• Înapoi

Întoarcerea la Dumnezeu cere seriozitate în voință....

Oricine și-a propus să parcurgă drumul său pământesc în voia lui Dumnezeu poate, de asemenea, să fie în mod constant sigur de sprijinul lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu l-a lăsat să se întrupeze doar în acest scop, astfel încât voința sa să se conformeze voinței divine. Și, din moment ce numai voința omului decide în acest timp pe Pământ, această voință a trecut deja testul și Dumnezeu poate acum să accepte omul în toate privințele, fără a exercita asupra lui vreo forțare a voinței. Atâta timp cât ființa umană însăși este încă nehotărâtă sau chiar aparține adversarului lui Dumnezeu, Dumnezeu și ființele de lumină vor lupta cu siguranță pentru voința ființei umane, adică aceasta va fi influențată de El la fel de mult ca și de adversar, astfel încât ea va decide liber.... Dar odată ce ființa umană a decis în mod liber să se subordoneze voinței lui Dumnezeu, fiind dispusă să trăiască un mod de viață în ordinea divină, atunci a intrat și ea în mod conștient în domeniul Său, și atunci Dumnezeu nu o va mai lăsa să cadă pradă adversarului Său. Dar voința trebuie să fie serioasă.... Împlinirea aparentă a voinței lui Dumnezeu ca rezultat al unei educații ecleziastice nu este suficientă, și nici săvârșirea faptelor de iubire, care, din nou, sunt doar cerințe ecleziastice și care sunt săvârșite ca și cum ar fi în ascultare de aceste cerințe.... Trebuie să fie efortul lăuntric de a dori să aparțină lui Dumnezeu, devotamentul interior pe deplin conștient față de El trebuie să fi avut loc în voința liberă.... Astfel, el trebuie să-și fi îndreptat voința spre Cel pe care L-a recunoscut ca Dumnezeu și Tată din veșnicie. Și de aici rezultă că întoarcerea la Dumnezeu nu este o acțiune de masă, că fiecare individ trebuie să o înceapă singur și, prin urmare, trebuie să facă el însuși tot ceea ce este necesar pentru aceasta: Să-L recunoască pe Dumnezeu, să-L recunoască și să ceară puterea de a reuși să se întoarcă la El. Dar nu va adresa cererea lui Dumnezeu în zadar, căci El știe despre voința sa, despre seriozitatea și, de asemenea, despre slăbiciunea sa, știe că pentru el singur nu este posibil, că are nevoie de ajutor. Dar este sigur pentru el. El și-a pierdut puterea în momentul în care voința sa s-a îndepărtat de Dumnezeu și o primește din nou întorcându-se la El. Și de aceea, nici o formă exterioară nu poate fi suficientă, doar cuvintele nu pot garanta o voință dreaptă îndreptată spre Dumnezeu, iar apartenența la o confesiune nu poate dovedi această schimbare de voință, ci fapta trebuie să ofere dovada, iar aceasta constă în a lucra dezinteresat cu dragoste, fără constrângere și fără poruncă.... Deși Dumnezeu a dat oamenilor poruncile iubirii, iubirea trebuie totuși practicată în mod liber, căci chiar și ceea ce se face pentru a îndeplini o poruncă poate fi realizat fără voința cea mai profundă și atunci își pierde și valoarea. De aceea, beatificarea, întoarcerea la Dumnezeu, este treaba fiecăruia, pe care nu o poate transmite altora și pe care nimeni altcineva nu o poate realiza în numele său. Și nici măcar fapta singură nu este decisivă, ci voința lăuntrică.... care este cu adevărat aparentă pentru Dumnezeu, dar care primește și ea orice sprijin. Și tot ceea ce vi se întâmplă vouă, oamenilor, în viață, nu este decât influența lui Dumnezeu sau a lumii de lumină, care are grijă de voi pentru ca voința voastră să ia direcția corectă, pentru ca ea să se predea voluntar lui Dumnezeu și să considere întoarcerea la Dumnezeu ca fiind singurul ei scop. Dar odată ce acest act a fost îndeplinit, odată ce gândurile cele mai intime ale ființei umane sunt îndreptate spre Dumnezeu și se străduiește să trăiască pe Pământ în conformitate cu voia lui Dumnezeu, atunci nici viața pământească nu va fi fost trăită în zadar și cu siguranță va aduce libertate sufletului ființei umane. Se poate desprinde de chinuitorul său, se poate lepăda de cătușele care l-au ținut prizonier de nesfârșite ori, se află acum pe calea ascensiunii și nu mai trebuie să se teamă de adversarul lui Dumnezeu, care nu mai are control asupra lui, pentru că acum îl stăpânește Însuși Dumnezeu, Care îl călăuzește în siguranță în sus, pentru că voința ființei umane s-a întors spre Cel de la Care a pornit cândva ca spirit original creat....

Amin

Retorno a Deus requer seriedade de vontade....

Qualquer pessoa que tenha estabelecido a si mesmo o objetivo de percorrer seu caminho terreno de acordo com a vontade de Deus pode sempre ter certeza do apoio de Deus, porque Deus só lhe permitiu encarnar-se para esse fim, para que sua vontade se conforme à vontade divina. E como só a vontade do Homem decide durante esse tempo na Terra, essa mesma vontade já passou no teste e agora Deus pode aceitar o Homem de todas as maneiras sem exercer nenhuma pressão de vontade sobre ele. Enquanto o próprio ser humano ainda estiver indeciso ou mesmo ainda pertencer ao adversário de Deus, Deus e os seres de luz certamente lutarão pela vontade do ser humano, ou seja, ele será influenciado por Ele tanto quanto pelo adversário para que ele possa decidir livremente.... Mas uma vez que o ser humano decidiu livremente subordinar-se à vontade de Deus, estando disposto a viver um modo de vida na ordem divina, então ele também entrou conscientemente no Seu reino, e então Deus não o deixará mais cair nas mãos do seu adversário. Mas a vontade deve ser séria.... O aparente cumprimento da vontade de Deus como resultado de uma educação eclesiástica não é suficiente, nem é suficiente a realização de obras de amor, que novamente são apenas exigências eclesiásticas e são realizadas como se fosse em obediência a estas exigências.... Deve ser o esforço mais íntimo para querer pertencer a Deus, a devoção interior totalmente consciente a Ele deve ter tido lugar em livre arbítrio.... Assim ele deve ter dirigido sua vontade para Ele, a quem ele reconheceu como Deus e Pai desde a eternidade. E daí decorre que o retorno a Deus não é uma ação de massa, que cada indivíduo tem que começar por si mesmo e, portanto, também tem que fazer tudo o que é necessário para isso: reconhecer Deus e reconhecê-lo e pedir forças para poder administrar o retorno a Ele. Mas ele não vai dirigir o pedido a Deus em vão, pois Ele sabe de sua vontade, de sua seriedade e também de sua fraqueza, Ele sabe que não é possível para ele sozinho, que ele precisa de ajuda. Mas é certo para ele. Ele perdeu força no momento em que sua vontade se afastou de Deus, e ele a recebe novamente voltando-se para Ele. E, portanto, nenhuma forma externa por si só pode ser suficiente, as palavras por si só não podem garantir o direito de virar-se para Deus, e pertencer a uma denominação não pode provar essa mudança de vontade, mas a escritura deve fornecer a prova, e esta consiste em trabalhar desinteressadamente com amor, sem compulsão e sem mandamento.... Embora Deus tenha dado aos homens os mandamentos do amor, o amor deve ser praticado livremente, pois mesmo aquilo que é feito em cumprimento de um mandamento pode ser realizado sem a vontade mais íntima e depois também perde o seu valor. É por isso que a beatificação, o retorno a Deus, é assunto próprio de cada um, que não pode transmitir aos outros e que ninguém mais pode realizar em seu nome. E mesmo a escritura por si só não é decisiva, mas a vontade interior.... que é verdadeiramente aparente para Deus, mas que também recebe todo o apoio. E o que quer que vos aconteça a vós, humanos, na vida, é apenas a influência de Deus ou do mundo de luz que cuida de vós para que a vossa vontade tome a direcção certa, para que se entregue voluntariamente a Deus e considere o regresso a Deus como o seu único objectivo. Mas uma vez realizado este ato, uma vez que os pensamentos mais íntimos do homem estão voltados para Deus e ele se esforça para viver na Terra de acordo com a vontade de Deus, então a vida terrena também não terá sido vivida em vão e certamente trará liberdade à alma do homem. Ele pode desprender-se do seu tormento, pode lançar fora os grilhões que o mantiveram cativo por tempos intermináveis, está agora no caminho da ascensão e não precisa mais temer o adversário de Deus, que já não tem mais controle sobre ele, porque o próprio Deus agora se apodera dele, que o guia com segurança para cima, pois a vontade do ser humano voltou-se para Ele de Quem ele um dia se originou como um espírito original criado...._>Amém