• Înapoi

Întoarcerea la Dumnezeu cere seriozitate în voință....

Oricine și-a propus să parcurgă drumul său pământesc în voia lui Dumnezeu poate, de asemenea, să fie în mod constant sigur de sprijinul lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu l-a lăsat să se întrupeze doar în acest scop, astfel încât voința sa să se conformeze voinței divine. Și, din moment ce numai voința omului decide în acest timp pe Pământ, această voință a trecut deja testul și Dumnezeu poate acum să accepte omul în toate privințele, fără a exercita asupra lui vreo forțare a voinței. Atâta timp cât ființa umană însăși este încă nehotărâtă sau chiar aparține adversarului lui Dumnezeu, Dumnezeu și ființele de lumină vor lupta cu siguranță pentru voința ființei umane, adică aceasta va fi influențată de El la fel de mult ca și de adversar, astfel încât ea va decide liber.... Dar odată ce ființa umană a decis în mod liber să se subordoneze voinței lui Dumnezeu, fiind dispusă să trăiască un mod de viață în ordinea divină, atunci a intrat și ea în mod conștient în domeniul Său, și atunci Dumnezeu nu o va mai lăsa să cadă pradă adversarului Său. Dar voința trebuie să fie serioasă.... Împlinirea aparentă a voinței lui Dumnezeu ca rezultat al unei educații ecleziastice nu este suficientă, și nici săvârșirea faptelor de iubire, care, din nou, sunt doar cerințe ecleziastice și care sunt săvârșite ca și cum ar fi în ascultare de aceste cerințe.... Trebuie să fie efortul lăuntric de a dori să aparțină lui Dumnezeu, devotamentul interior pe deplin conștient față de El trebuie să fi avut loc în voința liberă.... Astfel, el trebuie să-și fi îndreptat voința spre Cel pe care L-a recunoscut ca Dumnezeu și Tată din veșnicie. Și de aici rezultă că întoarcerea la Dumnezeu nu este o acțiune de masă, că fiecare individ trebuie să o înceapă singur și, prin urmare, trebuie să facă el însuși tot ceea ce este necesar pentru aceasta: Să-L recunoască pe Dumnezeu, să-L recunoască și să ceară puterea de a reuși să se întoarcă la El. Dar nu va adresa cererea lui Dumnezeu în zadar, căci El știe despre voința sa, despre seriozitatea și, de asemenea, despre slăbiciunea sa, știe că pentru el singur nu este posibil, că are nevoie de ajutor. Dar este sigur pentru el. El și-a pierdut puterea în momentul în care voința sa s-a îndepărtat de Dumnezeu și o primește din nou întorcându-se la El. Și de aceea, nici o formă exterioară nu poate fi suficientă, doar cuvintele nu pot garanta o voință dreaptă îndreptată spre Dumnezeu, iar apartenența la o confesiune nu poate dovedi această schimbare de voință, ci fapta trebuie să ofere dovada, iar aceasta constă în a lucra dezinteresat cu dragoste, fără constrângere și fără poruncă.... Deși Dumnezeu a dat oamenilor poruncile iubirii, iubirea trebuie totuși practicată în mod liber, căci chiar și ceea ce se face pentru a îndeplini o poruncă poate fi realizat fără voința cea mai profundă și atunci își pierde și valoarea. De aceea, beatificarea, întoarcerea la Dumnezeu, este treaba fiecăruia, pe care nu o poate transmite altora și pe care nimeni altcineva nu o poate realiza în numele său. Și nici măcar fapta singură nu este decisivă, ci voința lăuntrică.... care este cu adevărat aparentă pentru Dumnezeu, dar care primește și ea orice sprijin. Și tot ceea ce vi se întâmplă vouă, oamenilor, în viață, nu este decât influența lui Dumnezeu sau a lumii de lumină, care are grijă de voi pentru ca voința voastră să ia direcția corectă, pentru ca ea să se predea voluntar lui Dumnezeu și să considere întoarcerea la Dumnezeu ca fiind singurul ei scop. Dar odată ce acest act a fost îndeplinit, odată ce gândurile cele mai intime ale ființei umane sunt îndreptate spre Dumnezeu și se străduiește să trăiască pe Pământ în conformitate cu voia lui Dumnezeu, atunci nici viața pământească nu va fi fost trăită în zadar și cu siguranță va aduce libertate sufletului ființei umane. Se poate desprinde de chinuitorul său, se poate lepăda de cătușele care l-au ținut prizonier de nesfârșite ori, se află acum pe calea ascensiunii și nu mai trebuie să se teamă de adversarul lui Dumnezeu, care nu mai are control asupra lui, pentru că acum îl stăpânește Însuși Dumnezeu, Care îl călăuzește în siguranță în sus, pentru că voința ființei umane s-a întors spre Cel de la Care a pornit cândva ca spirit original creat....

Amin

Het terugkeren naar God vereist een serieuze wil

Wie zich ten doel heeft gesteld, zijn weg over de aarde naar Gods wil af te leggen, kan ook voortdurend zeker zijn van de ondersteuning van Gods zijde, omdat God hem alleen met dit doel zich liet belichamen, dat zijn wil zich aanpast aan de goddelijke wil. En daar in deze tijd op aarde alleen de wil van de mens beslist, heeft juist deze wil de proef al doorstaan en kan God zich nu op elke manier bekommeren om de mens, zonder dus een dwang op de wil uit te oefenen. Zolang de mens zelf besluiteloos is of nog geheel toebehoort aan de tegenstander van God, wordt er wel van de zijde van God en de lichtwezens gestreden om de wil van de mens, dat wil zeggen: hij wordt precies zo door Hem beïnvloed als van de kant van de tegenstander, opdat hij vrijelijk een besluit zal nemen.

Maar heeft de mens eenmaal vrij besloten zich aan de wil van God te onderwerpen doordat hij bereid is een levenswandel te leiden in de goddelijke ordening, dan is hij ook bewust in Zijn gebied gekomen en dan zal God hem niet meer het slachtoffer van Zijn tegenstander laten worden. Maar de wil moet serieus zijn. De schijnbare vervulling van Gods wil als resultaat van een kerkelijke opvoeding volstaat niet. Ook is het niet voldoende liefdewerken te verrichten die weer alleen kerkelijke verplichtingen zijn en als het ware in gehoorzaamheid tegenover deze eisen verricht worden.

Het moet het diepste streven zijn, aan God te willen toebehoren. De innerlijke volledig bewuste overgave aan Hem moet hebben plaatsgevonden in vrije wil, hij moet dus zijn wil zelf op Hem hebben gericht, die hij als God en Vader van eeuwigheid heeft herkend. En hieruit vloeit voort dat de terugkeer naar God geen massa-gebeuren is, dat ieder afzonderlijk uit zichzelf de terugweg moet hebben aanvaard en hij dus ook alles moet doen wat daarvoor nodig is: God herkennen en erkennen en vragen om de kracht, de terugkeer naar Hem te kunnen volbrengen. Maar hij zal dit verzoek niet tevergeefs tot God richten, want Hij kent zijn wil, zijn ernst en ook zijn zwakheid. Hij weet dat het hem alleen niet mogelijk is, dat hij hulp nodig heeft, maar die krijgt hij zeker. Hij verloor de kracht op het ogenblik dat hij zijn Wil van God afkeerde en hij ontvangt ze weer terug met het zich toekeren naar Hem.

En daarom kan ook geen uiterlijke vorm alleen voldoende zijn. Woorden alleen kunnen niet de juiste, op God gerichte wil garanderen en het toebehoren aan een geloofsgemeenschap kan de verandering van wil niet aantonen, integendeel: de daad moet het bewijs leveren en deze bestaat in het werken in liefde in onbaatzuchtigheid, zonder dwang en zonder gebod. Weliswaar gaf God de mensen de geboden van de liefde, toch moet de liefde vrij worden beoefend, want ook dat wat gedaan wordt om een gebod te vervullen, kan zonder de diepste wil worden volbracht en verliest dan ook aan waarde.

Daarom is het zalig worden, de terugkeer naar God, de meest eigen aangelegenheid van ieder mens, die hij niet van zich af kan schuiven op anderen en die ook geen ander plaatsvervangend voor hem kan verrichten. En ook de daad alleen is niet bepalend, maar de meest innerlijke wil die voor God waarlijk duidelijk is, die echter ook elke ondersteuning ondervindt. En wat er u mensen nu ook in het leven overkomt, het is allemaal alleen de invloed van God of van de lichtwereld die zorg voor u draagt opdat uw wil de juiste richting inslaat, dat hij zich vrijwillig aan God overgeeft en hij de terugkeer naar God als zijn enige doel beschouwt.

Maar is deze daad eenmaal voltrokken, is het meest innerlijke denken van de mens op God gericht en doet hij zijn best op aarde te leven naar Gods wil, dan is ook het aardse leven niet tevergeefs geleefd en brengt het de ziel van de mens met zekerheid de vrijheid. Ze kan zich losmaken van haar kwelgeest, ze kan de ketenen afschudden die haar eindeloze tijden gevangen hielden. Ze bevindt zich nu op de weg omhoog en hoeft de tegenstander van God niet meer te vrezen, die geen macht over haar heeft omdat God zelf haar nu vastpakt, die haar zeker omhoog leidt, want de wil van de mens keerde zich naar Hem toe, van wie hij eens als geschapen oergeest is uitgegaan.

Amen