• Înapoi

Modul corect de viață nu este suficient pentru maturizare...

Dacă v-ați gândi că numai faptele de iubire au efect asupra sufletului vostru după moartea trupului și că toată voința, gândirea și acțiunile pământești nu aduc acestui suflet nici un avantaj în împărăția spirituală, atunci cu adevărat nu ați trece prin viața pământească cu atâta indiferență.... Și dacă, de asemenea, vă îndepliniți cu credință îndatoririle pe care vi le cere viața pământească, chiar dacă faceți tot ce este pământesc pentru a duce o viață corectă în fața oamenilor.... Orice acțiune nu are nicio valoare pentru ceea ce este nepieritor.... pentru sufletul vostru.... pentru că sufletul nu poate lua cu el nici un bun pământesc dobândit pe Pământ, toate cunoștințele pământești rămân în urmă, toate comorile pământești și toată reputația persoanei este lipsită de valoare dacă sufletul intră în împărăția de dincolo sărac în bunuri spirituale. Numai strădania duhovnicească și faptele de iubire fac ca sufletul să câștige comori duhovnicești care sunt veșnice.... Și oamenii sunt adesea conștienți de valoarea lor atunci când pur și simplu duc un mod de viață corect, dar se referă doar la acțiunile lor pământești sau la o anumită ordine în condițiile lor de viață, și nu se gândesc că scopul vieții pământești este altul decât acela de a promova bunăstarea trupului.... Ei nu iau în considerare faptul că toate acțiunile unei persoane trebuie să fie susținute de iubire, că trebuie să fie motivate de iubire ca să fie valoroase pentru suflet după moartea trupului. Iar dacă acum vă acordați atenție la voi înșivă sau la cei din jur, la tot ceea ce se face și se spune, doar că rar dragostea este cauza lor, atunci va trebui să vă spuneți că totul este inutil și vă servește doar pentru a atinge scopuri pământești. Și v-ați înspăimânta dacă ați simți nenorocirea sufletului vostru ca pe un disconfort fizic, căci atunci nu ați mai putea fi fericiți cu viața voastră.... Dar sufletul vostru nu se poate exprima atât de vizibil, pentru că atunci nu ați face decât să vă străduiți din nou, din egoism, să duceți o altă viață pentru a nu mai simți zilnic și din oră în oră acel disconfort, iar o astfel de strădanie ar fi de asemenea inutilă. Dar ar trebui să vă gândiți la valoarea tuturor realizărilor pământești pentru voi, din moment ce știți că șederea voastră pe acest Pământ nu este veșnică..... Dar voi nu credeți în supraviețuirea sufletului, și de aceea sunteți atât de călduți și nu vă amintiți de sufletul vostru. Credeți că ați murit odată cu momentul morții. Credeți că v-ați stins odată cu momentul morții și într-o zi veți regreta amarnic că nu ați folosit mai bine timpul petrecut pe Pământ; veți regreta că nu ați cultivat mai mult iubirea, ceea ce fiecare dintre voi poate face pentru că în el strălucește o mică scânteie de iubire pe care trebuie doar să o aprindă.... Fiecare persoană va experimenta în sine și beneficiul unei opere de iubire care îi este făcută din partea unui semen.... Și astfel, ar putea face și el însuși acest bine pentru aproapele său și cu siguranță nu ar fi în dezavantajul său, căci satisfacția interioară cu privire la acțiunile sale nu ar face decât să-l stimuleze la fapte de iubire mereu noi, iar iubirea de sine ar scădea în aceeași măsură în care crește iubirea față de aproapele.... Nici o ființă umană nu pierde, pentru că ceea ce dăruiește din iubire va primi înapoi de o mie de ori pe Pământ sau într-o zi în împărăția spirituală și atunci va fi extrem de fericită, pentru că timpul pe Pământ este foarte scurt, unde se va depăși pe sine, în timp ce sufletul din împărăția spirituală se poate bucura veșnic de bogățiile pe care le-a dobândit pe Pământ. Oamenii trăiesc cu indiferență, creând cu nerăbdare lucruri pământești, sporind cu nerăbdare bunurile pământești, folosindu-și toată vitalitatea pentru o activitate complet negativă, pentru că nu se creează decât valori trecătoare.... din neputința sufletului lor.... dar nu-i dau atenție și nu au nici o preocupare pentru iubire, trebuie să trăiască în lipsuri și apoi intră în împărăția de dincolo într-o stare mizerabilă unde vor găsi doar ceea ce i-a adus (iubirea) ființei umane de pe Pământ.... Iar dacă acea viață a fost fără iubire, atunci sufletul este lipsit de lumină și de putere și are o soartă chinuitoare, căci nu se poate maturiza pe Pământ decât prin lucrarea iubirii.... De aceea, oamenii nu ar trebui să spună: "La urma urmei, eu nu fac rău....". Ființa umană trebuie să facă fapte bune, născute din iubire, în viața pământească, numai atunci poate intra în împărăția de dincolo fără să se autoironizeze, chiar dacă nu a ajuns încă la un grad înalt de iubire, atunci cu siguranță îl va putea atinge în lumea de dincolo, numai că lumina trebuie să se fi aprins o dată, pentru ca sufletul să nu intre în împărăția spirituală în întuneric total....

Amin

ISPRAVAN NACIN ŽIVOTA U PRISUSTVU LJUDI NIJE DOVOLJAN ZA POTPUNO SAZRIJETI....

Ako uzmete u obzir da ce jedino djela Ljubavi ostvariti ucinak na vašu dušu nakon smrti vašeg tijela i da sve zemaljske namjere, misli i akcije nece rezultirati u nijednoj vrsti koristi za dušu u duhovnom carstvu, vi doista ne bi živjeli vaš zemaljski život tako ravnodušno.... I cak ako vjerno ispunjavate dužnosti koje zemaljski život postavlja pred vas, cak ako ucinite sve u svakodnevnom životu kako bi živjeli ispravan nacin života u prisustvu ljudi.... ama baš svako (takvo) djelo je bez vrijednosti za ono što je jedino vjecno.... za vašu dušu.... kako ona ne može ponijeti nijedno od zemaljski stecenih vlasništava sa sobom, svo zemaljsko znanje ostaje iza, sva zemaljska blaga i ugled svake osobe je bezvrijedan ako duša ude u kraljevstvo onostranog lišena duhovnih vlasništava. Jedino duhovne težnje i akcije Ljubavi donose vjecna duhovna blaga za dušu....

I ljudi su tako cesto svjesni njihove vlastite važnosti samo jer vode ispravan nacin života premda oni na umu imaju jedino njihove zemaljske akcije ili izvjesnu kolicinu reda u njihovim životnim uvjetima i podbacuju uzeti u obzir da je svrha zemaljskog života drugacija od poboljšanja njihovog fizickog blagostanja.... oni podbacuju uzeti u obzir da svaka aktivnost ljudskog bica treba biti poduprta od strane Ljubavi, da ona mora biti motivirana Ljubavlju ako ce biti od vrijednosti za dušu nakon smrti tijela. I ako sada promatrate sve stvari koje su ucinjene i izgovorene od strane vas ili u vašem okruženju, i kako rijetko su one prouzrocene Ljubavlju, onda cete morati priznati kako je sve za ludu i jedino služi ostvarenju zemaljskih svrha. I vi bi bili šokirani ako bi mogli osjetiti oskudicu vaših duša kao fizicku neugodu, jer onda vi više nikada ne bi bili sposobni uživati vaš život.... Ipak vaša je duša nesposobna izraziti sebe tako ocigledno buduci bi vi onda jedino stremili živjeti drugaciji nacin života zbog sebicnosti tako da ne bi osjecali ovu dnevnu i casovnu neugodu, i onda bi takvo stremljenje takoder bilo beskorisno. Ali vi bi trebali uzeti u obzir kakvu vrijednost svako zemaljsko postignuce ima za vas, pošto znate, naposlijetku, kako vaš ostanak na ovoj Zemlji nece trajati zauvijek.... Ali vi ne vjerujete u nastavak dušina života nakon smrti, i to je zašto ste tako malodušni i zanemarujete vašu dušu. Vi vjerujete da cete prestati postojati u trenutku smrti i jednog dana cete gorko zažaliti da niste bolje iskoristili vrijeme na Zemlji; vi cete zažaliti što niste više ljubili, što svatko od vas može napraviti, pošto sicušna iskra Ljubavi tinja unutar njega koju on jedino treba rasplamtjeti.... Svako ljudsko bice može takoder za sebe doživjeti dobrobit djela Ljubavi ucinjenih njemu od strane bližnjeg ljudskog bica.... I time bi on takoder mogao biti od koristi njegovu bližnjemu, to zasigurno ne bi bilo njemu na gubitak, jer unutarnje zadovoljstvo njegove akcije bi ga nadahnulo na sve više akcija Ljubavi i njegova bi se sebicna ljubav umanjila u istoj mjeri kako njegova Ljubav spram bližnjega raste....

Ni jedno ljudsko bice ne trpi gubitak, jer štogod daje iz Ljubavi ce primiti tisucerostruko zauzvrat na Zemlji ili jednog dana u duhovnom kraljevstvu i onda ce biti izvanredno blagoslovljen, buduci je vrijeme na Zemlji kada bi se on tako trebao izdignuti iznad sebe jako kratko, dok duša u duhovnom kraljevstvu može vjecno uživati bogatstva koja je stekla na Zemlji. Ljudi žive ravnodušno, gorljivo poduzimaju zemaljski rad, gorljivo povecavaju njihova zemaljska vlasništva, koristeci njihovu energiju života za sasvim negativne akcije, buduci oni neprestano stvaraju jedino prolazne vrijednosti.... Besmrtnost njihove duše medutim.... nije od strane njih uzeta u obzir, oni se o njoj ne brinu s-Ljubavlju, ona mora gladovati i onda uci u kraljevstvo onostranog u bijednom stanju gdje jedino pronalazi ono što joj je njezina ljubav kao ljudsko bice na Zemlji osigurala.... I ako je ovaj život bio bez Ljubavi onda ce duša biti bez svjetla i snage i približavat ce se bolnoj sudbini, jer jedino kroz djela Ljubavi je ona sposobna sazrijeti na Zemlji....

I prema tome ljudi ne bi trebali reci ‘Naposlijetku, ja ne cinim nikakva zla....’ Ljudsko bice u zemaljskom životu treba ciniti dobra djela što izviru iz Ljubavi, jedino onda ce on biti sposoban uci u kraljevstvo onostranog bez samo-prijekora cak ako nije još postigao visok stupanj Ljubavi, on ce sigurno biti sposoban postici ga u onostranom pod uvjetom da je svjetlo bilo zapaljeno tako da duša nece uci u duhovno kraljevstvo u kompletnoj tami.

AMEN