• Înapoi

Scurta fază a vieții pământești decide soarta în lumea de dincolo....

Existența voastră pământească ca ființă umană este una dintre fazele infinit de numeroase ale dezvoltării voastre ascendente, căci chiar dacă v-ați maturizat pe Pământ pentru a putea intra acum în împărăția luminii, dezvoltarea voastră continuă totuși să progreseze, deoarece sufletul care a recunoscut nu încetează niciodată să se străduiască.... pentru că va tinde mereu și mereu spre Dumnezeu și pentru că, prin urmare, se străduiește mereu să se apropie de El pentru a fi nespus de fericit în uniunea deplină cu El. Timpul petrecut ca ființă umană pe Pământ este așadar ca o clipă scurtă, măsurată în raport cu eternitatea, măsurată în raport cu cursul infinit de lung al dezvoltării anterioare prin creația materială, și totuși această clipă scurtă este decisivă pentru soarta sufletului, este decisivă pentru cursul ulterior al dezvoltării în împărăția spirituală. Pentru că este o diferență dacă sufletul a atins deja un grad de maturitate pe Pământ sau ajunge la cunoaștere abia în împărăția de dincolo.... Aceștia din urmă vor urca și ei cu siguranță, dar într-o muncă extrem de laborioasă vor trebui să dobândească ceea ce le-a fost disponibil din belșug pe Pământ și care le-ar fi permis să ajungă la gradul de lumină.... Trecerea probei de voință pe Pământ înseamnă o stare de lumină și putere din abundență încă de la intrarea în veșnicie, înseamnă un aport de lumină și putere în mod constant sporit, pentru că din ceasul dispariției sale pământești sufletul, ca primitor de putere, este și mijlocitor de putere și primește întotdeauna tot mai mult cu cât dăruiește mai mult.... Astfel, el se înalță acum extrem de repede, deoarece își unește forțele cu ființe spirituale la fel de mature și lucrează conform voinței divine și în numele divin.... El își trage toată puterea de la Dumnezeu și o folosește pentru Dumnezeu, în timp ce sufletele, care au eșuat la testul voinței pe Pământ, pot cu siguranță să ajungă totuși la cunoaștere în lumea de dincolo, dar acum trebuie mai întâi să se modeleze cu ajutorul altor ființe, astfel încât să devină și ele lumină, să poată primi razele de lumină și apoi să le utilizeze conform voinței lui Dumnezeu. Și aceste suflete trebuie să dorească de bunăvoie aportul de lumină și de putere, numai atunci îl vor primi și numai atunci va începe dezvoltarea lor ascendentă, odată cu munca pe care o desfășoară din nou asupra sufletelor din întuneric.... Este, ca să spunem așa, o cale laborioasă, o ascensiune, pe care trebuie urcat pas cu pas, cu efortul tuturor forțelor și al întregii voințe.... Niciun efort nu rămâne nerăsplătit, sufletul avansează în orice caz, însă, pentru că el însuși este încă foarte slab și dispune de puțină forță, trebuie să-și adune toată voința și să găsească mult sprijin din partea lumii luminii sau a mijlocirii umane, până când va deveni un astfel de receptor de lumină și de forță, încât să poată acum să o distribuie la rândul său și să primească tot mai multă forță. Scurta viață pe Pământ este decisivă pentru soarta în eternitate, căci intrarea în împărăția spirituală poate fi deja cea mai înaltă fericire, care nu se va mai sfârși niciodată dacă timpul petrecut pe Pământ a fost folosit cum trebuie. Dar el poate rămâne și nefolosit, iar sufletul trebuie să suporte consecințele acestui lucru.... trebuie să continue să lupte și să se lupte dacă nu vrea să piară. Iar viața sa în împărăția spirituală este în continuare similară în multe privințe cu lupta de pe Pământ, însă nu este niciodată fără speranță dacă sufletul însuși are voința de a dobândi lumină și putere. Doar voința sa decide.... Dacă voința este deja îndreptată spre Dumnezeu în viața pământească, atunci sufletul va urmări în mod constant scopul de a se apropia de El, pe care apoi îl va și atinge rapid.... Dar atâta timp cât voința este încă întoarsă de la Dumnezeu, aceasta semnifică întuneric și slăbiciune, iar în această stare sufletul intră în împărăția spirituală, în timp ce primul este pătruns de lumină și nimic nu-l mai leagă de împărăția pământească decât doar dragostea pentru cei, pe care i-a părăsit și cărora acum le oferă ajutor în toate felurile, însă aceia au încă nevoie de ajutor pentru mult timp, chiar dacă au scăpat de Pământ, dar rămân încă mult timp aproape de Pământ până când vor putea primi și ei atâta lumină și putere pentru a fi acum activi în împărăția spirituală din partea lor. Iar toată activitatea constă doar în influențarea voinței celor care încă o direcționează greșit, pentru a-i proteja de aceeași soartă, de o ascensiune dificilă în împărăția spirituală, care este rezultatul unei voințe direcționate greșit pe Pământ....

Amin

A fase curta da vida terrena decide muito no futuro....

A tua existência terrena como ser humano é uma das infinitas fases do teu desenvolvimento ascendente, pois mesmo que tenhas amadurecido na terra para agora poderes entrar no reino da luz, o teu desenvolvimento ainda assim progride, porque a alma que reconheceu nunca pára de se esforçar.... porque lutará sempre e para sempre por Deus e porque por isso se esforça sempre por se aproximar d'Ele para ser inefavelmente feliz em completa união com Ele. O tempo como ser humano na terra é, portanto, como um breve momento medido contra a eternidade, medido contra o curso infinitamente longo do desenvolvimento antes através da criação material, e no entanto este breve momento é decisivo para o destino da alma, é decisivo para o curso posterior do desenvolvimento no reino espiritual. Pois faz diferença se a alma já atingiu um grau de maturidade na terra ou se só chega a realizar-se no reino do além.... Estes últimos certamente também ascenderão, mas numa tarefa extremamente árdua terão de adquirir o que estava abundantemente à sua disposição na terra e ter-lhes-ia permitido alcançar o grau de luz.... Passar o teste da vontade na terra significa um estado de luz e força em abundância já ao entrar na eternidade, significa um aumento constante do fornecimento de luz e força, porque a partir da hora da sua morte terrena a alma, como receptora de força, é também um mediador de força e recebe sempre mais e mais, quanto mais dá.... Assim, ele sobe agora muito rapidamente, pois une forças com seres espirituais igualmente maduros e trabalha de acordo com a vontade divina e em nome divino.... Tira toda a força de Deus e usa-a para Deus, enquanto as almas, que falharam no teste da sua vontade na terra, podem certamente ainda chegar à realização no além, mas agora têm primeiro de se moldar com a ajuda de outros seres para que também se tornem luz, para que possam receber os raios de luz e depois utilizá-los de acordo com a vontade de Deus. Estas almas também devem desejar o fornecimento de luz e força da sua própria vontade, só então a receberão, e só então começarão o seu desenvolvimento ascendente com o trabalho que realizam novamente sobre as almas das trevas.... É, por assim dizer, um caminho laborioso, uma subida, onde passo a passo tem de ser escalado com o esforço de toda a força e vontade.... Nenhum esforço permanece sem recompensa, a alma avança em qualquer caso, no entanto, porque ela própria ainda é muito fraca e tem pouca força à sua disposição, tem de invocar toda a sua vontade e encontrar muito apoio do mundo da luz ou da intercessão humana até se tornar um receptor de luz e força tal que agora pode distribuí-la por sua vez e receber cada vez mais força. A curta vida na terra é decisiva para o destino na eternidade, pois a entrada no reino espiritual já pode ser a maior felicidade, que nunca mais terminará se o tempo na terra tiver sido usado adequadamente. Mas também pode ficar por utilizar, e a alma tem de suportar as consequências desta.... deve continuar a lutar e a lutar se não quiser perecer. E a sua vida no reino espiritual ainda é semelhante em muitos aspectos à luta na terra, mas nunca é inútil se a própria alma tiver a vontade de alcançar luz e força. Só a sua vontade decide.... Se a vontade já está dirigida para Deus na vida terrena, então a alma perseguirá constantemente o objectivo de se aproximar d'Ele, o que então também alcançará rapidamente.... Mas enquanto a vontade ainda estiver afastada de Deus isto significa escuridão e fraqueza, e neste estado a alma entra no reino espiritual, enquanto a primeira é permeada pela luz e nada a liga mais ao reino terreno do que apenas o amor por aqueles a quem deixou e a quem agora oferece ajuda em todos os sentidos, no entanto, aqueles que ainda precisam de ajuda por muito tempo, apesar de terem escapado da terra, ainda permanecem muito tempo perto da terra até que também eles possam receber tanta luz e força para serem agora activos no reino espiritual pela sua parte. E toda a actividade consiste apenas em influenciar a vontade daqueles que ainda a dirigem erradamente para os proteger do mesmo destino, de uma ascensão árdua no reino espiritual, que é o resultado de uma vontade erradamente dirigida sobre a terra...._>Ámen