• Înapoi

Viața pământească este un scop în sine sau un mijloc pentru atingerea unui scop....

Pășirea pe Pământ ca ființă umană nu ar avea o justificare corectă dacă ar fi doar un scop în sine.... sau chiar, voi, oamenii, ați găsi cu greu o justificare corectă pentru aceasta, pentru că vedeți prea clar marea diversitate a destinelor umane și de fiecare dată s-ar ridica în voi întrebarea ce scop ar putea ieși cu adevărat dintr-o viață dificilă, tristă, mizerabilă. Dar ați putea găsi imediat un răspuns dacă nu ați vedea viața ca pe un scop în sine, ci ca pe un mijloc pentru un scop. Dacă soarta pământească a fiecăruia ar fi aceeași, dacă viața pământească a fiecăruia ar consta în armonie, în lipsa de griji, în bucurii și fericire pământească, puțin diferită de viața semenilor, atunci cu siguranță ați putea să vă amăgiți crezând că nu există un scop mai profund la baza vieții pământești decât cel al vieții înseși. Dar, de îndată ce vă veți gândi serios la aceasta, nu veți fi mulțumiți cu o astfel de explicație.... veți căuta un motiv mai profund și îl veți găsi cu siguranță, pentru că este necesară o singură întrebare din partea voastră pentru a primi un răspuns. Iar această întrebare ar trebui să fie pusă de toți oamenii.... Pentru că, într-adevăr, nu atestă inteligență sau o activitate intelectuală corectă dacă o persoană se mulțumește să treacă prin viață doar ca un capriciu al Creatorului, căci orice persoană care pretinde a fi considerată inteligentă cu greu și-ar folosi timpul și forțele pentru a lăsa să se nască lucruri care sunt complet inutile.... și la fel de puțin ar vrea să se considere o creatură complet inutilă care are doar un singur scop de a se menține.... dar care, astfel, nu poate determina durata existenței sale.... Viața pe Pământ este un scop în sine sau un mijloc pentru un scop?.... Ridicarea acestei întrebări în interiorul vostru ar putea fi foarte satisfăcătoare pentru cel care nu poate crede. Voi, oamenii, nu sunteți nicidecum obligați să credeți orbește, pentru că o astfel de credință oarbă nu are nicio valoare. Dar vă puteți folosi intelectul, vă puteți gândi în toate direcțiile la ceea ce vi se cere să credeți..... Puteți ajunge printr-un gând la un rezultat care vi se pare acceptabil și puteți fi siguri că toată munca de gândire va fi de asemenea binecuvântată dacă se aplică la o cunoaștere mai profundă.... cunoașterea a ceea ce este încă ascuns de voi, oamenii, dar care nu trebuie să rămână ascuns de voi. A pătrunde scopul vieții pământești ca ființă umană este o astfel de cunoaștere, căci ea aparține domeniului a ceea ce nu se poate dovedi, dar poate totuși să facă o persoană fericită de îndată ce se străduiește serios să o atingă. Căci atunci vor apărea tot mai multe întrebări în ființa umană, de îndată ce aceasta a realizat că viața ca ființă umană este doar un mijloc pentru a ajunge la un scop.... Ea va încerca să deslușească adevăratul scop și acum își va recunoaște și propria sarcină, nu se va mai mulțumi doar cu preocuparea pentru viața pământească, va învăța să privească toate întâmplările și experiențele ca fiind legate de un scop.... și acum va găsi și va urmări și o atitudine spirituală care îi va fi extrem de satisfăcătoare.... (23.4.1958) Abia odată cu conștientizarea scopului vieții pământești începe viața conștientă a ființei umane, căci numai atunci gândirea sa va fi îndreptată spre un scop pe care caută să-l atingă, numai atunci ea însăși va da o mână de ajutor pentru a realiza lucrarea sufletului, numai atunci scopurile pământești vor trece în plan secundar, deși va putea să-și stăpânească viața pământească și cu ajutorul lui Dumnezeu, Care binecuvântează o astfel de atitudine față de viață și care îi va dezvălui mereu și mereu aspecte noi, care să-i ocupe gândirea și să o conducă în sus. O viață pământească cu un scop nu poate fi trăită niciodată în zadar, ea trebuie să aibă ca rezultat succesul spiritual, în timp ce o persoană pentru care viața este doar un scop în sine nu va obține niciun câștig spiritual. De îndată ce va fi dispusă să iubească, întrebările despre scopul real al vieții sale pământești vor apărea de la sine, iar atunci va avea loc și o schimbare de gândire.... Dar dacă îi lipsește dorința de a iubi.... ceea ce este de obicei cazul celor care nu au recunoscut încă scopul vieții pământești.... atunci nu se poate vorbi de o dezvoltare ascendentă, atunci sufletul ființei umane va rămâne așa cum era la începutul întrupării sale, atunci calea pământească va fi fost parcursă complet în zadar, atunci se va fi pierdut un mare har care i-ar fi putut aduce cel mai înalt succes.... Dar este posibil ca fiecare ființă umană să ajungă la această conștientizare că parcurge calea pe Pământ pentru un scop, deoarece fiecare ființă umană posedă capacitatea de a gândi, deoarece poate să ia în considerare un gând în comparație cu altul, astfel este capabilă să judece pentru sine. Și cu o gândire serioasă ar ajunge cu siguranță la această cunoaștere, deoarece poate recunoaște și o anumită finalitate într-o ordine legală în creația naturii, pe care ar trebui să o aplice și la sine, ca operă de creație cea mai dezvoltată.... în caz contrar, gândirea sa ar fi cu adevărat foarte limitată, o viziune care nu poate fi descrisă ca fiind inteligentă.... Ființa umană poate dobândi cunoașterea unui scop al vieții pământești, altfel nu i s-ar putea cere nici o responsabilitate cu privire la modul în care a folosit această viață pământească. Deși o astfel de responsabilitate este negată de oamenii care nu vor să recunoască scopul vieții pământești, există suficiente dovezi în creația naturală că legile naturii, ordinea divină, nu pot fi încălcate fără consecințe și, prin urmare, ființa umană trebuie să accepte și ea o anumită ordine, trebuie să se simtă inclusă în această lege a ordinii. Și astfel, ea nu-și poate modela viața în mod arbitrar, fără nicio responsabilitate față de Cel care a permis ca totul să ia naștere, în schimb trebuie să încerce să se alinieze la legea ordinii divine. Ea trebuie să recunoască un Legiuitor, atunci se va simți responsabilă și față de acest Legiuitor. Dacă acest Legiuitor nu este recunoscut, ființa umană se simte liberă de orice responsabilitate față de un Domn, atunci este evident că ea se află încă sub puterea care se opune lui Dumnezeu, deoarece această putere va încerca întotdeauna să influențeze ființa umană în așa fel încât viața pământească să nu-i aducă niciun progres, ca orice credință în scopul și obiectivul existenței pământești să se stingă, astfel încât această putere însăși să o poată păstra pentru sine din nou pentru veșnicie....

Amin

La vita terrena è scopo a sé stessa oppure mezzo allo scopo

Il cammino sulla Terra come uomo non avrebbe nessuna giusta motivazione se fosse semplicemente scopo a se stesso, oppure anche, sarebbe difficile per voi uomini trovare per questo una giusta motivazione perché vedete troppo chiaramente la grande diversità dei destini umani. E vi sorgerebbe sempre di nuovo la domanda quale scopo s’intraveda da una vita difficile, piena di sofferenza e misera. Ma potete trovare subito una risposta quando voi considerate la vita non come scopo a se stesso, ma come mezzo allo scopo. Se ogni destino terreno fosse uguale, la vita terrena di ogni uomo sarebbe in armonia, assenza di preoccupazione, gioia e felicità terrena – poco diversa dalla vita dei prossimi – allora potreste cullarvi nella credenza che alla vita terrena non vi è nessuno scopo più profondo che appunto della vita stessa. Ma come voi ci riflettete seriamente non vi accontenterete con una tale spiegazione – cercherete un motivo più profondo e lo troverete anche perché da parte vostra serve soltanto una domanda per farvi arrivare a questa la risposta. E tutti gli uomini dovrebbero porsi questa domanda. Non testimonia certamente di intelligenza o giusta attività d’intelletto, quando un uomo si accontenta di passare la vita soltanto come umore del Creatore, perché ogni uomo che rileva la pretesa di passare come intelligenza, non sciuperebbe certamente il suo tempo e la sua forza di far sorgere delle cose che sono totalmente senza scopo. Ed egli stesso non vorrebbe considerare se stesso come una creatura totalmente inutile che avrebbe soltanto lo scopo di conservare se stesso ma in ciò poter determinare la durata della sua esistenza. La vita terrena è scopo a sè stessa oppure mezzo allo scopo? – Far sorgere questa domanda in sé potrebbe essere molto allettante per chi non è in grado di credere. Non viene certamente preteso da voi uomini di credere ciecamente, perché una tale credenza cieca non ha nessun valore. Ma voi potete usare il vostro intelletto, voi potete riflettere in tutte le direzioni su ciò che vi viene richiesto di credere. Tramite la riflessione potete giungere al risultato che vi sembra accettabile e ne potete essere certi che ogni vostro lavoro di pensiero viene benedetto quando si tratta di riconoscenza più profonda: Del sapere di ciò che è ancora celato a voi uomini, ma che non deve rimanervi celato. Conoscere a fondo lo scopo della vita terrena dell’uomo è una tale conoscenza, perché fa parte del campo del non dimostrabile, ma può comunque rendere felice un uomo appena è seriamente intenzionato a raggiungerla. Perché allora sorgeranno sempre più domande nell’uomo quando si rende conto che la vita come uomo è soltanto il mezzo allo scopo. Cercherà di conoscere a fondo il vero scopo ed ora anche di scoprire il suo compito, non si accontenterà più della sola preoccupazione della vita terrena, imparerà a considerare ogni avvenimento e vicissitudine come condizionati allo scopo, e troverà e seguirà ora anche una disposizione d’animo spirituale che lo soddisfa oltremodo. (23.04.1958) Con la conoscenza dello scopo della vita terrena comincia la vita cosciente dell’uomo, perché soltanto ora il suo pensare si orienterà su una meta che egli cerca di raggiungere. Soltanto ora si dà da fare per eseguire il lavoro sull’anima, ora soltanto viene messa in secondo piano la meta terrena, benché potrà anche venire a capo della sua vita terrena con l’Aiuto di Dio, Che benedice una tale disposizione d’animo verso la vita e gli dischiuderà sempre nuovi aspetti che occupano il suo pensare e lo guidano verso l’alto. Una vita terrena cosciente della meta non può mai essere vissuta inutilmente, deve apportare del successo spirituale, mentre invece un uomo per cui la vita è soltanto scopo a sé stessa, non otterrà nessun guadagno spirituale. Ma appena egli diventa amorevole volontariamente, sorgeranno in lui da se domande sullo scopo della sua vita terrena ed allora avverrà anche un cambiamento del pensare, ma se gli manca la volontà per l’amore, che è quasi sempre il caso di coloro che non hanno ancora riconosciuto lo scopo della vita terrena, allora non si può parlare di uno sviluppo verso l’alto, l’uomo rimane secondo la costituzione della sua anima, così come era all’inizio della sua incarnazione. Allora il percorso terreno viene effettuato del tutto inutilmente, allora ci si è giocato un grande Dono di Grazia che avrebbe potuto apportare il massimo successo. Ma ad ogni uomo è possibile di giungere a questa conoscenza e cioè che passa sulla Terra per uno scopo, perché ogni uomo possiede la facoltà di pensare, perché può valutare un pensiero contro l’altro, cioè egli stesso è capace di giudicare. E con la giusta riflessione giungerebbe certamente a quella conoscenza perché egli può riconoscere anche nella Creazione della natura un certo scopo nell’Ordine di Legge, che dovrebbe impiegare anche su se stesso, quale Opera di Creazione altamente sviluppata, altrimenti gli sarebbe proprio un pensare molto limitato, un concetto che non è da indicare come l’intelligenza. L’uomo può conquistare una conoscenza di uno scopo della vita terrena altrimenti non potrebbe essere preteso da lui una responsabilità di come ha utilizzato questa vita terrena. Dagli uomini che non vogliono riconoscere nessuno scopo, viene però negata una tale responsabilità. Ma anche per questo esistono abbastanza conferme nella Creazione della Natura, che non possono venire infrante le Leggi della natura senza conseguenze, contro l’Ordine divino e perciò l’uomo deve anche fare valere per sé stesso un certo Ordine, egli stesso deve sentirsi integrato in quella Legge dell’Ordine che ha fatto sorgere tutto, ma deve cercare di adattarsi alla Legge dell’Ordine divino. Egli deve riconoscere un Legislatore, allora si sentirà anche responsabile coscientemente verso questo Legislatore. Se questo Legislatore non viene riconosciuto, allora l’uomo si sente libero da responsabilità verso un Signore, allora si trova evidentemente ancora nel potere avverso a Dio, perché questo cercherà sempre di influenzare l’uomo in modo che svanisca ogni fede nello scopo e nella meta dell’esistenza della vita terrena – in modo che quel potere possa trattenerlo per sé di nuovo per dei tempi eterni.

Amen