• Înapoi

Viața pământească este un scop în sine sau un mijloc pentru atingerea unui scop....

Pășirea pe Pământ ca ființă umană nu ar avea o justificare corectă dacă ar fi doar un scop în sine.... sau chiar, voi, oamenii, ați găsi cu greu o justificare corectă pentru aceasta, pentru că vedeți prea clar marea diversitate a destinelor umane și de fiecare dată s-ar ridica în voi întrebarea ce scop ar putea ieși cu adevărat dintr-o viață dificilă, tristă, mizerabilă. Dar ați putea găsi imediat un răspuns dacă nu ați vedea viața ca pe un scop în sine, ci ca pe un mijloc pentru un scop. Dacă soarta pământească a fiecăruia ar fi aceeași, dacă viața pământească a fiecăruia ar consta în armonie, în lipsa de griji, în bucurii și fericire pământească, puțin diferită de viața semenilor, atunci cu siguranță ați putea să vă amăgiți crezând că nu există un scop mai profund la baza vieții pământești decât cel al vieții înseși. Dar, de îndată ce vă veți gândi serios la aceasta, nu veți fi mulțumiți cu o astfel de explicație.... veți căuta un motiv mai profund și îl veți găsi cu siguranță, pentru că este necesară o singură întrebare din partea voastră pentru a primi un răspuns. Iar această întrebare ar trebui să fie pusă de toți oamenii.... Pentru că, într-adevăr, nu atestă inteligență sau o activitate intelectuală corectă dacă o persoană se mulțumește să treacă prin viață doar ca un capriciu al Creatorului, căci orice persoană care pretinde a fi considerată inteligentă cu greu și-ar folosi timpul și forțele pentru a lăsa să se nască lucruri care sunt complet inutile.... și la fel de puțin ar vrea să se considere o creatură complet inutilă care are doar un singur scop de a se menține.... dar care, astfel, nu poate determina durata existenței sale.... Viața pe Pământ este un scop în sine sau un mijloc pentru un scop?.... Ridicarea acestei întrebări în interiorul vostru ar putea fi foarte satisfăcătoare pentru cel care nu poate crede. Voi, oamenii, nu sunteți nicidecum obligați să credeți orbește, pentru că o astfel de credință oarbă nu are nicio valoare. Dar vă puteți folosi intelectul, vă puteți gândi în toate direcțiile la ceea ce vi se cere să credeți..... Puteți ajunge printr-un gând la un rezultat care vi se pare acceptabil și puteți fi siguri că toată munca de gândire va fi de asemenea binecuvântată dacă se aplică la o cunoaștere mai profundă.... cunoașterea a ceea ce este încă ascuns de voi, oamenii, dar care nu trebuie să rămână ascuns de voi. A pătrunde scopul vieții pământești ca ființă umană este o astfel de cunoaștere, căci ea aparține domeniului a ceea ce nu se poate dovedi, dar poate totuși să facă o persoană fericită de îndată ce se străduiește serios să o atingă. Căci atunci vor apărea tot mai multe întrebări în ființa umană, de îndată ce aceasta a realizat că viața ca ființă umană este doar un mijloc pentru a ajunge la un scop.... Ea va încerca să deslușească adevăratul scop și acum își va recunoaște și propria sarcină, nu se va mai mulțumi doar cu preocuparea pentru viața pământească, va învăța să privească toate întâmplările și experiențele ca fiind legate de un scop.... și acum va găsi și va urmări și o atitudine spirituală care îi va fi extrem de satisfăcătoare.... (23.4.1958) Abia odată cu conștientizarea scopului vieții pământești începe viața conștientă a ființei umane, căci numai atunci gândirea sa va fi îndreptată spre un scop pe care caută să-l atingă, numai atunci ea însăși va da o mână de ajutor pentru a realiza lucrarea sufletului, numai atunci scopurile pământești vor trece în plan secundar, deși va putea să-și stăpânească viața pământească și cu ajutorul lui Dumnezeu, Care binecuvântează o astfel de atitudine față de viață și care îi va dezvălui mereu și mereu aspecte noi, care să-i ocupe gândirea și să o conducă în sus. O viață pământească cu un scop nu poate fi trăită niciodată în zadar, ea trebuie să aibă ca rezultat succesul spiritual, în timp ce o persoană pentru care viața este doar un scop în sine nu va obține niciun câștig spiritual. De îndată ce va fi dispusă să iubească, întrebările despre scopul real al vieții sale pământești vor apărea de la sine, iar atunci va avea loc și o schimbare de gândire.... Dar dacă îi lipsește dorința de a iubi.... ceea ce este de obicei cazul celor care nu au recunoscut încă scopul vieții pământești.... atunci nu se poate vorbi de o dezvoltare ascendentă, atunci sufletul ființei umane va rămâne așa cum era la începutul întrupării sale, atunci calea pământească va fi fost parcursă complet în zadar, atunci se va fi pierdut un mare har care i-ar fi putut aduce cel mai înalt succes.... Dar este posibil ca fiecare ființă umană să ajungă la această conștientizare că parcurge calea pe Pământ pentru un scop, deoarece fiecare ființă umană posedă capacitatea de a gândi, deoarece poate să ia în considerare un gând în comparație cu altul, astfel este capabilă să judece pentru sine. Și cu o gândire serioasă ar ajunge cu siguranță la această cunoaștere, deoarece poate recunoaște și o anumită finalitate într-o ordine legală în creația naturii, pe care ar trebui să o aplice și la sine, ca operă de creație cea mai dezvoltată.... în caz contrar, gândirea sa ar fi cu adevărat foarte limitată, o viziune care nu poate fi descrisă ca fiind inteligentă.... Ființa umană poate dobândi cunoașterea unui scop al vieții pământești, altfel nu i s-ar putea cere nici o responsabilitate cu privire la modul în care a folosit această viață pământească. Deși o astfel de responsabilitate este negată de oamenii care nu vor să recunoască scopul vieții pământești, există suficiente dovezi în creația naturală că legile naturii, ordinea divină, nu pot fi încălcate fără consecințe și, prin urmare, ființa umană trebuie să accepte și ea o anumită ordine, trebuie să se simtă inclusă în această lege a ordinii. Și astfel, ea nu-și poate modela viața în mod arbitrar, fără nicio responsabilitate față de Cel care a permis ca totul să ia naștere, în schimb trebuie să încerce să se alinieze la legea ordinii divine. Ea trebuie să recunoască un Legiuitor, atunci se va simți responsabilă și față de acest Legiuitor. Dacă acest Legiuitor nu este recunoscut, ființa umană se simte liberă de orice responsabilitate față de un Domn, atunci este evident că ea se află încă sub puterea care se opune lui Dumnezeu, deoarece această putere va încerca întotdeauna să influențeze ființa umană în așa fel încât viața pământească să nu-i aducă niciun progres, ca orice credință în scopul și obiectivul existenței pământești să se stingă, astfel încât această putere însăși să o poată păstra pentru sine din nou pentru veșnicie....

Amin

É a vida terrena um fim em si mesma ou um meio para um fim....

A caminhada através da Terra como ser humano não teria nenhuma justificação real se fosse apenas um fim em si mesmo.... ou mesmo, vocês humanos teriam dificuldade em encontrar uma justificação real para isso, porque vocês vêem com muita clareza a grande diversidade de destinos humanos e uma e outra vez se levantaria em vocês a questão de qual propósito poderia muito bem emergir de uma vida difícil, sofredora e miserável. Mas você poderia encontrar uma resposta imediatamente se você não vissea vida como um fim em si mesma, mas como um meio para um fim. Se o destino de todos na Terra fosse o mesmo, se a vida de todos na Terra consistisse em harmonia, despreocupação, alegrias e felicidade terrena, pouco diferente da vida do semelhante, então você poderia muito bem se acalmar na crença de que não há nenhum propósito mais profundo subjacente à vida terrena do que a própria vida. Mas assim que você pensar seriamente sobre isso, você não ficará satisfeito com tal explicação.... você procurará uma razão mais profunda e certamente a encontrará, pois apenas uma pergunta de sua parte é necessária para receber uma resposta. E esta pergunta deve ser feita por todas as pessoas.... Pois não testemunha verdadeiramente a inteligência ou a atividade intelectual correta se uma pessoa se contenta em simplesmente passar pela vida como um capricho de criador, pois toda pessoa que afirma ser considerada inteligente dificilmente usaria seu tempo e sua força para deixar coisas que são completamente inúteis.... e também não quereria se considerar como uma criatura completamente inútil que só tinha o único propósito de se manter.... mas, portanto, não pode determinar a duração de sua existência.... A vida na Terra é um fim em si mesma ou um meio para um fim?.... Levantar esta questão dentro de vocês pode ser muito gratificante para quem não é capaz de acreditar. Vocês, humanos, não são de forma alguma obrigados a acreditar cegamente, pois tal fé cega não tem valor. Mas você pode usar seu intelecto, você pode pensar em todas as direções o que é exigido de você para acreditar..... Podeis chegar a um resultado através do pensamento que vos pareça aceitável, e podeis estar certos de que todo o trabalho de pensamento também será abençoado se se aplicar à realização mais profunda.... o conhecimento daquilo que ainda está escondido de vós, humanos, mas que não precisa de permanecer escondido de vós. Entender a finalidade da vida terrena como ser humano é uma realização, pois ela pertence ao reino do não-provável, mas pode, no entanto, fazer uma pessoa feliz assim que ela está seriamente empenhada em alcançá-la. Pois cada vez mais perguntas surgirão no ser humano assim que ele tiver percebido que a vida como ser humano é apenas um meio para um fim.... Ele tentará sondar o verdadeiro propósito e agora também reconhecerá sua própria tarefa, não se contentará mais com a única preocupação com a vida terrena, aprenderá a considerar todos os acontecimentos e experiências como sendo de propósito.... e agora também encontrará e perseguirá uma atitude espiritual que será extremamente satisfatória para ele.... (23.4.1958) Só com a realização da finalidade da vida terrena começa a vida consciente do ser humano, pois só então o seu pensamento será dirigido para uma meta que ele procura alcançar, só então ele mesmo lhe dará uma mão para realizar a obra da alma, só então as metas terrenas tomarão um lugar secundário, embora ele também poderá dominar a sua vida terrena com a ajuda de Deus, Quem abençoa tal atitude para com a vida e o tempo e de novo lhe revelará novos aspectos que ocupam o seu pensamento e o conduzirão para cima. Uma vida terrena proposital nunca pode ser vivida em vão, ela deve resultar em sucesso espiritual, enquanto que uma pessoa para quem a vida é apenas um fim em si mesma não alcançará nenhum ganho espiritual. Assim que ele estiver disposto a amar, questões sobre o seu verdadeiro propósito de vida terrena surgirão por sua própria vontade, e então uma mudança de pensamento também terá lugar.... Mas se lhe faltar a vontade de amar.... que é normalmente o caso daqueles que ainda não reconheceram o propósito da vida terrestre.... então não se pode falar de um desenvolvimento ascendente, então a alma do ser humano permanecerá como estava no início da sua encarnação, então o caminho terreno terá sido percorrido completamente em vão, então uma grande graça terá sido perdida que poderia ter-lhe trazido o maior sucesso.... Mas é possível que cada ser humano chegue a essa compreensão de que ele percorre o caminho através da Terra com um propósito, porque cada ser humano possui a capacidade de pensar, porque ele pode considerar um pensamento contra o outro, assim ele é capaz de julgar por si mesmo. E com um pensamento sério ele certamente chegaria a esta realização porque ele também pode reconhecer um certo propósito em uma ordem legal na criação da natureza, que ele também teria que aplicar a si mesmo, como o trabalho mais desenvolvido de criação.... caso contrário o seu pensamento seria realmente muito limitado, uma visão que não pode ser descrita como esperteza.... O ser humano pode obter a realização de um propósito de vida terrena, caso contrário também não se poderia exigir dele uma responsabilidade quanto à forma como utilizou esta vida terrena. Embora tal responsabilidade seja negada por pessoas que não querem reconhecer o propósito da vida terrena, também há provas suficientes na criação da natureza de que as leis da natureza, a ordem divina, não podem ser violadas sem consequências e, portanto, o próprio ser humano deve também aceitar uma certa ordem, ele deve também sentir-se incluído nesta lei da ordem.... E assim ele não pode moldar sua vida arbitrariamente sem qualquer responsabilidade para com Aquele que deixou tudo vir à existência, ao invés disso ele deve tentar se alinhar com a lei da ordem divina. Ele deve reconhecer um Legislador, então ele também se sentirá responsável perante este Legislador. Se este legislador não é reconhecido, o ser humano sente-se livre de toda responsabilidade para com um Senhor, então ele ainda está obviamente sob o poder de oposição a Deus, pois este poder tentará sempre influenciar o ser humano de tal forma que a vida terrena não lhe trará nenhum progresso, que toda a fé no propósito e objetivo da existência terrena se desvanecerá, para que este poder em si mesmo possa mantê-lo para si mesmo novamente para os tempos eternos...._>Amém