes cultivado mais o amor, o que cada um de vós pode fazer porque uma pequena centelha de amor brilha dentro dele, que ele só precisa para acender.... Cada pessoa também experimentará em si mesma o benefício de um trabalho de amor que lhe é feito por um ser humano.... E assim ele próprio poderia também fazer este benefício para o seu próximo e não seria certamente em sua desvantagem, pois a satisfação interior sobre as suas acções apenas o estimularia a novas obras de amor, e o seu amor-próprio diminuiria na mesma medida em que o seu amor pelo próximo aumenta.... Nenhum ser humano perde, pois o que ele dá por amor receberá de volta mil dobras na terra ou um dia no reino espiritual e depois será extremamente feliz, porque o tempo na terra é apenas muito curto, onde se superará a si próprio, enquanto a alma no reino espiritual pode desfrutar eternamente das riquezas que adquiriu na terra. As pessoas vivem indiferentemente, criando avidamente coisas terrenas, aumentando avidamente o bem terreno, usando toda a sua vitalidade para uma actividade completamente negativa, porque apenas valores transitórios são alguma vez criados.... Do imperecível da sua alma.... mas não lhe prestam atenção e não se preocupa com o amor, tem de passar fome e depois entra no reino do além num estado miserável onde só encontrará o que o amor de (como) um ser humano na terra lhe trouxe.... E se essa vida estava sem amor, então a alma está sem luz e força e encontra um destino agonizante, pois só poderia amadurecer na terra através do trabalho do amor.... E por isso as pessoas não devem dizer: "Afinal de contas, não faço mal....". O ser humano deve realizar boas acções nascidas do amor na vida terrena, só então poderá entrar no reino do além sem se auto-repreender, mesmo que ainda não tenha atingido um elevado grau de amor, então certamente conseguirá alcançá-lo no além, só depois de a luz ter sido acesa para que a alma não entre no reino espiritual em completa escuridão...._>Ámen