• Înapoi

Credință vie.... Trezirea vieții....

Viața corectă începe să se trezească atunci când ființa umană ia contact în mod conștient cu Dumnezeu, când recunoaște o Ființă mai presus de ea...., când, prin urmare, crede în această Ființă și caută să i se alăture, adică simte o legătură între Ființa superioară și ea însăși și dorește să mențină această legătură. Atunci s-a trezit deja la viață scânteia spirituală din ea, care caută să o influențeze din interior pentru a tinde spre Tatăl-Spirit al eternității. Scânteia iubirii s-a aprins în această ființă umană, astfel că ea se va simți mereu îndemnată din interior să săvârșească fapte de iubire, chiar dacă acestea constau inițial doar în a fi bună față de semenii săi.... Dar iubirea va fi întotdeauna recognoscibilă, altfel viața nu s-ar putea trezi în ea. Iar această viață se face acum simțită, este ca și cum ar fi o a doua viață în ea, care este independentă de viața actuală a trupului, pe care o trăiește orice ființă umană, chiar dacă scânteia spirituală din ea încă se odihnește, deci este moartă din punct de vedere spiritual. Dar numai această a doua viață îi dă ființei umane satisfacția cuvenită, căci atunci ea are contact cu Dumnezeu prin gânduri și rugăciuni îndreptate spre El..... Și această persoană nu-l va mai uita nici pe Dumnezeul său, pentru că Dumnezeu Însuși o păzește și împiedică persoana să cadă din nou pradă morții.... Dar trebuie făcută o distincție între cunoașterea învățată despre El sau conștiința vie a unei ființe superioare, pentru că ceea ce a fost învățat se poate scufunda din nou, poate fi respins mai târziu, nu a adus încă sufletul la viață.... Dar această cunoaștere poate duce la o credință vie, dacă persoana este de bunăvoință.... Și atunci ea nu va pierde niciodată viața care s-a trezit odată în ea. Și ea se poate trezi din momentul în care ființa umană este capabilă să gândească. Căci de îndată ce este dispusă să iubească, și gândirea ei va fi ghidată corect, și atunci va căuta și ea legătura cu Dumnezeu, cu o Ființă căreia i se poate preda cu încredere. Căci ființa umană își simte propria deficiență, simte că are nevoie de o călăuză și de un protector, pentru că se simte slabă.... Și de aceea caută Ființa de la Care speră să primească ajutor în orice situație din viață.... La început este inconștient, dar o face fericită când poate crede într-o astfel de ființă și a stabilit contactul cu ea. Aceasta este credința simplă, fără ornamente, pe care orice copil o poate dobândi, dar care este vie în el, nu doar efectul unor învățături pe care copilul le poate accepta cu siguranță, dar care nu i-au dat convingerea interioară. Căci dorința copilului de a iubi aparține acestei convingeri, care dă viață scânteii spirituale din el. Și tot restul este cauzat de această scânteie spirituală, care va stimula în mod repetat dorința eternă a ființei umane de Tatăl-Spirit, până când ființa umană va stabili în mod conștient legătura prin rugăciunea sinceră, care este și cea mai sigură garanție că Tatăl va avea grijă de copilul său și nu-l va lăsa niciodată să se scufunde din nou în orbirea spirituală, în moarte. De aceea, nu este suficient să transmitem doctrine de credință care nu sunt respinse, dar care nu au nevoie să dea "viață". Numai iubirea aduce viața corectă, care apoi îl determină pe copil să se gândească la aceste învățături de credință și numai atunci îl caută pe Tatăl, care se lasă și el găsit..... Și atunci scânteia spirituală din ființa umană îl va împinge constant tot mai mult spre Tatăl-Spirit.... Atunci ființa umană va fi îndemnată din interior să se lege de El, va fi îndemnată din interior să lucreze din iubire și să se roage. Și ambele aduc unirea cu El, care este și scopul vieții pământești.... Numai că amândouă trezesc ființa umană la viața care durează veșnic, la o viață pe care nu o mai poate pierde, pentru că este o viață spirituală care nu are nimic în comun cu viața pământească. Și atunci ființa umană și-a găsit Dumnezeul său, copilul l-a găsit pe Tatăl și s-a predat Lui pentru veșnicie..... Și acum omul nu mai poate muri, el va trăi pentru veșnicie....

Amin

Living Faith.... Despertar da Vida....

A vida correta começa a despertar quando o ser humano faz contato consciente com Deus, quando reconhece um ser acima de si mesmo.... quando, portanto, acredita neste ser e procura unir-se a Ele, ou seja, sente uma conexão entre o ser superior e a si mesmo e quer manter esta conexão. Então, a centelha espiritual nele já despertou para a vida, que procura influenciá-lo de dentro para lutar em direção ao Pai-espírito da eternidade. A centelha do amor acendeu-se neste ser humano, pelo que ele se sentirá sempre impelido a realizar obras de amor, mesmo que estas, inicialmente, consistam apenas em ser boas para com os seus semelhantes.... Mas o amor será sempre reconhecível, caso contrário a vida não poderia despertar nele. E esta vida agora se faz sentir, é, por assim dizer, uma segunda vida nele que é independente da sua vida real do corpo, pela qual cada ser humano vive, mesmo que a centelha espiritual nele ainda descanse, assim ele está espiritualmente morto. Mas só esta segunda vida dá ao ser humano a satisfação certa, pois então ele tem contato com Deus através de pensamentos e orações voltadas para Ele..... E esta pessoa também não esquecerá mais o seu Deus, porque o próprio Deus o guarda e evita que a pessoa caia de novo na morte.... Mas deve ser feita uma distinção entre o conhecimento aprendido sobre Ele ou a consciência viva de um Ser superior, pois o que foi aprendido pode afundar novamente, pode ser rejeitado mais tarde, ainda não trouxe a alma à vida.... Mas esse conhecimento pode levar à fé viva se a pessoa for de boa vontade.... E então ele nunca perderá a vida que uma vez despertada nele. E pode despertar a partir do momento em que o ser humano é capaz de pensar. Pois assim que ele estiver disposto a amar seu pensamento também será guiado corretamente, e então ele também buscará o vínculo com Deus, com um Ser a Quem ele pode confiar. Porque o ser humano sente a sua própria inadequação, ele sente que precisa de um guia e protector porque se sente fraco.... E por isso ele procura o Ser de Quem ele espera ajuda em todas as situações da vida.... A princípio está inconsciente, mas o faz feliz quando pode acreditar em tal ser e estabeleceu contato com Ele. Esta é a fé simples e sem artifícios que toda criança pode ganhar, mas que está viva nela, não apenas o efeito de ensinamentos que a criança pode certamente aceitar, mas que não lhe deram a convicção interior. Pois esta convicção inclui a vontade de amar da criança, que traz a centelha espiritual dentro dela para a vida. E tudo mais é causado por essa centelha espiritual, que estimulará repetidamente o desejo eterno do ser humano pelo Pai-Espírito, até que o ser humano estabeleça conscientemente o vínculo através da oração sincera, que é também a garantia mais segura de que o Pai cuidará do Seu filho e nunca o deixará afundar novamente na cegueira espiritual, na morte. Portanto, não é suficiente transmitir doutrinas de fé que não são rejeitadas, mas que não precisam dar "vida". Só o amor traz a vida certa, que depois leva a criança a pensar nestes ensinamentos de fé, e só depois procura o Pai, que também se permite ser encontrado..... E então a centelha espiritual no ser humano a conduzirá constantemente mais e mais em direção ao Pai-Espírito.... Então o ser humano será instado por dentro a se ligar a Ele, será instado por dentro a ser ativo no amor e a rezar. E ambos trazem a união com Ele, que é o propósito e meta da vida terrena.... Só ambos despertam o ser humano para uma vida que dura para sempre, para uma vida que ele não pode mais perder, porque é a vida espiritual que nada tem em comum com a vida terrena. E então o ser humano encontrou o seu Deus, o filho encontrou o Pai e rendeu-se a Ele para a eternidade..... E agora o ser humano não pode mais morrer, ele viverá para a eternidade...._>Amém