• Înapoi

Bogăția sau sărăcia nu este nici un avantaj, nici un obstacol în calea fericirii....

Și chiar dacă cele mai frumoase speranțe pământești ți se vor împlini, chiar dacă te vei ridica la onoare și reputație, la cea mai mare faimă științifică, chiar dacă ți se va acorda fericirea pământească.... totul se sfârșește în momentul morții tale și nu duci nimic din toate acestea în împărăția de dincolo. Dimpotrivă, veți simți sărăcia de două ori mai mult dacă nu aveți comori spirituale care să vă compenseze de o mie de ori pierderea pământească. Dar va fi rar ca o persoană care a posedat totul pe Pământ să se străduiască și spiritual, care cu siguranță a numit multe bunuri pământești ca fiind ale sale și le-a folosit conform voinței lui Dumnezeu.... care nu s-a lăsat stăpânit de ele.... Inimile celor care sunt bogați pământești sunt de obicei împietrite. Iar starea sufletului după moartea trupului corespunde, de asemenea, cu starea inimii. Oamenii ar trebui să-și amintească întotdeauna că Pământul și împărăția spirituală sunt complet diferite și, prin urmare, nu ar trebui să-i invidieze niciodată pe cei a căror viață pământească le aduce o împlinire deplină. Pentru că o astfel de viață pământească nu garantează aceeași stare în împărăția de dincolo. În schimb, sărăcia pământească și lipsa de strălucire pot contribui la purificarea unui suflet, iar un astfel de suflet poate intra în lumină și splendoare prin poarta veșniciei. Dar, indiferent de circumstanțele pământești în care a fost plasată ființa umană de către soartă, ea are întotdeauna posibilitatea de a ajunge la maturitate spirituală; în fiecare situație din viață i se oferă mijloacele de a-și ajuta sufletul la purificare....Nici sărăcia și suferința nu garantează o viață veșnică în beatitudine, nici viața pământească de împlinire pământească nu este un obstacol pentru o astfel de viață veșnică.... Depinde numai de voința ființei umane dacă ea este orientată spiritual și caută astfel să obțină un beneficiu pentru sufletul său din fiecare situație din viață.... Depinde numai de faptul dacă ființa umană stabilește sau nu legătura cu Dumnezeu, lucru pe care este încurajată să îl facă în fiecare situație din viață. Există doar pericolul ca orice gând la Dumnezeu să fie împins înapoi dacă omul se simte mulțumit de viața sa pământească sau dacă încearcă mereu să obțină un succes pământesc mai mare, dar, invers, cei cărora viața pământească le refuză orice împlinire devin și ei amărâți și ostili față de destin și pot de asemenea să treacă fără credință.... astfel, de asemenea, nu reușesc să obțină succesul spiritual la moartea lor....

Cu toate acestea, este cu mult mai ușor să se urmeze calea dezvoltării ascensionale pentru persoanele care par a fi mai puțin favorizate în timpul vieții lor pământești, deoarece renunțarea la bunurile materiale este, ca și cum ar fi cerută de soartă.... Trebuie doar să se resemneze și să își reducă la tăcere dorințele interioare, iar atunci vor avea un avantaj considerabil față de cei care, la fel, trăiesc în mod fatal în fericire și abundență. De aceea, nu trebuie să fie mereu compătimiți cei săraci și cu atât mai puțin invidiați cei bogați, căci numai ceea ce are valoare este ceea ce dobândește sufletul omului....Dar, odată sosit ceasul morții, tot ceea ce este pământesc rămâne în urmă, și atunci este mult mai ușor să te desparți de lume, când nu mai există nimic care să mai lege ființa umană de Pământ...., când ea a reușit să se elibereze complet de materie, când gândirea ființei umane nu este încărcată de lucruri pământești care îi îngreunează plecarea și nu fac decât să o împiedice de legătura exclusivă cu Dumnezeu, cu împărăția Sa.... Tot ceea ce îți poate oferi viața pământească devine invalid în momentul morții tale. Dar ceea ce ați primit de la împărăția spirituală în timpul existenței voastre pământești rămâne. Și nu poți dobândi bunuri spirituale decât dacă inima ta se desprinde de comorile materiale, dacă ești capabil să le dai oricând din iubire pentru Dumnezeu și pentru aproapele tău.... Atunci vei primi întotdeauna mai mult decât ai dat, atunci îți vei spori bogăția spirituală și atunci vei folosi și bogăția pământească în mod corect, adică în conformitate cu voia lui Dumnezeu pentru fapte de iubire milostivă față de aproapele.... Dar atunci nu trebuie să vă temeți nici de ceasul morții, căci nu veți muri, ci veți intra în viața veșnică....

Amin

La riqueza o la pobreza no son ni una ventaja ni un obstáculo para la felicidad....

Y aunque se cumplan vuestras mejores esperanzas terrenales, si os eleváis al honor y al prestigio, a la mayor fama científica, si también se os concede la felicidad terrenal.... todo se acaba en el momento de vuestra muerte, y no os lleváis nada de eso al reino espiritual. Al contrario, sentiréis el doble de vuestra miseria si no tenéis tesoros espirituales para mostrar que compensen mil veces vuestra perdida terrenal.

Pero esto sucederá pocas veces, que un hombre que en la tierra poseía de todo, también se haya esforzado espiritualmente, que probablemente llamó suyos muchos bienes terrenales y también los usaba según la voluntad de Dios.... que no se dejó gobernar por ellos.... En su mayor parte, los corazones de aquellos que están ricamente dotados en la tierra están endurecidos. Y el estado del corazón entonces también corresponde al estado del alma después de la muerte del cuerpo.

La tierra y el reino espiritual son muy diferentes, la gente siempre recordar eso y por la tanto no debe envidiar a aquellos para quienes la vida en la tierra trae una completa realización.... Porque tal vida en la tierra no garantiza la misma situación en el reino del más allá. Por otro lado la pobreza terrenal y la falta de atractivo pueden contribuir a la purificación de un alma, y tal alma puede entrar por la puerta de la eternidad en luz y esplendor.

Pero no importa cuáles sean las condiciones terrenales en las que el destino colocó al hombre, siempre tiene la oportunidad de llegar a la madurez espiritual; en cada situación de la vida tiene los medios para ayudar a su alma a purificarse.... La pobreza y el sufrimiento no garantizan una vida eterna de bienaventuranza, ni una vida terrenal de plenitud terrenal es un obstáculo para tal vida eterna....

Depende únicamente de la voluntad del ser humano si está dirigida espiritualmente y, por lo tanto, busca sacar provecho para su alma de cada situación de la vida.... depende únicamente de si el ser humano establece el vínculo con Dios, a lo que se le anima a hacer en cada situación de la vida. Solo existe el peligro que todo pensamiento a Dios sea reprimido cuando la persona se siente satisfecha con su vida terrenal o siempre trata de lograr mayores éxitos terrenales, pero viceversa también aquellos a quienes la vida niega cualquier cumplimiento en la tierra, quienes se vuelves hostiles al destino en la amargura y también andan sin fe.... por lo que tampoco registran ningún éxito espiritual en su fallecimiento....

Sin embargo, es mucho más fácil seguir el camino del desarrollo ascendente para los hombres que parecen menos privilegiados durante su vida terrenal, porque el destino exige que renuncien a los bienes materiales, por así decirlo.... solo tiene que aceptarlo y también hacer callar a sus deseos interiores, y entonces tienen una ventaja considerable sobre aquellos que también están destinados a vivir en la felicidad y abundancia. Por tanto, no siempre hay que compadecerse de los pobres, y menos envidiar a los ricos, porque sólo vale lo que se adquiere el alma del humano....

Pero cuando ha llegado la hora de la muerte, todo lo terrenal queda atrás, y entonces es mucho más fácil separarse del mundo si ya no hay nada que ate al ser humano a la tierra.... si se podía liberarse por completo de la materia, si el pensamiento del ser humano no está cargado con cosas terrenales que le dificultan el fallecimiento de la tierra y sólo le impiden la relación exclusiva con Dios, con Su reino.... Todo lo que la vida en la tierra os pueda ofrecer, caduca en el momento de vuestra muerte. Pero lo que recibisteis durante la vida terrenal del reino espiritual, esto si que sigue permaneciendo.

Y sólo podréis obtener bienes espirituales cuando vuestro corazón se libere de los tesoros materiales, cuando podáis entregarlos en cualquier momento por amor a Dios y al prójimo.... Entonces siempre recibiréis más de lo que disteis, entonces aumentáis vuestra riqueza espiritual y entonces también utilizaréis la riqueza terrenal correctamente, es decir, según la voluntad de Dios para obras de amor misericordioso al prójimo.... Pero entonces tampoco debéis temer la hora de la muerte, porque no moriréis, sino que pereceréis para la vida eterna....

amén