• Înapoi

Viața pământească este un scop în sine sau un mijloc pentru atingerea unui scop....

Pășirea pe Pământ ca ființă umană nu ar avea o justificare corectă dacă ar fi doar un scop în sine.... sau chiar, voi, oamenii, ați găsi cu greu o justificare corectă pentru aceasta, pentru că vedeți prea clar marea diversitate a destinelor umane și de fiecare dată s-ar ridica în voi întrebarea ce scop ar putea ieși cu adevărat dintr-o viață dificilă, tristă, mizerabilă. Dar ați putea găsi imediat un răspuns dacă nu ați vedea viața ca pe un scop în sine, ci ca pe un mijloc pentru un scop. Dacă soarta pământească a fiecăruia ar fi aceeași, dacă viața pământească a fiecăruia ar consta în armonie, în lipsa de griji, în bucurii și fericire pământească, puțin diferită de viața semenilor, atunci cu siguranță ați putea să vă amăgiți crezând că nu există un scop mai profund la baza vieții pământești decât cel al vieții înseși. Dar, de îndată ce vă veți gândi serios la aceasta, nu veți fi mulțumiți cu o astfel de explicație.... veți căuta un motiv mai profund și îl veți găsi cu siguranță, pentru că este necesară o singură întrebare din partea voastră pentru a primi un răspuns. Iar această întrebare ar trebui să fie pusă de toți oamenii.... Pentru că, într-adevăr, nu atestă inteligență sau o activitate intelectuală corectă dacă o persoană se mulțumește să treacă prin viață doar ca un capriciu al Creatorului, căci orice persoană care pretinde a fi considerată inteligentă cu greu și-ar folosi timpul și forțele pentru a lăsa să se nască lucruri care sunt complet inutile.... și la fel de puțin ar vrea să se considere o creatură complet inutilă care are doar un singur scop de a se menține.... dar care, astfel, nu poate determina durata existenței sale.... Viața pe Pământ este un scop în sine sau un mijloc pentru un scop?.... Ridicarea acestei întrebări în interiorul vostru ar putea fi foarte satisfăcătoare pentru cel care nu poate crede. Voi, oamenii, nu sunteți nicidecum obligați să credeți orbește, pentru că o astfel de credință oarbă nu are nicio valoare. Dar vă puteți folosi intelectul, vă puteți gândi în toate direcțiile la ceea ce vi se cere să credeți..... Puteți ajunge printr-un gând la un rezultat care vi se pare acceptabil și puteți fi siguri că toată munca de gândire va fi de asemenea binecuvântată dacă se aplică la o cunoaștere mai profundă.... cunoașterea a ceea ce este încă ascuns de voi, oamenii, dar care nu trebuie să rămână ascuns de voi. A pătrunde scopul vieții pământești ca ființă umană este o astfel de cunoaștere, căci ea aparține domeniului a ceea ce nu se poate dovedi, dar poate totuși să facă o persoană fericită de îndată ce se străduiește serios să o atingă. Căci atunci vor apărea tot mai multe întrebări în ființa umană, de îndată ce aceasta a realizat că viața ca ființă umană este doar un mijloc pentru a ajunge la un scop.... Ea va încerca să deslușească adevăratul scop și acum își va recunoaște și propria sarcină, nu se va mai mulțumi doar cu preocuparea pentru viața pământească, va învăța să privească toate întâmplările și experiențele ca fiind legate de un scop.... și acum va găsi și va urmări și o atitudine spirituală care îi va fi extrem de satisfăcătoare.... (23.4.1958) Abia odată cu conștientizarea scopului vieții pământești începe viața conștientă a ființei umane, căci numai atunci gândirea sa va fi îndreptată spre un scop pe care caută să-l atingă, numai atunci ea însăși va da o mână de ajutor pentru a realiza lucrarea sufletului, numai atunci scopurile pământești vor trece în plan secundar, deși va putea să-și stăpânească viața pământească și cu ajutorul lui Dumnezeu, Care binecuvântează o astfel de atitudine față de viață și care îi va dezvălui mereu și mereu aspecte noi, care să-i ocupe gândirea și să o conducă în sus. O viață pământească cu un scop nu poate fi trăită niciodată în zadar, ea trebuie să aibă ca rezultat succesul spiritual, în timp ce o persoană pentru care viața este doar un scop în sine nu va obține niciun câștig spiritual. De îndată ce va fi dispusă să iubească, întrebările despre scopul real al vieții sale pământești vor apărea de la sine, iar atunci va avea loc și o schimbare de gândire.... Dar dacă îi lipsește dorința de a iubi.... ceea ce este de obicei cazul celor care nu au recunoscut încă scopul vieții pământești.... atunci nu se poate vorbi de o dezvoltare ascendentă, atunci sufletul ființei umane va rămâne așa cum era la începutul întrupării sale, atunci calea pământească va fi fost parcursă complet în zadar, atunci se va fi pierdut un mare har care i-ar fi putut aduce cel mai înalt succes.... Dar este posibil ca fiecare ființă umană să ajungă la această conștientizare că parcurge calea pe Pământ pentru un scop, deoarece fiecare ființă umană posedă capacitatea de a gândi, deoarece poate să ia în considerare un gând în comparație cu altul, astfel este capabilă să judece pentru sine. Și cu o gândire serioasă ar ajunge cu siguranță la această cunoaștere, deoarece poate recunoaște și o anumită finalitate într-o ordine legală în creația naturii, pe care ar trebui să o aplice și la sine, ca operă de creație cea mai dezvoltată.... în caz contrar, gândirea sa ar fi cu adevărat foarte limitată, o viziune care nu poate fi descrisă ca fiind inteligentă.... Ființa umană poate dobândi cunoașterea unui scop al vieții pământești, altfel nu i s-ar putea cere nici o responsabilitate cu privire la modul în care a folosit această viață pământească. Deși o astfel de responsabilitate este negată de oamenii care nu vor să recunoască scopul vieții pământești, există suficiente dovezi în creația naturală că legile naturii, ordinea divină, nu pot fi încălcate fără consecințe și, prin urmare, ființa umană trebuie să accepte și ea o anumită ordine, trebuie să se simtă inclusă în această lege a ordinii. Și astfel, ea nu-și poate modela viața în mod arbitrar, fără nicio responsabilitate față de Cel care a permis ca totul să ia naștere, în schimb trebuie să încerce să se alinieze la legea ordinii divine. Ea trebuie să recunoască un Legiuitor, atunci se va simți responsabilă și față de acest Legiuitor. Dacă acest Legiuitor nu este recunoscut, ființa umană se simte liberă de orice responsabilitate față de un Domn, atunci este evident că ea se află încă sub puterea care se opune lui Dumnezeu, deoarece această putere va încerca întotdeauna să influențeze ființa umană în așa fel încât viața pământească să nu-i aducă niciun progres, ca orice credință în scopul și obiectivul existenței pământești să se stingă, astfel încât această putere însăși să o poată păstra pentru sine din nou pentru veșnicie....

Amin

Is life on earth an end in itself or the means to an end....

The life of a human being on earth would have no real reason if it was merely an end in itself.... With other words, you humans would find it difficult to find a real reason for it because you can clearly see the vast differences between human destinies and would constantly question the purpose of a hard, sorrowful, miserable life. Yet you could find an immediate answer if you looked at life not as an end in itself but as the means to an end. If every person's fate were the same, if every human being's life consisted of harmony, no problems, pleasures and worldly happiness, hardly differing from other people's lives, then you could certainly believe that there is no deeper purpose to earthly life than that of life itself. But as soon as you seriously think about it you will not be satisfied with this explanation.... you will search for a deeper reason and will certainly find it because it only requires a question on your part in order to give you an answer. And all human beings should ask themselves this question.... For it really does not show intelligence or intellectual activity if a person is satisfied to experience life merely as a whim of the Creator. Every person who claims to be intelligent would hardly use his time and effort making entirely useless things.... nor would he want to regard himself as an entirely useless creature with the sole purpose of supporting himself.... without being able to determine the length of his existence.... Is earthly life an end in itself or the means to an end?....

It could be very beneficial for someone lacking in faith to raise this question. You humans are by no means expected to have blind faith, for such blind faith is of no value. But you can use your intelligence, you can consider every aspect of what you are required to believe. Serious thought can lead you to an acceptable result, and you can rest assured that such mental effort will be blessed if it is applied to achieve greater insight.... to the knowledge of what is still hidden from you humans but which need not remain hidden from you. To discover the purpose of earthly life as a human being is one such insight, since it belongs to the region of the unprovable, but it can nevertheless be gratifying to a person if he genuinely wants it. Because as soon as he realises that human life is merely the means to an end, increasingly more questions will arise in him. He will try to discover the true purpose and then also become aware of his own task, he will no longer be satisfied with just worrying about earthly life, he will learn to look at everything as determined by purpose.... and then he will find and pursue a spiritual attitude which will completely satisfy him....

The conscious life of a human being only begins when he understands the purpose of earthly life. Because then his thoughts will aim towards a goal which he will try to achieve. Only then will he himself endeavour to start improving his soul; only then earthly activities will move into the background, although he also will be able to master his earthly life with God's help, Who will bless this approach to life and repeatedly make new aspects accessible to him which will make him think and lead him to an ascent. An earthly life in the awareness of purpose can never be lived in vain; it has to result in spiritual success, whereas a person looking at life as an end in itself will not acquire any spiritual advantage. As soon as he is willing to love, questions about the real purpose of life on earth will also arise and then his thinking will change too. However, if he is unwilling to love.... which is usually the case with those who have not yet recognised the purpose of life.... one cannot speak of higher development, the person's soul remains as it was at the beginning of his embodiment, life on earth will have been in vain and then the immense blessing, which could have resulted in the highest reward, will be lost.... But every human being can come to the realisation that he lives on earth for a purpose because every human being has the ability to think, because he can weigh one thought against another and is therefore able to form his own opinion.

And on serious reflection he would definitely come to that insight, because he can recognise a certain purpose of lawful order within the creation of nature which he would also have to apply to himself.... or he would have a very limited capacity of thought, an attitude which could hardly be called intelligent. The human being can come to the realisation that there is a purpose to earthly life or he could not be held responsible for how he has used this earthly life. People who do not want to recognise a purpose of earthly life in fact deny this accountability, but enough evidence in the creation of nature can be found that no natural law, no divine order, can be trespassed without consequences. Thus the human being also has to accept a certain order for himself; he too has to feel part of this law of order. Thus he cannot arbitrarily shape his life without any responsibility towards God, Who created everything, but he has to try to support the law of divine order. He has to acknowledge a Lawgiver, and then he will also feel responsible to this Lawgiver. If this Lawgiver is not acknowledged, then the human being will not feel responsible to a Lord; then he is clearly still subject to a God-opposing power, which always tries to influence a person such that his earthly life will be to no avail, that any belief in a purpose and aim of earthly existence fades away, so that this power can hold on to him again for an infinitely long time....

Amen