• Înapoi

Lumina veșnică a coborât pe Pământ....

Ceea ce voi, oamenii, aveați nevoie în noaptea întunecată, v-am adus atunci când am coborât pe Pământ: O lumină care trebuia să vă lumineze calea spre Mine, înapoi la casa Tatălui vostru. L-am trimis pe Fiul Meu pe Pământ, un suflet de lumină, care a strălucit și a străbătut calea ca ființă umană pe Pământ, care a început drumul pământesc ca prunc Iisus, care apoi s-a încheiat la cruce, pentru ca voi, oamenii, să deveniți binecuvântați. Un suflet de lumină a coborât în tărâmul întunecat al adversarului Meu, iar Eu M-am întrupat în acest suflet de lumină, pentru că ființa umană Iisus M-a atras la Sine cu toată puterea Sa ca Iubire Eternă, pentru că M-a acceptat în inima Sa, care era plină de iubire pentru Mine și pentru semenii Săi. Pruncul Iisus a adăpostit un suflet de lumină care, într-adevăr, și-a dăruit lumina pentru că trebuia să locuiască printre oameni ca ființa umană Iisus, dar care era de asemenea plin de iubire și care nu a renunțat la această iubire, ci a sporit-o în Sine.... astfel încât a fost umplut de puterea iubirii și a făcut minuni și a învățat cu toată înțelepciunea pe Pământ. El a fost o ființă umană, căci misiunea omului Iisus a fost aceea de a arăta semenilor Săi calea care ducea înapoi la Mine, la Tatăl, și de a-i conduce pe această cale, pentru a trăi ei înșiși o viață de iubire, singura care îi apropie din nou pe oameni de Mine, Care sunt însuși iubirea.... Dar acest lucru s-a întâmplat conform legii, un trup uman a fost animat de un suflet.... Totuși, sufletul Său era un suflet de lumină. Cu toate acestea, ca ființă umană, era expus la aceleași ispite ca orice altă ființă umană. Dar cum sufletul lui Iisus era plin de iubire, această iubire i-a dat și puterea de a rezista ispitelor.... sufletul Lui se predase luminii, (25.12.1961) adică ființa umană Iisus era lipsită de cunoaștere ca orice altă ființă umană la începutul vieții sale pe Pământ, însă iubirea din el i-a luminat foarte repede spiritul, iubirea din el a radiat în curând o lumină strălucitoare, astfel încât Iisus a recunoscut marea adversitate a omenirii și, de asemenea, cauza acesteia, care se afla în păcatul primordial al omenirii.... Iisus, omul, a crescut tot mai mult în înțelepciune și putere pentru că iubirea îl umplea tot mai mult, pentru că era în uniunea cea mai intimă cu Mine și lumina iubirii Mele a putut să radieze prin el în totalitate.... Și acum El radia din nou lumină, îi învăța pe oameni cu înțelepciune, făcea minuni în virtutea puterii Sale care se baza pe marea Sa iubire.... Iisus, omul, s-a spiritualizat în timpul vieții Sale pe Pământ, deoarece iubirea Sa a făcut posibil ca trupul să se supună de bunăvoie dorinței sufletului, deoarece trupul și sufletul au urmărit întotdeauna același lucru: Să ajute oamenii în necazurile lor, să fie activ spiritual și pământesc în răscumpărare.... El a vindecat bolnavii, pentru că a vrut, de asemenea, să le dovedească oamenilor puterea iubirii și să le exprime mai întâi acest lucru într-un mod tangibil pe Pământ pentru ca apoi să-i câștige și pe ei pentru El, astfel încât aceștia să accepte învățătura Sa divină a iubirii și să facă un efort pentru a-L urma pe calea iubirii. Dar oamenii se aflau încă sub controlul adversarului Meu, care nu voia să-i elibereze și care le slăbea voința în toate felurile.... Iar omul Iisus a vrut să frângă puterea acestui adversar, a vrut să-l învingă cu puterea Mea.... pentru că iubirea din El era copleșitoare și prin această iubire M-a forțat tot mai mult să-Mi exprim iubirea Mea, M-a atras la Sine ca "Iubire veșnică" și astfel am fost în El și în această uniune foarte intimă cu Mine, omul Iisus a săvârșit lucrarea de mântuire.... adică a îndurat cele mai mari suferințe și chinuri ca ființă umană pentru că iubirea din El.... Eu Însumi.... i-a dat putere pentru această lucrare de răscumpărare. Astfel, El a purtat lupta ca ființă umană împotriva adversarului Meu, iar prin moartea Sa pe cruce a obținut victoria asupra lui și asupra morții.... Ceea ce nu a fost posibil pentru oameni înainte, să se desprindă de puterea sa, a devenit posibil pentru ei după lucrarea de răscumpărare.... Mântuitorul, Care a coborât pe Pământ, a adus ajutor oamenilor în această mare adversitate, dar acest lucru nu se putea întâmpla decât prin "iubire", iar această iubire eram Eu Însumi.... Faptul că "iubirea" a ales o formă umană a fost necesar de dragul oamenilor, pentru ca ei să-L recunoască acum pe Iisus ca fiind Cel în Care s-a manifestat plinătatea divină, deoarece Eu Însumi nu puteam fi vizibil oamenilor și, prin urmare, a trebuit să Mă folosesc de un înveliș uman.... Iar faptul că acest înveliș nu putea să-Mi ofere decât un suflet de lumină era din nou explicabil, deoarece nu puteam să iau locuință într-un suflet impur.... Mai mult, învelișul uman trebuia să îi conducă pe oamenii de pe Pământ pe calea pe care Eu o pregătisem pentru ei în Iisus...... Și, prin urmare, omul Iisus trebuia să fie de aceeași natură ca orice ființă umană, altfel oamenii nu ar fi putut să-L urmeze.... Cu toate acestea, oamenii Îl au întotdeauna pe El însuși, Răscumpărătorul divin Iisus Hristos, alături de ei ca ajutor.... în timp ce Iisus, ființa umană, nu s-a folosit decât de puterea iubirii care, totuși, L-a umplut în întregime, astfel încât "iubirea" a împlinit, prin urmare, lucrarea care a însemnat răscumpărarea de păcat și de moarte pentru oameni. De nenumărate ori încerc să vă dezvălui acest mister vouă, oamenilor, însă nu veți putea să-l înțelegeți în toată profunzimea lui decât atunci când vă veți fi transformat voi înșivă în iubire..... Atunci va fi lumină și în voi, atunci lumina divină a iubirii va străluci din nou prin voi, așa cum a fost la început, și veți fi binecuvântați....

Amin

L’Eterna Luce E’ discesa sulla Terra

Quello che serviva a voi uomini nell’oscura notte, ve l’ho portato Io quando Sono disceso sulla Terra: una Luce, che doveva illuminarvi la via verso di Me, di ritorno nella Casa del vostro Padre. Ho inviato il Mio Figlio sulla Terra, un’Anima di Luce, che risplendeva chiaramente e che ha percorso la via come Uomo sulla Terra, che da Bambinello Gesù ha iniziato la via terrena, Che poi è finito sulla Croce, affinché voi uomini aveste potuto diventare beati. Un’Anima di Luce è discesa nell’oscuro regno del Mio avversario ed in quest’Anima di Luce Mi Sono incorporato Io Stesso, perché l’Uomo Gesù Mi ha attirato con tutta la potenza come l’Eterno Amore, perché Egli ha accolto Me Stesso nel Suo Cuore, che era colmo d’Amore per Me ed i Suoi prossimi. Nel Bambinello Gesù si celava un’Anima di Luce, che ha bensì dato la sua Luce, perché come Uomo Gesù doveva soggiornare fra gli uomini, il Quale però era anche pieno d’Amore e non rinunciava a questo Amore, ma lo ha accresciuto, in modo che era colmo della Forza d’Amore ed operava Miracoli ed ha insegnato in tutta la Sapienza sulla Terra. Egli era un Uomo, perché la Missione dell’Uomo Gesù era di insegnare ai Suoi prossimi la via che conduceva a Me, al Padre e di precedere loro questa via, di condurre Lui Stesso una vita nell’amore, che da sola riporta a Me gli uomini, Che Io Stesso Sono l’Amore. Ma questo si è svolto secondo la Legge, veniva vivificato un corpo umano con un Anima. Ma la Sua Anima era un’Anima di Luce. Ciononostante come Uomo era esposta alle stesse tentazioni, come ogni altro uomo. Ma dato che l’Anima di Gesù era colma d’Amore, questo Amore le dava anche la Forza di resistere alle tentazioni, aveva rinunciato alla Luce, cioè l’Uomo Gesù all’inizio del Suo cammino terreno era come ogni altro uomo senza sapere, ma l’Amore in Lui illuminava molto presto il suo Spirito, l’Amore in Lui risplendeva presto nella Luce più chiara, in modo che Gesù ha riconosciuto la grande miseria dell’umanità ed anche la sua causa, che era da ricercare nel peccato primordiale dell’umanità. Gesù aumentava sempre di più nella Sapienza e Forza, perché l’Amore lo colmava sempre di più, perché stava nel più stretto legame con Me e la Mia Luce d’Amore Lo poteva totalmente irradiare. Ed ora Egli irradiava di nuovo la Luce, Egli istruiva gli uomini nella Sapienza, operava Miracoli grazie al Suo Potere, che era motivato nel Suo grande Amore. L’Uomo Gesù Si è spiritualizzato durante il Suo cammino terreno, perché il Suo Amore ha portato a compimento la condizione che il Suo Corpo si sottoponesse volontariamente al desiderio dell’Anima, perché il Corpo e l’Anima tendevano sempre allo stesso: di aiutare gli uomini nella loro miseria, di essere attivi in modo salvifico spiritualmente e terrenamente. Egli guariva gli ammalati, perché voleva dimostrare agli uomini anche la Forza dell’Amore e manifestarla sensibilmente a loro dapprima in modo terreno, per poi anche conquistarli per Sé, che accettavano la Sua divina Dottrina dell’Amore e si sforzavano, di seguirLo sulla via dell’Amore. Ma gli uomini stavano ancora nel potere del Mio avversario, che non voleva lasciarli liberi e che li indeboliva in ogni modo nella loro volontà. E l’Uomo Gesù voleva spezzare questo potere dell’avversario, voleva vincerlo con la Mia Forza, perché l’Amore in Lui era ultrapotente, e con questo Amore costringeva Me sempre di più alla Manifestazione del Mio Amore, Egli Mi attirava come “l’Eterno Amore” a Sé, e così Io Ero in Lui ed in questa intimissima Comunione con Me l’Uomo Gesù ha compiuto l’Opera di Redenzione, cioè Egli ha sopportato le più grandi sofferenze e tormenti, perché l’Amore in Lui, Io Stess, Gli ha dato la Forza per quest’Opera di Redenzione. Quindi Egli ha condotto la lotta come Uomo contro il Mio avversario, e mediante la Sua morte sulla Croce ha conquistato la Vittoria su di lui e sulla morte. Quello che non era possibile prima per gli uomini, di separarsi dal suo potere, è diventato per loro possibile dopo l’Opera di Redenzione. Il Salvatore, il Quale Era disceso sulla Terra, ha portato agli uomini l’Aiuto in questa grande miseria, ma questo poteva avvenire soltanto tramite “l’Amore”, e questo Amore Ero Io Stesso. Che “l’Amore” scegliesse per Sé una Forma, era necessario per via degli uomini, perché ora dovevano riconoscere in Gesù Colui, nel Quale Si E’ manifestata la Pienezza divina, perché Io Stesso non potevo essere visibile agli uomini e perciò Mi dovevo servire di un Involucro. E che questo Involucro potesse offrirMelo soltanto un’Anima di Luce, era nuovamente spiegabile, perché non avrei potuto prendere dimora in un’anima impura. Inoltre l’Involucro umano doveva precedere agli uomini la via sulla Terra, che Io ho iniziato in Gesù. E perciò l’Uomo doveva essere appunto costituito nel modo Suo, come era fatto ogni altro uomo, altrimenti gli uomini non avrebbero potuto seguirLo. Ma gli uomini hanno sempre a fianco come Aiutante il divino Redentore Gesù Cristo, mentre l’Uomo Gesù ha approfittato soltanto della Forza dell’Amore, che però Lo colmava totalmente, in modo che quindi “l’Amore” ha compiuto l’Opera, che significava per gli uomini la Redenzione dal peccato e dalla morte. Io cerco sempre di nuovo di svelare a voi uomini questo Mistero, ma lo potete afferrare in tutta la sua profondità, quando voi stessi vi siete cambiati nell’amore. Allora si farà Luce anche in voi, allora la divina Luce d’Amore vi irradierà di nuovo, com’era in principio, e sarete beati.

Amen