• Înapoi

Bogăția sau sărăcia nu este nici un avantaj, nici un obstacol în calea fericirii....

Și chiar dacă cele mai frumoase speranțe pământești ți se vor împlini, chiar dacă te vei ridica la onoare și reputație, la cea mai mare faimă științifică, chiar dacă ți se va acorda fericirea pământească.... totul se sfârșește în momentul morții tale și nu duci nimic din toate acestea în împărăția de dincolo. Dimpotrivă, veți simți sărăcia de două ori mai mult dacă nu aveți comori spirituale care să vă compenseze de o mie de ori pierderea pământească. Dar va fi rar ca o persoană care a posedat totul pe Pământ să se străduiască și spiritual, care cu siguranță a numit multe bunuri pământești ca fiind ale sale și le-a folosit conform voinței lui Dumnezeu.... care nu s-a lăsat stăpânit de ele.... Inimile celor care sunt bogați pământești sunt de obicei împietrite. Iar starea sufletului după moartea trupului corespunde, de asemenea, cu starea inimii. Oamenii ar trebui să-și amintească întotdeauna că Pământul și împărăția spirituală sunt complet diferite și, prin urmare, nu ar trebui să-i invidieze niciodată pe cei a căror viață pământească le aduce o împlinire deplină. Pentru că o astfel de viață pământească nu garantează aceeași stare în împărăția de dincolo. În schimb, sărăcia pământească și lipsa de strălucire pot contribui la purificarea unui suflet, iar un astfel de suflet poate intra în lumină și splendoare prin poarta veșniciei. Dar, indiferent de circumstanțele pământești în care a fost plasată ființa umană de către soartă, ea are întotdeauna posibilitatea de a ajunge la maturitate spirituală; în fiecare situație din viață i se oferă mijloacele de a-și ajuta sufletul la purificare....Nici sărăcia și suferința nu garantează o viață veșnică în beatitudine, nici viața pământească de împlinire pământească nu este un obstacol pentru o astfel de viață veșnică.... Depinde numai de voința ființei umane dacă ea este orientată spiritual și caută astfel să obțină un beneficiu pentru sufletul său din fiecare situație din viață.... Depinde numai de faptul dacă ființa umană stabilește sau nu legătura cu Dumnezeu, lucru pe care este încurajată să îl facă în fiecare situație din viață. Există doar pericolul ca orice gând la Dumnezeu să fie împins înapoi dacă omul se simte mulțumit de viața sa pământească sau dacă încearcă mereu să obțină un succes pământesc mai mare, dar, invers, cei cărora viața pământească le refuză orice împlinire devin și ei amărâți și ostili față de destin și pot de asemenea să treacă fără credință.... astfel, de asemenea, nu reușesc să obțină succesul spiritual la moartea lor....

Cu toate acestea, este cu mult mai ușor să se urmeze calea dezvoltării ascensionale pentru persoanele care par a fi mai puțin favorizate în timpul vieții lor pământești, deoarece renunțarea la bunurile materiale este, ca și cum ar fi cerută de soartă.... Trebuie doar să se resemneze și să își reducă la tăcere dorințele interioare, iar atunci vor avea un avantaj considerabil față de cei care, la fel, trăiesc în mod fatal în fericire și abundență. De aceea, nu trebuie să fie mereu compătimiți cei săraci și cu atât mai puțin invidiați cei bogați, căci numai ceea ce are valoare este ceea ce dobândește sufletul omului....Dar, odată sosit ceasul morții, tot ceea ce este pământesc rămâne în urmă, și atunci este mult mai ușor să te desparți de lume, când nu mai există nimic care să mai lege ființa umană de Pământ...., când ea a reușit să se elibereze complet de materie, când gândirea ființei umane nu este încărcată de lucruri pământești care îi îngreunează plecarea și nu fac decât să o împiedice de legătura exclusivă cu Dumnezeu, cu împărăția Sa.... Tot ceea ce îți poate oferi viața pământească devine invalid în momentul morții tale. Dar ceea ce ați primit de la împărăția spirituală în timpul existenței voastre pământești rămâne. Și nu poți dobândi bunuri spirituale decât dacă inima ta se desprinde de comorile materiale, dacă ești capabil să le dai oricând din iubire pentru Dumnezeu și pentru aproapele tău.... Atunci vei primi întotdeauna mai mult decât ai dat, atunci îți vei spori bogăția spirituală și atunci vei folosi și bogăția pământească în mod corect, adică în conformitate cu voia lui Dumnezeu pentru fapte de iubire milostivă față de aproapele.... Dar atunci nu trebuie să vă temeți nici de ceasul morții, căci nu veți muri, ci veți intra în viața veșnică....

Amin

Reichtum oder Armut sind weder Vorteil noch Hindernis zur Seligkeit....

Und ob sich euch auch die schönsten irdischen Hoffnungen erfüllen, ob ihr steiget zu Ehre und Ansehen, zu größtem wissenschaftlichen Ruhm, ob euch auch irdisches Glück beschieden ist.... es nimmt alles sein Ende mit dem Moment eures Todes, und ihr nehmet nichts davon hinüber in das jenseitige Reich. Ihr werdet vielmehr doppelt eure Armseligkeit empfinden, wenn ihr nicht geistige Schätze aufzuweisen habt, die euch den irdischen Verlust ums Tausendfache ersetzen. Aber gerade das wird selten sein, daß ein Mensch, der auf Erden alles besaß, auch geistig gestrebt hat, der wohl viel irdische Güter sein eigen nannte und diese auch verwertet hat nach dem Willen Gottes.... der sich nicht von ihnen beherrschen ließ.... Zumeist sind die Herzen derer verhärtet, die irdisch reich bedacht sind. Und dem Zustand des Herzens gemäß ist dann auch der Zustand der Seele nach dem Leibestode. Die Erde und das geistige Reich sind ganz verschieden, daran sollten die Menschen immer denken, und so sollten sie auch niemals jene beneiden, denen das Erdenleben restlose Erfüllung bringt.... Denn ein solches Erdenleben garantiert nicht einen gleichen Zustand im jenseitigen Reich. Dagegen kann irdische Armut und Unansehnlichkeit zur Läuterung einer Seele beitragen, und in Licht und Glanz kann eine solche Seele eingehen durch das Tor zur Ewigkeit. Doch wie auch die irdischen Verhältnisse sein mögen, in die der Mensch schicksalsmäßig gestellt wurde, er hat immer die Möglichkeit, sich zur geistigen Reife zu bringen; es sind ihm in jeder Lebenslage die Mittel in die Hand gegeben, die seiner Seele zur Läuterung verhelfen.... Weder garantiert Armut und Leid ein ewiges Leben in Seligkeit, noch ist ein Erdenleben irdischer Erfüllung ein Hindernis für ein solches ewiges Leben.... Es liegt allein am Willen des Menschen, ob dieser geistig gerichtet ist und also aus jeder Lebenslage einen Nutzen für seine Seele zu ziehen sucht.... Es liegt allein daran, ob der Mensch die Bindung mit Gott herstellt, wozu er in jeder Lebenslage angeregt wird. Es besteht nur die Gefahr, daß jeder Gedanke an Gott zurückgedrängt wird, wenn sich der Mensch befriedigt fühlt von seinem irdischen Leben oder er stets größere irdische Erfolge zu erreichen sucht, wie aber umgekehrt auch jene, denen das Erdenleben jegliche Erfüllung versagt, sich in Verbitterung feindlich einstellen gegen das Schicksal und sie auch ohne Glauben dahingehen können.... also ebenfalls keine geistigen Erfolge verzeichnen bei ihrem Ableben....

Dennoch ist es bei weitem leichter, den Weg der Aufwärtsentwicklung zu gehen für die Menschen, die weniger bevorzugt scheinen während ihres Erdenlebens, denn von diesen wird gleichsam der Verzicht auf materielle Güter schicksalsmäßig gefordert.... sie brauchen nur sich damit abzufinden und auch ihre inneren Wünsche zum Schweigen zu bringen, und sie sind dann beträchtlich im Vorteil gegenüber denen, die gleichfalls schicksalsmäßig in Glück und Überfluß leben. Es braucht darum nicht immer der Arme bedauert werden, und noch viel weniger soll der Reiche beneidet werden, denn nur das ist von Wert, was sich die Seele des Menschen erwirbt.... Ist aber die Stunde des Todes gekommen, so bleibt alles Irdische zurück, und dann ist es weit leichter, sich von der Welt zu trennen, wenn nichts ist, was den Menschen noch an die Erde fesselt.... wenn er sich gänzlich frei machen konnte von der Materie, wenn das Denken des Menschen nicht belastet ist mit irdischen Dingen, die ihm sein Abscheiden schwermachen und ihn nur hindern an der ausschließlichen Bindung mit Gott, mit Seinem Reich.... Was auch das Erdenleben euch bieten mag, es wird hinfällig mit dem Moment eures Todes. Was ihr aber während des Erdendaseins entgegengenommen habt aus dem geistigen Reich, das bleibt bestehen. Und zu geistigen Gütern könnet ihr nur kommen, wenn euer Herz sich löset von den materiellen Schätzen, wenn ihr sie jederzeit hingeben könnet aus Liebe zu Gott und eurem Nächsten.... Dann werdet ihr stets mehr empfangen, als ihr hingegeben habt, dann werdet ihr euren geistigen Reichtum mehren, und ihr werdet dann auch irdische Reichtümer recht verwenden, d.h. dem Willen Gottes gemäß zu Werken barmherziger Nächstenliebe.... Dann aber brauchet ihr auch die Stunde des Todes nicht zu fürchten, denn ihr werdet nicht sterben, sondern eingehen zum ewigen Leben....

Amen