• Înapoi

Viața pământească este un scop în sine sau un mijloc pentru atingerea unui scop....

Pășirea pe Pământ ca ființă umană nu ar avea o justificare corectă dacă ar fi doar un scop în sine.... sau chiar, voi, oamenii, ați găsi cu greu o justificare corectă pentru aceasta, pentru că vedeți prea clar marea diversitate a destinelor umane și de fiecare dată s-ar ridica în voi întrebarea ce scop ar putea ieși cu adevărat dintr-o viață dificilă, tristă, mizerabilă. Dar ați putea găsi imediat un răspuns dacă nu ați vedea viața ca pe un scop în sine, ci ca pe un mijloc pentru un scop. Dacă soarta pământească a fiecăruia ar fi aceeași, dacă viața pământească a fiecăruia ar consta în armonie, în lipsa de griji, în bucurii și fericire pământească, puțin diferită de viața semenilor, atunci cu siguranță ați putea să vă amăgiți crezând că nu există un scop mai profund la baza vieții pământești decât cel al vieții înseși. Dar, de îndată ce vă veți gândi serios la aceasta, nu veți fi mulțumiți cu o astfel de explicație.... veți căuta un motiv mai profund și îl veți găsi cu siguranță, pentru că este necesară o singură întrebare din partea voastră pentru a primi un răspuns. Iar această întrebare ar trebui să fie pusă de toți oamenii.... Pentru că, într-adevăr, nu atestă inteligență sau o activitate intelectuală corectă dacă o persoană se mulțumește să treacă prin viață doar ca un capriciu al Creatorului, căci orice persoană care pretinde a fi considerată inteligentă cu greu și-ar folosi timpul și forțele pentru a lăsa să se nască lucruri care sunt complet inutile.... și la fel de puțin ar vrea să se considere o creatură complet inutilă care are doar un singur scop de a se menține.... dar care, astfel, nu poate determina durata existenței sale.... Viața pe Pământ este un scop în sine sau un mijloc pentru un scop?.... Ridicarea acestei întrebări în interiorul vostru ar putea fi foarte satisfăcătoare pentru cel care nu poate crede. Voi, oamenii, nu sunteți nicidecum obligați să credeți orbește, pentru că o astfel de credință oarbă nu are nicio valoare. Dar vă puteți folosi intelectul, vă puteți gândi în toate direcțiile la ceea ce vi se cere să credeți..... Puteți ajunge printr-un gând la un rezultat care vi se pare acceptabil și puteți fi siguri că toată munca de gândire va fi de asemenea binecuvântată dacă se aplică la o cunoaștere mai profundă.... cunoașterea a ceea ce este încă ascuns de voi, oamenii, dar care nu trebuie să rămână ascuns de voi. A pătrunde scopul vieții pământești ca ființă umană este o astfel de cunoaștere, căci ea aparține domeniului a ceea ce nu se poate dovedi, dar poate totuși să facă o persoană fericită de îndată ce se străduiește serios să o atingă. Căci atunci vor apărea tot mai multe întrebări în ființa umană, de îndată ce aceasta a realizat că viața ca ființă umană este doar un mijloc pentru a ajunge la un scop.... Ea va încerca să deslușească adevăratul scop și acum își va recunoaște și propria sarcină, nu se va mai mulțumi doar cu preocuparea pentru viața pământească, va învăța să privească toate întâmplările și experiențele ca fiind legate de un scop.... și acum va găsi și va urmări și o atitudine spirituală care îi va fi extrem de satisfăcătoare.... (23.4.1958) Abia odată cu conștientizarea scopului vieții pământești începe viața conștientă a ființei umane, căci numai atunci gândirea sa va fi îndreptată spre un scop pe care caută să-l atingă, numai atunci ea însăși va da o mână de ajutor pentru a realiza lucrarea sufletului, numai atunci scopurile pământești vor trece în plan secundar, deși va putea să-și stăpânească viața pământească și cu ajutorul lui Dumnezeu, Care binecuvântează o astfel de atitudine față de viață și care îi va dezvălui mereu și mereu aspecte noi, care să-i ocupe gândirea și să o conducă în sus. O viață pământească cu un scop nu poate fi trăită niciodată în zadar, ea trebuie să aibă ca rezultat succesul spiritual, în timp ce o persoană pentru care viața este doar un scop în sine nu va obține niciun câștig spiritual. De îndată ce va fi dispusă să iubească, întrebările despre scopul real al vieții sale pământești vor apărea de la sine, iar atunci va avea loc și o schimbare de gândire.... Dar dacă îi lipsește dorința de a iubi.... ceea ce este de obicei cazul celor care nu au recunoscut încă scopul vieții pământești.... atunci nu se poate vorbi de o dezvoltare ascendentă, atunci sufletul ființei umane va rămâne așa cum era la începutul întrupării sale, atunci calea pământească va fi fost parcursă complet în zadar, atunci se va fi pierdut un mare har care i-ar fi putut aduce cel mai înalt succes.... Dar este posibil ca fiecare ființă umană să ajungă la această conștientizare că parcurge calea pe Pământ pentru un scop, deoarece fiecare ființă umană posedă capacitatea de a gândi, deoarece poate să ia în considerare un gând în comparație cu altul, astfel este capabilă să judece pentru sine. Și cu o gândire serioasă ar ajunge cu siguranță la această cunoaștere, deoarece poate recunoaște și o anumită finalitate într-o ordine legală în creația naturii, pe care ar trebui să o aplice și la sine, ca operă de creație cea mai dezvoltată.... în caz contrar, gândirea sa ar fi cu adevărat foarte limitată, o viziune care nu poate fi descrisă ca fiind inteligentă.... Ființa umană poate dobândi cunoașterea unui scop al vieții pământești, altfel nu i s-ar putea cere nici o responsabilitate cu privire la modul în care a folosit această viață pământească. Deși o astfel de responsabilitate este negată de oamenii care nu vor să recunoască scopul vieții pământești, există suficiente dovezi în creația naturală că legile naturii, ordinea divină, nu pot fi încălcate fără consecințe și, prin urmare, ființa umană trebuie să accepte și ea o anumită ordine, trebuie să se simtă inclusă în această lege a ordinii. Și astfel, ea nu-și poate modela viața în mod arbitrar, fără nicio responsabilitate față de Cel care a permis ca totul să ia naștere, în schimb trebuie să încerce să se alinieze la legea ordinii divine. Ea trebuie să recunoască un Legiuitor, atunci se va simți responsabilă și față de acest Legiuitor. Dacă acest Legiuitor nu este recunoscut, ființa umană se simte liberă de orice responsabilitate față de un Domn, atunci este evident că ea se află încă sub puterea care se opune lui Dumnezeu, deoarece această putere va încerca întotdeauna să influențeze ființa umană în așa fel încât viața pământească să nu-i aducă niciun progres, ca orice credință în scopul și obiectivul existenței pământești să se stingă, astfel încât această putere însăși să o poată păstra pentru sine din nou pentru veșnicie....

Amin

Tiene la vida en tierra un fin absoluto o es medio para el propósito....

El camino sobre la tierra como hombre no tendría ningún razonamiento si fuese solo para el propio propósito.... o los hombres encontrarían difícilmente una razón equivalente, porque estáis viendo los destinos muy diferentes entre los hombres y cada vez os surge la pregunta cuál es el propósito de una vida penosa y difícil de llevar. Pero podéis encontrar inmediatamente una respuesta, si contemplaís vuestra vida no como propósito propio sino como medio para el propósito. Si cada destino terrestre estuviera igual, cada vida terrestre se llevaría en armonía, despreocupado con alegrías teniendo mucha felicidad, poco diferenciada de otros hombres, entonces pudierais creer que la vida terrestre no tiene ningún propósito más profundo que la vida en sí misma. Pero pensándolo seriamente no vais a satisfaceros con esa explicación.... vais a buscar una razón más profunda y encontrarla seguramente, porque solo hace falta una pregunta por vuestra parte para poder pasaros una respuesta. Y esa pregunta deberían hacerse todos los hombres.... Porque no es señal de mucha inteligencia o mente clara, si un hombre se satisface pensando que pasa por la tierra creado por una casualidad de la naturaleza, porque cada hombre que se cree inteligente no perdiera su tiempo y fuerza pensando que haya una creación de cosas que no tengan un sentido.... y no quisiera verse el mismo como criatura sin sentido y que solo tiene el único propósito de mantenerse a sí mismo.... pero sin poder determinar la duración de su existencia.... ¿Es la vida terrestre propósito propio o medio para el propósito?.... Hacerse esta pregunta vale mucho para aquel que no quiere creer. No se pide nunca a nadie creer ciegamente, porque una creencia ciega no tiene valor. Pero podéis usar vuestra mente, podéis pensarlo en diferentes direcciones de qué se os pida de creer.... Pensándolo podéis llegar a una conclusión que os vale, y podéis estar seguros que cada tarea pensativa será beneficiosa si vale para una conclusión más profunda.... el conocimiento sobre lo que se esconde ante el hombre todavía y que no hace falta esconder más. Revelar la razón de una vida terrestre es una gran comprensión, porque cae en el área de no poder aprobarlo, pero puede hacer feliz a un hombre de la misma manera mientras quiera saberlo. Entonces surgirán más y más preguntas en el hombre cuando se ha dado cuenta que la vida humana solo es medio para el propósito.... Intentará descubrir el propósito auténtico y va a ver ahora su propia tarea, no se satisfacerá con la única preocupación sobre su vida terrestre, contemplará todos los acontecimientos y acciones bajo una condición determinada.... y encontrar ahora una vía pensando y seguirla y que la va a satisfacer mucho.... (23 de abril 1958) Entonces, con la comprensión del propósito de la vida terrestre, empieza la vida consciente del hombre, entonces sus pensamientos serán dirigidos a una meta que intenta conseguir, entonces empieza a arrimar el hombro de trabajar en su alma, a partir de ahora los retos terrestres pasarán al fondo, aunque podrá llevar la vida terrestre con la ayuda divina, Él que va a bendecir una vida con esta actitud y abrirle cada vez otros aspectos nuevos y que le ayudarán en sus pensamientos para llevarle a la altura. Una vida atada al propósito nunca puede ser vivida en vano, tiene que conllevar éxitos espirituales, pero un hombre no tendrá ganancias espirituales si lleva una vida únicamente como propósito propio. Si él está dispuesto a amar, le van a salir por sí mismo preguntas sobre su propio propósito vital y entonces se cambiará el pensamiento.... Pero si le falta esa disposición de amor.... lo que es el caso con aquellos que no han descubierto su propósito de la vida en tierra todavía.... entonces no se puede hablar de un movimiento hacia arriba, entonces el alma del hombre se queda como al principio de su encarnación, entonces su camino en la tierra pasará en vano, una gran gracia se pasa sin aprovechar y que le hubiera podido traer un éxito extremo....

Pero es posible que cada uno pueda llegar a esa conclusión, que anda por el mundo por una razón concreta, porque cada hombre tiene la capacidad de pensar, porque piensa sobre otros hombres y juzgarlo. Y pensándolo seriamente llegaría a esa conclusión que en la naturaleza existe un propósito en una cierto orden y que se puede aplicar a sí mismo como criatura mucho más desarrollada en la creación.... sino tuviera una mente muy limitada, una opinión con poca inteligencia.... El hombre puede ganar la comprensión de un propósito en la vida, sino no se podría pedirle una responsabilidad como aprovecha su vida en tierra. Una responsabilidad de este modo se lo niega aquel hombre que no quiere ver un propósito en la vida en tierra, pero también existen bastantes pruebas en la naturaleza, que no se puede revelar sin consecuencias contra el orden natural, contra el orden divino, y por eso también el hombre tiene que admitir para sí mismo un cierto orden, tiene que sentirse como parte de las reglas del orden.... Y por eso no puede llevar su vida arbitrariamente sin cualquier responsabilidad frente aquel que todo había creado, sino tiene que tiene que intentar de equilibrarse en la ley del orden divino.... Tiene que admitir al legislador, entonces se sentirá responsable frente al legislador. Si no se reconoce al legislador, el hombre se siente libre de cualquier responsabilidad frente al Señor, entonces se encuentra en el poder del adversario, porque siempre intentará influir al hombre de la manera que la vida en tierra no le ofrece ningún avance, que cada pensamiento en un sentido y propósito de la vida se desvanece y que ese poder le puede dominar para todos los tiempos....

Amén