• Înapoi

Întoarcerea la Dumnezeu cere seriozitate în voință....

Oricine și-a propus să parcurgă drumul său pământesc în voia lui Dumnezeu poate, de asemenea, să fie în mod constant sigur de sprijinul lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu l-a lăsat să se întrupeze doar în acest scop, astfel încât voința sa să se conformeze voinței divine. Și, din moment ce numai voința omului decide în acest timp pe Pământ, această voință a trecut deja testul și Dumnezeu poate acum să accepte omul în toate privințele, fără a exercita asupra lui vreo forțare a voinței. Atâta timp cât ființa umană însăși este încă nehotărâtă sau chiar aparține adversarului lui Dumnezeu, Dumnezeu și ființele de lumină vor lupta cu siguranță pentru voința ființei umane, adică aceasta va fi influențată de El la fel de mult ca și de adversar, astfel încât ea va decide liber.... Dar odată ce ființa umană a decis în mod liber să se subordoneze voinței lui Dumnezeu, fiind dispusă să trăiască un mod de viață în ordinea divină, atunci a intrat și ea în mod conștient în domeniul Său, și atunci Dumnezeu nu o va mai lăsa să cadă pradă adversarului Său. Dar voința trebuie să fie serioasă.... Împlinirea aparentă a voinței lui Dumnezeu ca rezultat al unei educații ecleziastice nu este suficientă, și nici săvârșirea faptelor de iubire, care, din nou, sunt doar cerințe ecleziastice și care sunt săvârșite ca și cum ar fi în ascultare de aceste cerințe.... Trebuie să fie efortul lăuntric de a dori să aparțină lui Dumnezeu, devotamentul interior pe deplin conștient față de El trebuie să fi avut loc în voința liberă.... Astfel, el trebuie să-și fi îndreptat voința spre Cel pe care L-a recunoscut ca Dumnezeu și Tată din veșnicie. Și de aici rezultă că întoarcerea la Dumnezeu nu este o acțiune de masă, că fiecare individ trebuie să o înceapă singur și, prin urmare, trebuie să facă el însuși tot ceea ce este necesar pentru aceasta: Să-L recunoască pe Dumnezeu, să-L recunoască și să ceară puterea de a reuși să se întoarcă la El. Dar nu va adresa cererea lui Dumnezeu în zadar, căci El știe despre voința sa, despre seriozitatea și, de asemenea, despre slăbiciunea sa, știe că pentru el singur nu este posibil, că are nevoie de ajutor. Dar este sigur pentru el. El și-a pierdut puterea în momentul în care voința sa s-a îndepărtat de Dumnezeu și o primește din nou întorcându-se la El. Și de aceea, nici o formă exterioară nu poate fi suficientă, doar cuvintele nu pot garanta o voință dreaptă îndreptată spre Dumnezeu, iar apartenența la o confesiune nu poate dovedi această schimbare de voință, ci fapta trebuie să ofere dovada, iar aceasta constă în a lucra dezinteresat cu dragoste, fără constrângere și fără poruncă.... Deși Dumnezeu a dat oamenilor poruncile iubirii, iubirea trebuie totuși practicată în mod liber, căci chiar și ceea ce se face pentru a îndeplini o poruncă poate fi realizat fără voința cea mai profundă și atunci își pierde și valoarea. De aceea, beatificarea, întoarcerea la Dumnezeu, este treaba fiecăruia, pe care nu o poate transmite altora și pe care nimeni altcineva nu o poate realiza în numele său. Și nici măcar fapta singură nu este decisivă, ci voința lăuntrică.... care este cu adevărat aparentă pentru Dumnezeu, dar care primește și ea orice sprijin. Și tot ceea ce vi se întâmplă vouă, oamenilor, în viață, nu este decât influența lui Dumnezeu sau a lumii de lumină, care are grijă de voi pentru ca voința voastră să ia direcția corectă, pentru ca ea să se predea voluntar lui Dumnezeu și să considere întoarcerea la Dumnezeu ca fiind singurul ei scop. Dar odată ce acest act a fost îndeplinit, odată ce gândurile cele mai intime ale ființei umane sunt îndreptate spre Dumnezeu și se străduiește să trăiască pe Pământ în conformitate cu voia lui Dumnezeu, atunci nici viața pământească nu va fi fost trăită în zadar și cu siguranță va aduce libertate sufletului ființei umane. Se poate desprinde de chinuitorul său, se poate lepăda de cătușele care l-au ținut prizonier de nesfârșite ori, se află acum pe calea ascensiunii și nu mai trebuie să se teamă de adversarul lui Dumnezeu, care nu mai are control asupra lui, pentru că acum îl stăpânește Însuși Dumnezeu, Care îl călăuzește în siguranță în sus, pentru că voința ființei umane s-a întors spre Cel de la Care a pornit cândva ca spirit original creat....

Amin

Le retour à Dieu demande une sérieuse volonté

Celui qui s'est imposé le but de parcourir sa vie terrestre dans la Volonté de Dieu, peut toujours être certain du Soutien de la part de Dieu, parce que Dieu l'a laissé s’incorporer seulement à cet effet, afin que sa volonté s'adapte à la Volonté divine. Et vu que dans ce temps terrestre seulement la volonté de l'homme décide, cette volonté a déjà dépassé l'épreuve, et maintenant Dieu peut prendre soin de l'homme sans exercer aucune contrainte sur sa volonté. Tant que l'homme lui-même est encore indécis ou bien appartient encore à l'adversaire de Dieu, il y a une lutte de la part de Dieu et des êtres de la Lumière pour la volonté de l'homme, c'est-à-dire qu’il est influencé soit par Lui soit par l'adversaire pour qu'il se décide librement. Mais si l'homme s'est une fois décidé librement de se subordonner à la Volonté de Dieu en étant disposé à mener un chemin de vie conformément à l'Ordre divin, alors il est entré consciemment dans Son Royaume, et alors Dieu ne le laisse plus être victime de Son adversaire. Mais la volonté doit être sérieuse. Il ne suffit pas d’un accomplissement apparent de la Volonté de Dieu qui serait le résultat d'une éducation religieuse, il n'est même pas suffisant de dérouler des œuvres d'amour qui seraient à nouveau seulement des exigences ecclésiastiques et qui seraient exécutées par obéissance. Il doit y avoir un effort intérieur de vouloir appartenir à Dieu, il doit y avoir une dévotion intérieure pleinement consciente à Lui dans la libre volonté, il est donc nécessaire d'avoir tourné sa volonté vers Celui qui a été reconnu comme Dieu et Père d'Éternité. Et de cela il résulte que le retour vers Dieu n'est pas une action de masse, mais chaque individu doit l'avoir commencé tout seul, et donc lui-même doit faire tout seul tout ce qui est nécessaire pour connaître Dieu, Le reconnaitre et demander la Force de pouvoir effectuer le retour vers Lui. Mais une telle demande ne sera pas tournée en vain vers Dieu, parce qu'Il connait sa volonté, son sérieux et aussi sa faiblesse, Il sait que cela ne lui est pas possible tout seul, qu'il a besoin d'Aide. Mais elle lui est assurée. Il a perdu la Force dès l'instant de l'abandon de sa volonté pour Dieu, et maintenant il la reçoit de nouveau s’il se tourne vers Lui. Et donc une formalité extérieure ne peut pas suffire, de simples mots ne peuvent pas garantir que la volonté se soit vraiment tournée vers Dieu, et aucune appartenance à une dénomination religieuse ne peut garantir ce changement de volonté, mais la preuve doit être apportée par des actes, et ceux-ci consistent dans une activité d'amour effectuée dans le désintéressement sans contrainte et sans Commandement. Certes Dieu a donné aux hommes les Commandements de l'Amour, mais l'amour doit être exercé librement, parce que même ce qui est fait par accomplissement d'un Commandement peut être accompli sans volonté intime et alors cela perd aussi sa valeur. Donc devenir bienheureux, revenir vers Dieu, est l'affaire de chaque homme, et il ne peut pas s’en décharger sur un autre, et personne d’autre ne peut s’en acquitter en se substituant à lui. Et même l'acte tout seul n’est pas déterminant, il faut la volonté intime, chose qui est vraiment visible par Dieu, mais le Soutien de Dieu est à sa disposition. Et quoi qu’il arrive à vous les hommes maintenant dans la vie, tout est seulement dû à l'Influence de Dieu ou du monde de la Lumière qui vous assiste pour que votre volonté prenne la juste direction, qu’elle se dédie volontairement à Dieu et qu’elle considère le retour à Dieu comme son unique but. Mais si maintenant cet acte a été accompli, si les pensées les plus intimes de l'homme sont tournées vers Dieu et s’il s’efforce de vivre sur la Terre selon la Volonté de Dieu, alors la vie terrestre n'a pas été vécue en vain et elle apporte avec certitude à l'âme de l'homme la Liberté. Il peut se détacher de son tortionnaire, il peut s'ôter les chaînes qui l'ont tenu prisonnier pendant des temps infinis, et maintenant il se retrouve sur la voie vers le Haut et il ne doit plus craindre l'adversaire de Dieu, qui n'a plus de pouvoir sur lui parce que maintenant Dieu Lui-Même le saisit, et le guide sûrement en haut, parce que la volonté de l'homme s'est tournée vers Celui dont il est procédé en tant qu’esprit d’Ur créé.

Amen