• Înapoi

Lumina veșnică a coborât pe Pământ....

Ceea ce voi, oamenii, aveați nevoie în noaptea întunecată, v-am adus atunci când am coborât pe Pământ: O lumină care trebuia să vă lumineze calea spre Mine, înapoi la casa Tatălui vostru. L-am trimis pe Fiul Meu pe Pământ, un suflet de lumină, care a strălucit și a străbătut calea ca ființă umană pe Pământ, care a început drumul pământesc ca prunc Iisus, care apoi s-a încheiat la cruce, pentru ca voi, oamenii, să deveniți binecuvântați. Un suflet de lumină a coborât în tărâmul întunecat al adversarului Meu, iar Eu M-am întrupat în acest suflet de lumină, pentru că ființa umană Iisus M-a atras la Sine cu toată puterea Sa ca Iubire Eternă, pentru că M-a acceptat în inima Sa, care era plină de iubire pentru Mine și pentru semenii Săi. Pruncul Iisus a adăpostit un suflet de lumină care, într-adevăr, și-a dăruit lumina pentru că trebuia să locuiască printre oameni ca ființa umană Iisus, dar care era de asemenea plin de iubire și care nu a renunțat la această iubire, ci a sporit-o în Sine.... astfel încât a fost umplut de puterea iubirii și a făcut minuni și a învățat cu toată înțelepciunea pe Pământ. El a fost o ființă umană, căci misiunea omului Iisus a fost aceea de a arăta semenilor Săi calea care ducea înapoi la Mine, la Tatăl, și de a-i conduce pe această cale, pentru a trăi ei înșiși o viață de iubire, singura care îi apropie din nou pe oameni de Mine, Care sunt însuși iubirea.... Dar acest lucru s-a întâmplat conform legii, un trup uman a fost animat de un suflet.... Totuși, sufletul Său era un suflet de lumină. Cu toate acestea, ca ființă umană, era expus la aceleași ispite ca orice altă ființă umană. Dar cum sufletul lui Iisus era plin de iubire, această iubire i-a dat și puterea de a rezista ispitelor.... sufletul Lui se predase luminii, (25.12.1961) adică ființa umană Iisus era lipsită de cunoaștere ca orice altă ființă umană la începutul vieții sale pe Pământ, însă iubirea din el i-a luminat foarte repede spiritul, iubirea din el a radiat în curând o lumină strălucitoare, astfel încât Iisus a recunoscut marea adversitate a omenirii și, de asemenea, cauza acesteia, care se afla în păcatul primordial al omenirii.... Iisus, omul, a crescut tot mai mult în înțelepciune și putere pentru că iubirea îl umplea tot mai mult, pentru că era în uniunea cea mai intimă cu Mine și lumina iubirii Mele a putut să radieze prin el în totalitate.... Și acum El radia din nou lumină, îi învăța pe oameni cu înțelepciune, făcea minuni în virtutea puterii Sale care se baza pe marea Sa iubire.... Iisus, omul, s-a spiritualizat în timpul vieții Sale pe Pământ, deoarece iubirea Sa a făcut posibil ca trupul să se supună de bunăvoie dorinței sufletului, deoarece trupul și sufletul au urmărit întotdeauna același lucru: Să ajute oamenii în necazurile lor, să fie activ spiritual și pământesc în răscumpărare.... El a vindecat bolnavii, pentru că a vrut, de asemenea, să le dovedească oamenilor puterea iubirii și să le exprime mai întâi acest lucru într-un mod tangibil pe Pământ pentru ca apoi să-i câștige și pe ei pentru El, astfel încât aceștia să accepte învățătura Sa divină a iubirii și să facă un efort pentru a-L urma pe calea iubirii. Dar oamenii se aflau încă sub controlul adversarului Meu, care nu voia să-i elibereze și care le slăbea voința în toate felurile.... Iar omul Iisus a vrut să frângă puterea acestui adversar, a vrut să-l învingă cu puterea Mea.... pentru că iubirea din El era copleșitoare și prin această iubire M-a forțat tot mai mult să-Mi exprim iubirea Mea, M-a atras la Sine ca "Iubire veșnică" și astfel am fost în El și în această uniune foarte intimă cu Mine, omul Iisus a săvârșit lucrarea de mântuire.... adică a îndurat cele mai mari suferințe și chinuri ca ființă umană pentru că iubirea din El.... Eu Însumi.... i-a dat putere pentru această lucrare de răscumpărare. Astfel, El a purtat lupta ca ființă umană împotriva adversarului Meu, iar prin moartea Sa pe cruce a obținut victoria asupra lui și asupra morții.... Ceea ce nu a fost posibil pentru oameni înainte, să se desprindă de puterea sa, a devenit posibil pentru ei după lucrarea de răscumpărare.... Mântuitorul, Care a coborât pe Pământ, a adus ajutor oamenilor în această mare adversitate, dar acest lucru nu se putea întâmpla decât prin "iubire", iar această iubire eram Eu Însumi.... Faptul că "iubirea" a ales o formă umană a fost necesar de dragul oamenilor, pentru ca ei să-L recunoască acum pe Iisus ca fiind Cel în Care s-a manifestat plinătatea divină, deoarece Eu Însumi nu puteam fi vizibil oamenilor și, prin urmare, a trebuit să Mă folosesc de un înveliș uman.... Iar faptul că acest înveliș nu putea să-Mi ofere decât un suflet de lumină era din nou explicabil, deoarece nu puteam să iau locuință într-un suflet impur.... Mai mult, învelișul uman trebuia să îi conducă pe oamenii de pe Pământ pe calea pe care Eu o pregătisem pentru ei în Iisus...... Și, prin urmare, omul Iisus trebuia să fie de aceeași natură ca orice ființă umană, altfel oamenii nu ar fi putut să-L urmeze.... Cu toate acestea, oamenii Îl au întotdeauna pe El însuși, Răscumpărătorul divin Iisus Hristos, alături de ei ca ajutor.... în timp ce Iisus, ființa umană, nu s-a folosit decât de puterea iubirii care, totuși, L-a umplut în întregime, astfel încât "iubirea" a împlinit, prin urmare, lucrarea care a însemnat răscumpărarea de păcat și de moarte pentru oameni. De nenumărate ori încerc să vă dezvălui acest mister vouă, oamenilor, însă nu veți putea să-l înțelegeți în toată profunzimea lui decât atunci când vă veți fi transformat voi înșivă în iubire..... Atunci va fi lumină și în voi, atunci lumina divină a iubirii va străluci din nou prin voi, așa cum a fost la început, și veți fi binecuvântați....

Amin

La Luz Eterna descendió a la tierra....

Lo que ustedes, los humanos, necesitaban en la noche oscura se los traje cuando bajé a la tierra: una luz que debía iluminar su camino hacia Mí, de vuelta a la casa de su Padre. Envié a Mi Hijo a la tierra, un alma de luz, que brilló intensamente y recorrió el camino como ser humano sobre la tierra, que comenzó el camino terrenal como el niño Jesús, camino que luego terminó en la cruz, para que ustedes los humanos pudieran ser bendecidos. Un alma de luz descendió al reino oscuro de Mi adversario, y en esta alma de luz Me encarné Yo mismo, porque el ser humano Jesús Me atrajo, como el amor eterno, hacia Sí con toda Su fuerza, porque El Me aceptó en Su corazón, que estaba lleno de amor por Mí y por Sus semejantes. En el niño Jesús se escondía un alma de luz que, aunque entregó su luz porque tenía que habitar entre los hombres como el ser humano Jesús, pero que también estaba lleno de amor y no renunciaba a este amor sino que lo aumentaba dentro de sí. (Nota del traductor. “Entregó” en el sentido de temporalmente poner aparte algo, despojarse de algo, de autolimitarse. Fin de la nota). De manera que se llenó de fuerza de amor y obró milagros y enseñó con toda sabiduría sobre la tierra. Era un ser humano, pues la misión del hombre Jesús era mostrar a sus semejantes el camino que conducía de nuevo a Mí, al Padre, y guiarlos por este camino, para que ellos mismos vivieran una vida de amor, que es lo único que acerca a las personas de nuevo a Mí, que soy el amor mismo.... Pero esto ocurrió según la ley, un cuerpo humano fue animado por un alma.... Sin embargo, su alma era un alma de luz. Aún así, como ser humano estaba expuesto a las mismas tentaciones que cualquier otro ser humano. Pero como el alma de Jesús estaba llena de amor, este amor también le dio la fuerza para resistir las tentaciones.... Había entregado la luz, (25.12.1961) es decir, el ser humano Jesús carecía de conocimiento como cualquier otro ser humano al principio de su vida en la tierra, sin embargo, el amor que había en él pronto iluminó su espíritu, el amor que había en él pronto irradió una luz brillante para que Jesús reconociera la gran adversidad de la humanidad y también la causa de la misma, que se encontraba en el pecado original de la humanidad.... Jesús, el hombre, crecía cada vez más en sabiduría y fuerza porque el amor le llenaba cada vez más, porque estaba en la más íntima unión Conmigo y Mi luz de amor podía irradiar a través de Él completamente.... Y ahora Él volvió a irradiar luz, enseñó a la gente con sabiduría, obró milagros en virtud de su poder que se basaba en su gran amor.... Jesús, el hombre, se espiritualizó durante su vida en la tierra porque su amor hizo posible que el cuerpo se sometiera voluntariamente al deseo del alma, porque cuerpo y alma siempre se esforzaron por lo mismo: ayudar a la gente en su adversidad, ser espiritual y terrenalmente activos en la redención.... Curó a los enfermos, porque también quiso demostrar a los hombres la fuerza del amor y expresárselo primero de forma terrenal y tangible para luego también ganárselos para Si, de modo que aceptaran su divina enseñanza del amor y se esforzaran por seguirle en el camino del amor. Pero la gente aún seguía bajo el control de Mi adversario que no quería liberarlos y que debilitaba su voluntad de todas las maneras.... Y el hombre Jesús quiso romper ese poder del adversario, quiso derrotarlo con Mi fuerza.... porque el amor en Él era extremadamente poderoso, y a través de este amor Me obligó cada vez más a expresar Mi amor, Me atrajo hacia Sí como el 'Amor Eterno', y así Yo estaba en Él y en esta unión tan íntima Conmigo el hombre Jesús realizó la obra de la Salvación.... es decir, soportó el mayor sufrimiento y tormento como ser humano porque el amor en Él.... Yo mismo.... le dio la fuerza para esta obra de redención. Así libró la batalla como ser humano contra Mi adversario, y mediante Su muerte en la cruz obtuvo la victoria sobre él y sobre la muerte.... Lo que antes no era posible para la gente, desprenderse de su poder, se hizo posible para ella después de la obra de redención.... El Salvador, que había bajado a la tierra, trajo ayuda a la gente en esta gran adversidad, pero esto sólo podía ocurrir a través del "amor", y este amor era Yo mismo.... El hecho de que el "amor" eligiera una forma humana era necesario por el bien de la gente, ya que ahora debían reconocer a Jesús como Aquel en quien se manifestaba la plenitud divina, porque Yo mismo no podía ser visible para la gente y, por lo tanto, tenía que hacer uso de una concha humana.... Y el hecho de que solo un alma de luz pudiera ofrecerme este caparazón era de nuevo explicable porque Yo no podía haber tomado morada en un alma impura.... Además, la cáscara humana debía conducir a los hombres de la tierra por el camino que Yo les había preparado en Jesus.... Y por lo tanto el ser humano tenía que ser de la misma naturaleza que todo ser humano, de lo contrario la gente no habría podido seguirle a Él.... Sin embargo, los hombres siempre tienen a su lado al divino redentor Jesucristo como ayudante.... mientras que Jesús, el ser humano, sólo se valió de la fuerza del amor que, sin embargo, le llenaba por completo, de modo que el "amor" realizó por tanto la obra que significó la redención del pecado y de la muerte para los hombres. Una y otra vez intento revelarles este misterio, pero sólo podrán comprenderlo en toda su profundidad cuando se hayan transformado hacia el amor..... Entonces también habrá luz en ustedes, entonces la luz divina del amor volverá a brillar a través de ustedes, como lo hacía al principio, y serán felices y dichosos....

Amen