• Înapoi

Credință vie.... Trezirea vieții....

Viața corectă începe să se trezească atunci când ființa umană ia contact în mod conștient cu Dumnezeu, când recunoaște o Ființă mai presus de ea...., când, prin urmare, crede în această Ființă și caută să i se alăture, adică simte o legătură între Ființa superioară și ea însăși și dorește să mențină această legătură. Atunci s-a trezit deja la viață scânteia spirituală din ea, care caută să o influențeze din interior pentru a tinde spre Tatăl-Spirit al eternității. Scânteia iubirii s-a aprins în această ființă umană, astfel că ea se va simți mereu îndemnată din interior să săvârșească fapte de iubire, chiar dacă acestea constau inițial doar în a fi bună față de semenii săi.... Dar iubirea va fi întotdeauna recognoscibilă, altfel viața nu s-ar putea trezi în ea. Iar această viață se face acum simțită, este ca și cum ar fi o a doua viață în ea, care este independentă de viața actuală a trupului, pe care o trăiește orice ființă umană, chiar dacă scânteia spirituală din ea încă se odihnește, deci este moartă din punct de vedere spiritual. Dar numai această a doua viață îi dă ființei umane satisfacția cuvenită, căci atunci ea are contact cu Dumnezeu prin gânduri și rugăciuni îndreptate spre El..... Și această persoană nu-l va mai uita nici pe Dumnezeul său, pentru că Dumnezeu Însuși o păzește și împiedică persoana să cadă din nou pradă morții.... Dar trebuie făcută o distincție între cunoașterea învățată despre El sau conștiința vie a unei ființe superioare, pentru că ceea ce a fost învățat se poate scufunda din nou, poate fi respins mai târziu, nu a adus încă sufletul la viață.... Dar această cunoaștere poate duce la o credință vie, dacă persoana este de bunăvoință.... Și atunci ea nu va pierde niciodată viața care s-a trezit odată în ea. Și ea se poate trezi din momentul în care ființa umană este capabilă să gândească. Căci de îndată ce este dispusă să iubească, și gândirea ei va fi ghidată corect, și atunci va căuta și ea legătura cu Dumnezeu, cu o Ființă căreia i se poate preda cu încredere. Căci ființa umană își simte propria deficiență, simte că are nevoie de o călăuză și de un protector, pentru că se simte slabă.... Și de aceea caută Ființa de la Care speră să primească ajutor în orice situație din viață.... La început este inconștient, dar o face fericită când poate crede într-o astfel de ființă și a stabilit contactul cu ea. Aceasta este credința simplă, fără ornamente, pe care orice copil o poate dobândi, dar care este vie în el, nu doar efectul unor învățături pe care copilul le poate accepta cu siguranță, dar care nu i-au dat convingerea interioară. Căci dorința copilului de a iubi aparține acestei convingeri, care dă viață scânteii spirituale din el. Și tot restul este cauzat de această scânteie spirituală, care va stimula în mod repetat dorința eternă a ființei umane de Tatăl-Spirit, până când ființa umană va stabili în mod conștient legătura prin rugăciunea sinceră, care este și cea mai sigură garanție că Tatăl va avea grijă de copilul său și nu-l va lăsa niciodată să se scufunde din nou în orbirea spirituală, în moarte. De aceea, nu este suficient să transmitem doctrine de credință care nu sunt respinse, dar care nu au nevoie să dea "viață". Numai iubirea aduce viața corectă, care apoi îl determină pe copil să se gândească la aceste învățături de credință și numai atunci îl caută pe Tatăl, care se lasă și el găsit..... Și atunci scânteia spirituală din ființa umană îl va împinge constant tot mai mult spre Tatăl-Spirit.... Atunci ființa umană va fi îndemnată din interior să se lege de El, va fi îndemnată din interior să lucreze din iubire și să se roage. Și ambele aduc unirea cu El, care este și scopul vieții pământești.... Numai că amândouă trezesc ființa umană la viața care durează veșnic, la o viață pe care nu o mai poate pierde, pentru că este o viață spirituală care nu are nimic în comun cu viața pământească. Și atunci ființa umană și-a găsit Dumnezeul său, copilul l-a găsit pe Tatăl și s-a predat Lui pentru veșnicie..... Și acum omul nu mai poate muri, el va trăi pentru veșnicie....

Amin

Living faith.... Awakening of life....

Awakening into true life begins when the human being makes conscious contact with God, when he acknowledges a Being above himself.... when he thus believes in this Being and tries to join Him, that is, when he feels a relationship between the higher Being and himself and would like to continue this relationship. In that case the spiritual spark in him has already come alive and is trying to influence him from within to strive towards the eternal Father-Spirit. The spark of love has already ignited itself, thus he will always feel inwardly urged to do deeds of love, although at first they will only consist of being kind towards his fellow human beings.... But love will always be recognisable or the life in him would be unable to arise. And now this life is making itself noticeable, it is effectively a second life within himself, independent from his actual physical life which every human being experiences even if the spiritual spark in him is still dormant and he is thus spiritually dead. But only this second life gives the human being real satisfaction, for then he will be associating with God through directing his thoughts towards Him and through prayer.... And this person will not forget his God either, because God Himself will hold on to him and prevent the person from succumbing to death once more....

Nevertheless, a distinction has to be made between the intellectual knowledge of Him and the living awareness of a higher Being, for anything taught can be forgotten again, it can be rejected at a later time; it has not yet brought the soul to life.... The latter knowledge, however, can lead to a living faith if the human being is of good will.... And then he will never lose the life again once it has come awake in him. And it can arise from the moment the human being is able to think. For as soon as he is willing to love his thinking will be guided correctly, and then he will seek the bond with God, with a Being to Whom he can give himself with confidence. For the human being feels his own inadequacy, he feels that he needs a Guide and Protector because he is aware of his weakness.... And therefore he looks for the Being from Which he expects help in every situation of life.... It happens unconsciously at first but it makes him very happy if he can believe in such a Being and has entered into contact with Him. This is the plain and simple faith which can be gained by every child but which is alive in him and not the result of teachings, which the child can certainly accept but which do not bestow the inner conviction upon him. For this conviction involves the child's willingness to love which brings the spiritual spark within itself to life. And everything else will then be induced by this spiritual spark, which time and again will stimulate the person's longing for the eternal Father-Spirit until the person quite consciously establishes the bond through heartfelt prayer which then, however, will absolutely guarantee the Father's care of the child and will never again let it descend into spiritual blindness, into death.

This is why the passing on of religious doctrines is not sufficient; although they will not be rejected they won't necessarily bestow 'life'. Only love manages to attain true life, and this alone motivates the children to think about the religious doctrines and look for the Father, Who will also let Himself be found.... And then the spiritual spark within the person will constantly urge him towards the Father-Spirit. He will feel inwardly pushed to bond with Him; he will feel inwardly pushed into kind-hearted activity and prayer. And both will initiate the unification with Him, which is the purpose and goal of earthly life.... both will awaken the human being into eternal life, into a life he cannot lose anymore because it is the spiritual life which has nothing in common with earthly life. And then the human being will have found his God, the child will have found the Father and surrendered itself to Him forever.... And from now on the human being cannot die again; he will live eternally....

Amen