• Înapoi

Întoarcerea la Dumnezeu cere seriozitate în voință....

Oricine și-a propus să parcurgă drumul său pământesc în voia lui Dumnezeu poate, de asemenea, să fie în mod constant sigur de sprijinul lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu l-a lăsat să se întrupeze doar în acest scop, astfel încât voința sa să se conformeze voinței divine. Și, din moment ce numai voința omului decide în acest timp pe Pământ, această voință a trecut deja testul și Dumnezeu poate acum să accepte omul în toate privințele, fără a exercita asupra lui vreo forțare a voinței. Atâta timp cât ființa umană însăși este încă nehotărâtă sau chiar aparține adversarului lui Dumnezeu, Dumnezeu și ființele de lumină vor lupta cu siguranță pentru voința ființei umane, adică aceasta va fi influențată de El la fel de mult ca și de adversar, astfel încât ea va decide liber.... Dar odată ce ființa umană a decis în mod liber să se subordoneze voinței lui Dumnezeu, fiind dispusă să trăiască un mod de viață în ordinea divină, atunci a intrat și ea în mod conștient în domeniul Său, și atunci Dumnezeu nu o va mai lăsa să cadă pradă adversarului Său. Dar voința trebuie să fie serioasă.... Împlinirea aparentă a voinței lui Dumnezeu ca rezultat al unei educații ecleziastice nu este suficientă, și nici săvârșirea faptelor de iubire, care, din nou, sunt doar cerințe ecleziastice și care sunt săvârșite ca și cum ar fi în ascultare de aceste cerințe.... Trebuie să fie efortul lăuntric de a dori să aparțină lui Dumnezeu, devotamentul interior pe deplin conștient față de El trebuie să fi avut loc în voința liberă.... Astfel, el trebuie să-și fi îndreptat voința spre Cel pe care L-a recunoscut ca Dumnezeu și Tată din veșnicie. Și de aici rezultă că întoarcerea la Dumnezeu nu este o acțiune de masă, că fiecare individ trebuie să o înceapă singur și, prin urmare, trebuie să facă el însuși tot ceea ce este necesar pentru aceasta: Să-L recunoască pe Dumnezeu, să-L recunoască și să ceară puterea de a reuși să se întoarcă la El. Dar nu va adresa cererea lui Dumnezeu în zadar, căci El știe despre voința sa, despre seriozitatea și, de asemenea, despre slăbiciunea sa, știe că pentru el singur nu este posibil, că are nevoie de ajutor. Dar este sigur pentru el. El și-a pierdut puterea în momentul în care voința sa s-a îndepărtat de Dumnezeu și o primește din nou întorcându-se la El. Și de aceea, nici o formă exterioară nu poate fi suficientă, doar cuvintele nu pot garanta o voință dreaptă îndreptată spre Dumnezeu, iar apartenența la o confesiune nu poate dovedi această schimbare de voință, ci fapta trebuie să ofere dovada, iar aceasta constă în a lucra dezinteresat cu dragoste, fără constrângere și fără poruncă.... Deși Dumnezeu a dat oamenilor poruncile iubirii, iubirea trebuie totuși practicată în mod liber, căci chiar și ceea ce se face pentru a îndeplini o poruncă poate fi realizat fără voința cea mai profundă și atunci își pierde și valoarea. De aceea, beatificarea, întoarcerea la Dumnezeu, este treaba fiecăruia, pe care nu o poate transmite altora și pe care nimeni altcineva nu o poate realiza în numele său. Și nici măcar fapta singură nu este decisivă, ci voința lăuntrică.... care este cu adevărat aparentă pentru Dumnezeu, dar care primește și ea orice sprijin. Și tot ceea ce vi se întâmplă vouă, oamenilor, în viață, nu este decât influența lui Dumnezeu sau a lumii de lumină, care are grijă de voi pentru ca voința voastră să ia direcția corectă, pentru ca ea să se predea voluntar lui Dumnezeu și să considere întoarcerea la Dumnezeu ca fiind singurul ei scop. Dar odată ce acest act a fost îndeplinit, odată ce gândurile cele mai intime ale ființei umane sunt îndreptate spre Dumnezeu și se străduiește să trăiască pe Pământ în conformitate cu voia lui Dumnezeu, atunci nici viața pământească nu va fi fost trăită în zadar și cu siguranță va aduce libertate sufletului ființei umane. Se poate desprinde de chinuitorul său, se poate lepăda de cătușele care l-au ținut prizonier de nesfârșite ori, se află acum pe calea ascensiunii și nu mai trebuie să se teamă de adversarul lui Dumnezeu, care nu mai are control asupra lui, pentru că acum îl stăpânește Însuși Dumnezeu, Care îl călăuzește în siguranță în sus, pentru că voința ființei umane s-a întors spre Cel de la Care a pornit cândva ca spirit original creat....

Amin

El retorno a Dios requiere seriedad de voluntad....

Quien se ha propuesto recorrer su camino terrenal de acuerdo con la voluntad de Dios, puede estar siempre seguro del apoyo divino, porque Dios sólo le ha permitido encarnarse con este fin, para que su voluntad se ajuste a la Voluntad Divina. Y como sólo la voluntad del ser humano decide durante este tiempo en la tierra, esta misma voluntad ya ha pasado la prueba y Dios puede ahora aceptar y dirigir al ser humano en todos los sentidos sin ejercer presión de voluntad sobre él. Mientras el propio ser humano siga indeciso o incluso siga perteneciendo al adversario de Dios, Dios y los seres de luz lucharán ciertamente por la voluntad del ser humano, es decir, será influenciado por Él tanto como por el adversario para que decida libremente.... Pero una vez que el ser humano ha decidido libremente subordinarse a la voluntad de Dios al estar dispuesto a vivir una forma de vida en el Orden Divino, entonces también ha entrado conscientemente en Su reino, y entonces Dios ya no le dejará ser presa de Su adversario. Pero la voluntad debe ser seria.... No es suficiente el cumplimiento aparente de la voluntad de Dios como resultado de una educación eclesiástica, tampoco es suficiente la realización de obras de amor que sólo son exigencias eclesiásticas y se realizan en obediencia a estas exigencias.... Debe ser el anhelo más íntimo de pertenecer a Dios, la devoción y entrega interior plenamente consciente a Él debe haber tenido lugar en el libre albedrío.... es decir, él mismo debe haber dirigido su voluntad hacia Él, a quien ha reconocido como Dios y Padre desde la eternidad. Y de esto se deduce que el retorno a Dios no es una acción de masas, que cada individuo tiene que iniciarlo de sí mismo y, por tanto, también tiene que hacer él mismo todo lo que es necesario para ello: reconocer y apreciar a Dios, y pedir la fuerza para poder gestionar el retorno a Él. Pero no dirigirá la petición a Dios en vano, porque Él sabe de su voluntad, de su seriedad y también de su debilidad, sabe que no es posible para él solo, que necesita ayuda. Pero la ayuda le es segura. Perdió la fuerza en el momento en que su voluntad se apartó de Dios, y la recibe de nuevo volviéndose a Él. Por lo tanto, ninguna formalidad externa puede ser suficiente, las palabras por sí solas no pueden garantizar la voluntad recta, vuelta hacia Dios, y la pertenencia a una denominación no puede probar este cambio de voluntad, sino que los hechos deben proporcionar la prueba, y esta misma consiste en trabajar desinteresadamente con amor, sin compulsión y sin mandamiento.... Aunque Dios haya dado a los hombres los mandamientos del amor, éste debe practicarse libremente, pues incluso lo que se hace en cumplimiento de un mandamiento puede realizarse sin la voluntad más íntima y entonces también pierde su valor. Por eso, el llegar a ser feliz, el retorno a Dios, es un asunto propio de cada persona que no puede transmitir a otros y que nadie puede realizar en su nombre. Y ni siquiera el hecho por sí solo es decisivo, sino la voluntad más íntima.... que es verdaderamente evidente para Dios, pero que también recibe todo apoyo. Y entonces lo que les ocurra a los humanos en la vida es sólo la influencia de Dios o del mundo de la luz que vela por ustedes para que su voluntad tome la dirección correcta, para que se entreguen voluntariamente a Dios y consideren el retorno a Dios como su única meta. Pero una vez que se ha realizado este acto, una vez que los pensamientos más íntimos del ser humano se vuelven hacia Dios y se esfuerza por vivir en la tierra de acuerdo con la voluntad de Dios, entonces la vida terrenal tampoco habrá sido vivida en vano y ciertamente traerá la libertad al alma del ser humano. Puede librarse de su atormentador, puede quitarse los grilletes que lo mantuvieron cautivo durante tiempos interminables, ahora está en el camino de la ascensión y ya no necesita temer al adversario de Dios, que ya no tiene el control sobre él, porque Dios mismo ahora se apodera de él, Quien lo guía con seguridad hacia arriba, porque la voluntad del ser humano se volvió hacia Aquel de quien una vez se originó como espíritu primordial creado....

Amén