• Înapoi

Scurta fază a vieții pământești decide soarta în lumea de dincolo....

Existența voastră pământească ca ființă umană este una dintre fazele infinit de numeroase ale dezvoltării voastre ascendente, căci chiar dacă v-ați maturizat pe Pământ pentru a putea intra acum în împărăția luminii, dezvoltarea voastră continuă totuși să progreseze, deoarece sufletul care a recunoscut nu încetează niciodată să se străduiască.... pentru că va tinde mereu și mereu spre Dumnezeu și pentru că, prin urmare, se străduiește mereu să se apropie de El pentru a fi nespus de fericit în uniunea deplină cu El. Timpul petrecut ca ființă umană pe Pământ este așadar ca o clipă scurtă, măsurată în raport cu eternitatea, măsurată în raport cu cursul infinit de lung al dezvoltării anterioare prin creația materială, și totuși această clipă scurtă este decisivă pentru soarta sufletului, este decisivă pentru cursul ulterior al dezvoltării în împărăția spirituală. Pentru că este o diferență dacă sufletul a atins deja un grad de maturitate pe Pământ sau ajunge la cunoaștere abia în împărăția de dincolo.... Aceștia din urmă vor urca și ei cu siguranță, dar într-o muncă extrem de laborioasă vor trebui să dobândească ceea ce le-a fost disponibil din belșug pe Pământ și care le-ar fi permis să ajungă la gradul de lumină.... Trecerea probei de voință pe Pământ înseamnă o stare de lumină și putere din abundență încă de la intrarea în veșnicie, înseamnă un aport de lumină și putere în mod constant sporit, pentru că din ceasul dispariției sale pământești sufletul, ca primitor de putere, este și mijlocitor de putere și primește întotdeauna tot mai mult cu cât dăruiește mai mult.... Astfel, el se înalță acum extrem de repede, deoarece își unește forțele cu ființe spirituale la fel de mature și lucrează conform voinței divine și în numele divin.... El își trage toată puterea de la Dumnezeu și o folosește pentru Dumnezeu, în timp ce sufletele, care au eșuat la testul voinței pe Pământ, pot cu siguranță să ajungă totuși la cunoaștere în lumea de dincolo, dar acum trebuie mai întâi să se modeleze cu ajutorul altor ființe, astfel încât să devină și ele lumină, să poată primi razele de lumină și apoi să le utilizeze conform voinței lui Dumnezeu. Și aceste suflete trebuie să dorească de bunăvoie aportul de lumină și de putere, numai atunci îl vor primi și numai atunci va începe dezvoltarea lor ascendentă, odată cu munca pe care o desfășoară din nou asupra sufletelor din întuneric.... Este, ca să spunem așa, o cale laborioasă, o ascensiune, pe care trebuie urcat pas cu pas, cu efortul tuturor forțelor și al întregii voințe.... Niciun efort nu rămâne nerăsplătit, sufletul avansează în orice caz, însă, pentru că el însuși este încă foarte slab și dispune de puțină forță, trebuie să-și adune toată voința și să găsească mult sprijin din partea lumii luminii sau a mijlocirii umane, până când va deveni un astfel de receptor de lumină și de forță, încât să poată acum să o distribuie la rândul său și să primească tot mai multă forță. Scurta viață pe Pământ este decisivă pentru soarta în eternitate, căci intrarea în împărăția spirituală poate fi deja cea mai înaltă fericire, care nu se va mai sfârși niciodată dacă timpul petrecut pe Pământ a fost folosit cum trebuie. Dar el poate rămâne și nefolosit, iar sufletul trebuie să suporte consecințele acestui lucru.... trebuie să continue să lupte și să se lupte dacă nu vrea să piară. Iar viața sa în împărăția spirituală este în continuare similară în multe privințe cu lupta de pe Pământ, însă nu este niciodată fără speranță dacă sufletul însuși are voința de a dobândi lumină și putere. Doar voința sa decide.... Dacă voința este deja îndreptată spre Dumnezeu în viața pământească, atunci sufletul va urmări în mod constant scopul de a se apropia de El, pe care apoi îl va și atinge rapid.... Dar atâta timp cât voința este încă întoarsă de la Dumnezeu, aceasta semnifică întuneric și slăbiciune, iar în această stare sufletul intră în împărăția spirituală, în timp ce primul este pătruns de lumină și nimic nu-l mai leagă de împărăția pământească decât doar dragostea pentru cei, pe care i-a părăsit și cărora acum le oferă ajutor în toate felurile, însă aceia au încă nevoie de ajutor pentru mult timp, chiar dacă au scăpat de Pământ, dar rămân încă mult timp aproape de Pământ până când vor putea primi și ei atâta lumină și putere pentru a fi acum activi în împărăția spirituală din partea lor. Iar toată activitatea constă doar în influențarea voinței celor care încă o direcționează greșit, pentru a-i proteja de aceeași soartă, de o ascensiune dificilă în împărăția spirituală, care este rezultatul unei voințe direcționate greșit pe Pământ....

Amin

La brève phase de la vie terrestre décide le sort dans l’au-delà

Votre existence terrestre en tant qu’homme n’est qu’une des infinies phases de votre développement vers le Haut, parce que même si vous avez atteint la maturité sur la Terre pour pouvoir maintenant entrer dans le Royaume de la Lumière, votre développement continue à se poursuivre, parce que l’âme qui a reconnu la voie ne cessera jamais d’y tendre, parce que toujours et dans l’éternité elle tendra vers Dieu, et donc elle cherchera de s’approcher toujours davantage de Lui pour être ineffablement bienheureuse dans l’union absolue avec Lui.

Le temps en tant qu’homme sur la Terre est donc comme un bref instant mesuré par l’Éternité, mesuré par l’infiniment long parcours de développement précédent à travers la Création matérielle, et pourtant ce bref instant est déterminant pour le sort de l’âme, il est déterminant pour la suite du développement dans le Royaume spirituel, parce qu’il y a une différence si une âme a atteint un haut degré de maturité déjà sur la Terre, ou bien si elle arrive à la connaissance seulement dans le Règne de l’au-delà. Certes, ces dernières montent elles aussi vers le Haut, mais dans un travail extrêmement pénible, elles doivent acquérir ce qui était abondamment à leur disposition sur terre et leur aurait permis d’atteindre le degré de Lumière.

Passer l’épreuve de volonté sur la Terre assure un état de Lumière et de Force en abondance déjà à l’entrée dans l’Eternité, ce qui signifie toujours un afflux croissant de Lumière et de Force, parce que l’âme depuis l’heure de son décès terrestre en tant que receveur de force est aussi un médiateur de force et reçoit toujours plus, plus elle donne. Elle monte donc maintenant très rapidement vers le Haut, parce qu’elle s’unit avec des esprits de même maturité, et maintenant elle œuvre selon la Volonté divine et sur Ordre divin. Elle reçoit toute la force de Dieu et l’utilise pour Dieu, tandis que les âmes qui ont échoué dans leur épreuve de volonté sur la Terre peuvent certes arriver à la connaissance encore dans l’au-delà, mais seulement maintenant avec l’aide d’autres êtres elles doivent se former de sorte qu’en elles-mêmes il y ait de la Lumière, de sorte qu’elles puissent accueillir les rayonnements de Lumière et ensuite les employer selon la Volonté de Dieu.

Ces âmes aussi doivent désirer l’apport de Lumière et de Force par libre volonté, alors seulement elles recevront, et seulement alors commence leur développement ascendant avec le travail qu’elles exercent à nouveau sur les âmes des ténèbres. C’est en quelque sorte une marche laborieuse, une ascension où il faut monter étape par étape avec toute la force et toute la volonté. Mais aucun effort ne reste sans récompense, l’âme progresse en tout cas, mais du fait qu’elle-même est encore très faible et dispose de peu de force, elle doit employer toute sa volonté et trouver beaucoup de soutien de la part du monde de la Lumière ou des prières humaines jusqu’à ce qu’elle-même soit devenu réceptrice de Lumière et de Force et donc de son côté puisse maintenant distribuer et recevoir toujours plus de Force.

La brève vie terrestre est déterminante pour le sort dans l’éternité, parce que l’entrée dans le Règne spirituel peut déjà être suprême béatitude qui dès lors ne se termine jamais plus si le temps terrestre a été bien utilisé. Mais elle peut aussi rester inexploitée, et les conséquences de cela doivent être supportées par l’âme; elle doit continuer à s’efforcer et lutter si elle ne veut pas périr. Et sa vie dans le Règne spirituel ressemblera encore beaucoup à la lutte sur la Terre, mais elle n’est jamais sans espoir si l’âme a la volonté d’arriver à la Lumière et à la Force. Sa volonté seule décide; si la volonté est tournée vers Dieu déjà dans la vie terrestre, alors l’âme poursuit sans interruption le but de venir toujours plus proche de Lui, chose qu’alors elle obtient rapidement.

Mais tant que la volonté est encore détournée de Dieu, cela signifie obscurité et faiblesse, et dans cet état l’âme entre dans le Règne spirituel, tandis que la première est pénétrée de rayons de Lumière et rien ne la lie plus au règne terrestre qu’uniquement l’amour pour ceux qu’elle a laissés et auxquels maintenant elle offre toute l’aide possible. Mais les autres nécessitent de l’aide encore pour longtemps, et même si elles ont échappé à la Terre, elles restent encore pour beaucoup de temps dans la proximité de la Terre, jusqu’à ce qu’elles-mêmes puissent recevoir assez de Lumière et de Force pour être actives à leur tours dans le Règne spirituel. Et toute activité consiste seulement dans l’agir sur la volonté de celles qui l’ont encore mal disposée, pour les préserver du même destin, d’une remontée fatigante dans le Règne spirituel qui est la conséquence d’une volonté orientée de façon erronée sur la Terre.

Amen