• Înapoi

Credință vie.... Trezirea vieții....

Viața corectă începe să se trezească atunci când ființa umană ia contact în mod conștient cu Dumnezeu, când recunoaște o Ființă mai presus de ea...., când, prin urmare, crede în această Ființă și caută să i se alăture, adică simte o legătură între Ființa superioară și ea însăși și dorește să mențină această legătură. Atunci s-a trezit deja la viață scânteia spirituală din ea, care caută să o influențeze din interior pentru a tinde spre Tatăl-Spirit al eternității. Scânteia iubirii s-a aprins în această ființă umană, astfel că ea se va simți mereu îndemnată din interior să săvârșească fapte de iubire, chiar dacă acestea constau inițial doar în a fi bună față de semenii săi.... Dar iubirea va fi întotdeauna recognoscibilă, altfel viața nu s-ar putea trezi în ea. Iar această viață se face acum simțită, este ca și cum ar fi o a doua viață în ea, care este independentă de viața actuală a trupului, pe care o trăiește orice ființă umană, chiar dacă scânteia spirituală din ea încă se odihnește, deci este moartă din punct de vedere spiritual. Dar numai această a doua viață îi dă ființei umane satisfacția cuvenită, căci atunci ea are contact cu Dumnezeu prin gânduri și rugăciuni îndreptate spre El..... Și această persoană nu-l va mai uita nici pe Dumnezeul său, pentru că Dumnezeu Însuși o păzește și împiedică persoana să cadă din nou pradă morții.... Dar trebuie făcută o distincție între cunoașterea învățată despre El sau conștiința vie a unei ființe superioare, pentru că ceea ce a fost învățat se poate scufunda din nou, poate fi respins mai târziu, nu a adus încă sufletul la viață.... Dar această cunoaștere poate duce la o credință vie, dacă persoana este de bunăvoință.... Și atunci ea nu va pierde niciodată viața care s-a trezit odată în ea. Și ea se poate trezi din momentul în care ființa umană este capabilă să gândească. Căci de îndată ce este dispusă să iubească, și gândirea ei va fi ghidată corect, și atunci va căuta și ea legătura cu Dumnezeu, cu o Ființă căreia i se poate preda cu încredere. Căci ființa umană își simte propria deficiență, simte că are nevoie de o călăuză și de un protector, pentru că se simte slabă.... Și de aceea caută Ființa de la Care speră să primească ajutor în orice situație din viață.... La început este inconștient, dar o face fericită când poate crede într-o astfel de ființă și a stabilit contactul cu ea. Aceasta este credința simplă, fără ornamente, pe care orice copil o poate dobândi, dar care este vie în el, nu doar efectul unor învățături pe care copilul le poate accepta cu siguranță, dar care nu i-au dat convingerea interioară. Căci dorința copilului de a iubi aparține acestei convingeri, care dă viață scânteii spirituale din el. Și tot restul este cauzat de această scânteie spirituală, care va stimula în mod repetat dorința eternă a ființei umane de Tatăl-Spirit, până când ființa umană va stabili în mod conștient legătura prin rugăciunea sinceră, care este și cea mai sigură garanție că Tatăl va avea grijă de copilul său și nu-l va lăsa niciodată să se scufunde din nou în orbirea spirituală, în moarte. De aceea, nu este suficient să transmitem doctrine de credință care nu sunt respinse, dar care nu au nevoie să dea "viață". Numai iubirea aduce viața corectă, care apoi îl determină pe copil să se gândească la aceste învățături de credință și numai atunci îl caută pe Tatăl, care se lasă și el găsit..... Și atunci scânteia spirituală din ființa umană îl va împinge constant tot mai mult spre Tatăl-Spirit.... Atunci ființa umană va fi îndemnată din interior să se lege de El, va fi îndemnată din interior să lucreze din iubire și să se roage. Și ambele aduc unirea cu El, care este și scopul vieții pământești.... Numai că amândouă trezesc ființa umană la viața care durează veșnic, la o viață pe care nu o mai poate pierde, pentru că este o viață spirituală care nu are nimic în comun cu viața pământească. Și atunci ființa umană și-a găsit Dumnezeul său, copilul l-a găsit pe Tatăl și s-a predat Lui pentru veșnicie..... Și acum omul nu mai poate muri, el va trăi pentru veșnicie....

Amin

La foi - le réveil à la Vie

La vraie Vie commence à se réveiller lorsque l'homme se met consciemment en contact avec Dieu, lorsqu’il reconnaît au-dessus de lui un Être Supérieur, donc lorsqu’il croit dans cet Être et cherche à s'unir à Lui, c'est-à-dire qu’il sent une liaison entre l'Être Supérieur et lui et il voudrait maintenant maintenir cette union. Alors il a déjà réveillé en lui l’étincelle spirituelle de la Vie, et celle-ci cherche à l'influencer de l'intérieur à tendre vers l'Esprit du Père de l'Éternité. Dans cet homme s'est allumée l’étincelle d'amour – il se sentira donc toujours poussé de l'intérieur à accomplir des œuvres d'amour, bien qu’initialement celles-ci consistent seulement dans le fait d’être bon envers son prochain. Mais l'amour sera toujours reconnaissable, autrement la vie ne pourrait pas se réveiller en lui. Et maintenant cette Vie se fait remarquer, d’une certaine manière, comme une seconde vie en lui qui est indépendante de sa vraie vie du corps, qui compénètre chaque homme avec la vie, même si l’étincelle spirituelle est encore dormante en lui – c'est-à-dire s’il est encore mort spirituellement. Mais seulement cette seconde vie fournit à l'homme la juste satisfaction, parce qu'alors il est en contact avec Dieu par des pensées tournées vers Lui et par la prière. Et cet homme n'oubliera plus son Dieu parce qu'Il Se tient au-dessus de lui et empêche que cet homme retombe de nouveau dans la mort. Mais il doit être fait une différence entre le savoir appris sur Lui et l’intime conscience vivante d'un Être Supérieur. Parce que ce qui a été appris, peut de nouveau être oublié, voire plus tard être refusé, sans avoir encore porté l'âme à la Vie. Cependant même un savoir appris peut mener à une foi vivante, si l'homme est de bonne volonté et alors il ne perdra jamais plus la Vie qui une fois s'est réveillée en lui. Et elle peut se réveiller seulement dans la période où l'homme est capable de penser – et dès qu'il est de bonne volonté pour aimer, sa pensée sera aussi orientée de la manière juste et ensuite il cherchera aussi la liaison avec Dieu, avec un Être auquel il peut se donner plein de confiance. L'homme sent son imperfection, il sent qu'il a besoin d'un Guide et d'un Protecteur, parce qu'il est faible, et donc il cherche un Être dont il espère de l’Aide dans chaque situation de vie. Initialement il le fait d’une manière inconsciente, mais cela le rend bienheureux lorsqu’il peut croire dans un tel Être et a établi un contact avec Lui. Cela est la simple et pure foi que chaque fils peut conquérir, la foi qui est vivante, et seulement l'effet d'enseignements que le fils a pu bien accepter mais qui ne lui ont pas offert la conviction intérieure. Parce que pour cette conviction intérieure il faut la volonté d'amour du fils qui porte à la Vie l’étincelle spirituelle en lui. Et tout le reste est maintenant déterminé par cette étincelle spirituelle qui stimulera maintenant toujours de nouveau la nostalgie de l'homme pour l'Esprit du Père de l'Éternité, jusqu'à ce que l'homme établisse la liaison entièrement consciemment au moyen d'une intime prière, et celle-ci est aussi maintenant la garantie la plus sûre pour le fait que le Père s'occupe de Son fils et ne le laisse jamais plus retomber dans la cécité spirituelle, dans la mort. Donc il ne suffit pas d’une transmission d'enseignements de foi qui ne doivent pas être refusés car ceux-ci n'offrent encore aucune « Vie ». Seulement l'amour peut produire la vraie Vie, qui ensuite pousse le fils à réfléchir sur des enseignements de foi, et seulement alors il cherche le Père Lequel maintenant Se fait aussi trouver. Et ensuite l’étincelle spirituelle dans l'homme pousse celui-ci constamment vers l'Esprit du Père, alors l'homme est poussé de l'intérieur à la liaison avec Lui, il est poussé de l'intérieur à agir dans l'amour et la prière. Et les deux produisent l'unification avec Lui, ce qui est le but et l’objectif de la vie terrestre. Seulement les deux réveillent l'homme à cette Vie qui dure éternellement, à une Vie qu’il ne peut plus perdre parce qu'elle est la Vie spirituelle qui n'a rien en commun avec la vie terrestre. Et alors l'homme a trouvé son Dieu, le fils a trouvé le Père et il s'est donné à Lui dans l’éternité. Et un tel homme ne peut plus mourir, il vivra éternellement.

Amen