• Înapoi

Bogăția sau sărăcia nu este nici un avantaj, nici un obstacol în calea fericirii....

Și chiar dacă cele mai frumoase speranțe pământești ți se vor împlini, chiar dacă te vei ridica la onoare și reputație, la cea mai mare faimă științifică, chiar dacă ți se va acorda fericirea pământească.... totul se sfârșește în momentul morții tale și nu duci nimic din toate acestea în împărăția de dincolo. Dimpotrivă, veți simți sărăcia de două ori mai mult dacă nu aveți comori spirituale care să vă compenseze de o mie de ori pierderea pământească. Dar va fi rar ca o persoană care a posedat totul pe Pământ să se străduiască și spiritual, care cu siguranță a numit multe bunuri pământești ca fiind ale sale și le-a folosit conform voinței lui Dumnezeu.... care nu s-a lăsat stăpânit de ele.... Inimile celor care sunt bogați pământești sunt de obicei împietrite. Iar starea sufletului după moartea trupului corespunde, de asemenea, cu starea inimii. Oamenii ar trebui să-și amintească întotdeauna că Pământul și împărăția spirituală sunt complet diferite și, prin urmare, nu ar trebui să-i invidieze niciodată pe cei a căror viață pământească le aduce o împlinire deplină. Pentru că o astfel de viață pământească nu garantează aceeași stare în împărăția de dincolo. În schimb, sărăcia pământească și lipsa de strălucire pot contribui la purificarea unui suflet, iar un astfel de suflet poate intra în lumină și splendoare prin poarta veșniciei. Dar, indiferent de circumstanțele pământești în care a fost plasată ființa umană de către soartă, ea are întotdeauna posibilitatea de a ajunge la maturitate spirituală; în fiecare situație din viață i se oferă mijloacele de a-și ajuta sufletul la purificare....Nici sărăcia și suferința nu garantează o viață veșnică în beatitudine, nici viața pământească de împlinire pământească nu este un obstacol pentru o astfel de viață veșnică.... Depinde numai de voința ființei umane dacă ea este orientată spiritual și caută astfel să obțină un beneficiu pentru sufletul său din fiecare situație din viață.... Depinde numai de faptul dacă ființa umană stabilește sau nu legătura cu Dumnezeu, lucru pe care este încurajată să îl facă în fiecare situație din viață. Există doar pericolul ca orice gând la Dumnezeu să fie împins înapoi dacă omul se simte mulțumit de viața sa pământească sau dacă încearcă mereu să obțină un succes pământesc mai mare, dar, invers, cei cărora viața pământească le refuză orice împlinire devin și ei amărâți și ostili față de destin și pot de asemenea să treacă fără credință.... astfel, de asemenea, nu reușesc să obțină succesul spiritual la moartea lor....

Cu toate acestea, este cu mult mai ușor să se urmeze calea dezvoltării ascensionale pentru persoanele care par a fi mai puțin favorizate în timpul vieții lor pământești, deoarece renunțarea la bunurile materiale este, ca și cum ar fi cerută de soartă.... Trebuie doar să se resemneze și să își reducă la tăcere dorințele interioare, iar atunci vor avea un avantaj considerabil față de cei care, la fel, trăiesc în mod fatal în fericire și abundență. De aceea, nu trebuie să fie mereu compătimiți cei săraci și cu atât mai puțin invidiați cei bogați, căci numai ceea ce are valoare este ceea ce dobândește sufletul omului....Dar, odată sosit ceasul morții, tot ceea ce este pământesc rămâne în urmă, și atunci este mult mai ușor să te desparți de lume, când nu mai există nimic care să mai lege ființa umană de Pământ...., când ea a reușit să se elibereze complet de materie, când gândirea ființei umane nu este încărcată de lucruri pământești care îi îngreunează plecarea și nu fac decât să o împiedice de legătura exclusivă cu Dumnezeu, cu împărăția Sa.... Tot ceea ce îți poate oferi viața pământească devine invalid în momentul morții tale. Dar ceea ce ați primit de la împărăția spirituală în timpul existenței voastre pământești rămâne. Și nu poți dobândi bunuri spirituale decât dacă inima ta se desprinde de comorile materiale, dacă ești capabil să le dai oricând din iubire pentru Dumnezeu și pentru aproapele tău.... Atunci vei primi întotdeauna mai mult decât ai dat, atunci îți vei spori bogăția spirituală și atunci vei folosi și bogăția pământească în mod corect, adică în conformitate cu voia lui Dumnezeu pentru fapte de iubire milostivă față de aproapele.... Dar atunci nu trebuie să vă temeți nici de ceasul morții, căci nu veți muri, ci veți intra în viața veșnică....

Amin

BOGATSTVO ILI SIROMAŠTVO NISU NITI PREDNOST NITI SMETNJA ZA POSTIGNUĆE BLAŽENSTVA....

I čak ako vam se vaše najugodnije zemaljske nade ostvare, ako steknete čast i ugled, najistaknutiju naučnu slavu, čak ako vam je podarena zemaljska sreća.... to će sve dokončati u trenutku kada umrete, i vi ništa od toga ne možete ponijeti sa vama u kraljevstvo onostranog. Naprotiv, vi ćete osjećati vašu nestašicu duplo više ako nemate duhovnog bogatstva za pokazati kako će ono nadomjestiti vaš zemaljski gubitak tisućerostruko. Ali baš ovo će biti rijetko, činjenica da je osoba koja posjeduje sve na Zemlji također stremila duhovno, koja je zasigurno posjedovala mnoga zemaljska dobra i također ih koristila u skladu sa Božjom voljom.... koja nije sebi dozvolila biti upravljana od strane njih.... Općenito, srca onih koji su bogati u zemaljskom smislu su otvrdnuta. I sukladno stanju njihova srca će biti stanje njihove duše nakon tjelesne smrti. Zemlja i duhovno kraljevstvo su kompletno drugačiji, to je što ljudi uvijek trebaju imati na pameti, i prema tome oni ne bi isto tako trebali zavidjeti onima kojima je zemaljski život dao potpuno ispunjenje.... Jer ova vrsta života na Zemlji nije jamstvo za isto stanje u duhovnoj oblasti. Poredbeno, zemaljsko siromaštvo i skromnost mogu pridonijeti spram pročišćavanja duše, i takva duša može proći u svjetlu i briljantnosti kroz kapije vječnosti. Ipak bez obzira kakve mogle biti zemaljske okolnosti koje je sudbina dodijelila ljudskom biću, on će uvijek imati priliku duhovno sazrijeti; u svakoj situaciji u životu on ima sredstva pri ruci koja pomažu da pročisti njegovu dušu....

Niti siromaštvo niti patnja ne jamče vječni život u blaženstvu, niti je život zemaljskog ispunjenja smetnja za jedan takav vječni život.... To jedino zavisi o čovjekovoj volji da li je ona duhovno naklonjena i prema tome pokušava izvući dobrobit za njegovu dušu iz svake situacije u životu.... To jedino zavisi o tome da li čovjek uspostavlja kontakt sa Bogom, za što će on biti stimuliran u svakoj situaciji u životu. Postoji jedino opasnost da će svaka misao o Bogu biti potisnuta ako je čovjek zadovoljan sa njegovim zemaljskim životom ili ako on pokušava postići sve veći zemaljski uspjeh, baš kao što se, obrnuto, oni kojima je zanijekano svo ispunjenje u zemaljskom životu, mogu ogorčeni okrenuti spram njihove sudbine i također živjeti bez vjere.... stoga isto tako nemaju za pokazati duhovnih postignuća kada umru.... Unatoč tome, staza višeg razvoja je daleko lakša za putovati onim ljudima za koje izgleda da su manje povlašteni tijekom njihova zemaljskog života, jer njihovo odricanje od materijalnih vlasništava je, tako rekuć, od njih zahtijevano od strane providnosti.... oni jedino trebaju sebe njoj podložiti i također umiriti njihove unutarnje želje, onda će oni imati znatnu prednost poredbeno sa onima koji, također po providnosti, žive u sreći i preobilju.

Prema tome, siromašne se ne treba uvijek žaliti i bogatima se ne treba uvijek zavidjeti [[(Psalam 73)]], jer jedino ono što čovjekova duša stekne ima vrijednost.... Ali jednom kada čas smrti dođe sve zemaljske stvari moraju ostati iza nas, i biti će daleko lakše za osobu da sebe razdvoji od svijeta ako ništa ne postoji što ga i dalje veže za njega.... ako je on bio sposoban sebe kompletno razdvojiti od materije, ako čovjekovo razmišljanje nije opterećeno zemaljskim stvarima koje čine njegovo umiranje teškim i jedino ga spriječavaju od uspostavljanja ekskluzivne veze [[(tj. da uspostavi isključivo vezu)]] sa Bogom, sa Njegovim kraljevstvom.... Štogod vam život na Zemlji mogao nuditi, to će postati bezvrijedno onog trenutka kada umrete. Međutim, štogod ste prihvatili iz duhovnog kraljevstva tijekom vašeg postojanja na Zemlji će ostati zauvijek. A vi možete jedino steći duhovna vlasništva ako vaše srce sebe razdvoji od materijalnih bogatstava, [[(a to ćete znati po sljedećem,)]] ako ih se možete odreći u svakom trenutku poradi Ljubavi za Boga i vašeg bližnjega.... Onda ćete primati neprestano više nego ste dali, onda ćete uvećati vaše duhovno bogatstvo, i vi ćete također pravilno iskoristiti zemaljska bogatstva, vi ćete ih koristiti u skladu sa Božjom voljom za djela milosrdne Ljubavi spram bližnjega.... U tom slučaju, međutim, vi se isto tako nećete trebati bojati časa smrti, jer vi nećete umrijeti nego ćete prijeći u vječni život.

AMEN