• Înapoi

Scurta fază a vieții pământești decide soarta în lumea de dincolo....

Existența voastră pământească ca ființă umană este una dintre fazele infinit de numeroase ale dezvoltării voastre ascendente, căci chiar dacă v-ați maturizat pe Pământ pentru a putea intra acum în împărăția luminii, dezvoltarea voastră continuă totuși să progreseze, deoarece sufletul care a recunoscut nu încetează niciodată să se străduiască.... pentru că va tinde mereu și mereu spre Dumnezeu și pentru că, prin urmare, se străduiește mereu să se apropie de El pentru a fi nespus de fericit în uniunea deplină cu El. Timpul petrecut ca ființă umană pe Pământ este așadar ca o clipă scurtă, măsurată în raport cu eternitatea, măsurată în raport cu cursul infinit de lung al dezvoltării anterioare prin creația materială, și totuși această clipă scurtă este decisivă pentru soarta sufletului, este decisivă pentru cursul ulterior al dezvoltării în împărăția spirituală. Pentru că este o diferență dacă sufletul a atins deja un grad de maturitate pe Pământ sau ajunge la cunoaștere abia în împărăția de dincolo.... Aceștia din urmă vor urca și ei cu siguranță, dar într-o muncă extrem de laborioasă vor trebui să dobândească ceea ce le-a fost disponibil din belșug pe Pământ și care le-ar fi permis să ajungă la gradul de lumină.... Trecerea probei de voință pe Pământ înseamnă o stare de lumină și putere din abundență încă de la intrarea în veșnicie, înseamnă un aport de lumină și putere în mod constant sporit, pentru că din ceasul dispariției sale pământești sufletul, ca primitor de putere, este și mijlocitor de putere și primește întotdeauna tot mai mult cu cât dăruiește mai mult.... Astfel, el se înalță acum extrem de repede, deoarece își unește forțele cu ființe spirituale la fel de mature și lucrează conform voinței divine și în numele divin.... El își trage toată puterea de la Dumnezeu și o folosește pentru Dumnezeu, în timp ce sufletele, care au eșuat la testul voinței pe Pământ, pot cu siguranță să ajungă totuși la cunoaștere în lumea de dincolo, dar acum trebuie mai întâi să se modeleze cu ajutorul altor ființe, astfel încât să devină și ele lumină, să poată primi razele de lumină și apoi să le utilizeze conform voinței lui Dumnezeu. Și aceste suflete trebuie să dorească de bunăvoie aportul de lumină și de putere, numai atunci îl vor primi și numai atunci va începe dezvoltarea lor ascendentă, odată cu munca pe care o desfășoară din nou asupra sufletelor din întuneric.... Este, ca să spunem așa, o cale laborioasă, o ascensiune, pe care trebuie urcat pas cu pas, cu efortul tuturor forțelor și al întregii voințe.... Niciun efort nu rămâne nerăsplătit, sufletul avansează în orice caz, însă, pentru că el însuși este încă foarte slab și dispune de puțină forță, trebuie să-și adune toată voința și să găsească mult sprijin din partea lumii luminii sau a mijlocirii umane, până când va deveni un astfel de receptor de lumină și de forță, încât să poată acum să o distribuie la rândul său și să primească tot mai multă forță. Scurta viață pe Pământ este decisivă pentru soarta în eternitate, căci intrarea în împărăția spirituală poate fi deja cea mai înaltă fericire, care nu se va mai sfârși niciodată dacă timpul petrecut pe Pământ a fost folosit cum trebuie. Dar el poate rămâne și nefolosit, iar sufletul trebuie să suporte consecințele acestui lucru.... trebuie să continue să lupte și să se lupte dacă nu vrea să piară. Iar viața sa în împărăția spirituală este în continuare similară în multe privințe cu lupta de pe Pământ, însă nu este niciodată fără speranță dacă sufletul însuși are voința de a dobândi lumină și putere. Doar voința sa decide.... Dacă voința este deja îndreptată spre Dumnezeu în viața pământească, atunci sufletul va urmări în mod constant scopul de a se apropia de El, pe care apoi îl va și atinge rapid.... Dar atâta timp cât voința este încă întoarsă de la Dumnezeu, aceasta semnifică întuneric și slăbiciune, iar în această stare sufletul intră în împărăția spirituală, în timp ce primul este pătruns de lumină și nimic nu-l mai leagă de împărăția pământească decât doar dragostea pentru cei, pe care i-a părăsit și cărora acum le oferă ajutor în toate felurile, însă aceia au încă nevoie de ajutor pentru mult timp, chiar dacă au scăpat de Pământ, dar rămân încă mult timp aproape de Pământ până când vor putea primi și ei atâta lumină și putere pentru a fi acum activi în împărăția spirituală din partea lor. Iar toată activitatea constă doar în influențarea voinței celor care încă o direcționează greșit, pentru a-i proteja de aceeași soartă, de o ascensiune dificilă în împărăția spirituală, care este rezultatul unei voințe direcționate greșit pe Pământ....

Amin

La breve fase della vita terrena decide la sorte nell’aldilà

La vostra esistenza terrena come uomo è una delle infinitamente tante fasi del vostro sviluppo in Alto, perché anche se siete maturati sulla Terra per poter ora entrare nel Regno di Luce, il vostro sviluppo continua a proseguire, perché quell’anima che ha riconosciuto, non smetterà mai di tendere, perché sempre ed in eterno tenderà verso Dio e perciò cerca di avvicinarsi sempre di più a Lui per essere inesprimibilmente beata nell’assoluta unione con Lui. Il tempo come uomo sulla Terra è perciò un breve attimo misurato all’Eternità, misurato all’infinitamente lungo percorso di sviluppo precedente attraverso la Creazione materiale, e ciononostante questo breve attimo è determinante per la sorte dell’anima, è determinante per l’ulteriore percorso di sviluppo nel Regno spirituale, perché c’è una differenza se un’anima ha raggiunto un alto grado di maturità già sulla Terra, oppure se giunge alla conoscenza soltanto nel Regno dell’aldilà. Anche l’ultima sale in Alto, ma si deve conquistare con un lavoro estremamente faticoso ciò che le stava a disposizione abbondantemente sulla Terra e che le avrebbe reso possibile il raggiungimento del grado di Luce. Sostenere la prova di volontà sulla Terra significa uno stato di Luce e Forza in abbondanza già all’ingresso nell’Eternità, significa sempre crescente afflusso di Luce e Forza, perché l’anima, sin dall’ora della morte del suo decesso terreno, come ricevitore di Forza è anche trasmettitore di Forza, e riceve sempre di più, più lei stessa dà. Ora sale quindi velocemente in Alto, perché si unisce con spiriti della stessa maturità ed ora opera secondo la Volontà divina e su Incarico divino. Lei riceve tutte le Forze da Dio e le utilizza per Dio, mentre quelle anime che hanno fallito la loro prova di volontà sulla Terra, possono bensì giungere alla conoscenza anche nell’aldilà, ma ora soltanto con l’aiuto di altri esseri si devono formare in modo che anche a loro venga la Luce, che possano accogliere le irradiazioni di Luce e poi le impieghino anche secondo la Volontà di Dio. Anche queste anime devono desiderare l’apporto di Luce e Forza nella libera volontà, soltanto allora vengono ricevute e soltanto allora comincia il loro sviluppo in Alto con il lavoro che loro stesse esercitano sulle anime nell’oscurità. In certo qual modo è un percorso faticoso, una risalita che deve essere conquistata gradino per gradino con l’impiego d’ogni forza ed ogni volontà. Ma nessuno sforzo rimane senza ricompensa, l’anima prosegue in ogni caso, ma proprio perché essa stessa è ancora molto debole e dispone di poca forza, deve impiegare tutta la sua volontà e trovare molto sostegno da parte del mondo di Luce o da intercessione umana, finché lei stessa è diventata ricevitrice di Luce e Forza e di quanto da parte sua ora può distribuire e ricevere sempre più Forza. La breve vita terrena è determinante per la sorte nell’Eternità, perché l’entrata nel Regno spirituale può già essere la massima beatitudine, che ora non termina mai più, se il tempo terreno è stato utilizzato bene. Ma può rimanere anche non valorizzato e le conseguenze di ciò le deve portare l’anima, deve continuare a lottare ed a combattere, se non vuole soccombere. E la sua vita nel Regno spirituale somiglia ancora in molto alla lotta sulla Terra, ma non è mai senza speranza se l’anima stessa ha la volontà di giungere alla Luce ed alla Forza. Soltanto la sua volontà decide, se la volontà è rivolta a Dio già nella vita terrena, allora l’anima persegue ininterrottamente la meta di venire sempre più vicina a Lui, cosa che poi ottiene anche velocemente. Ma finché la volontà è ancora distolta da Dio, questo significa oscurità e debolezza, ed in questo stato l’anima entra nel Regno spirituale, mentre la prima è compenetrata di raggi di Luce e nulla la lega più al regno terreno che unicamente l’amore per coloro che ha lasciato ed ai quali ora offre l’aiuto in ogni modo. Ma le altre necessitano d’aiuto ancora per lungo tempo, anche se sono sfuggiti alla Terra, ma rimangono ancora per molto tempo nella vicinanza della Terra, finché anche loro possono ricevere tanta Luce e Forza, per essere attive a loro volta nel Regno spirituale. Ed ogni attività consiste ora nel fatto di influire sulla volontà di coloro che l’hanno ancora rivolta in modo sbagliato, per preservarle dallo stesso destino, da una risalita faticosa nel Regno spirituale, che è conseguenza di una volontà orientata erroneamente sulla Terra.

Amen