• Înapoi

Scurta fază a vieții pământești decide soarta în lumea de dincolo....

Existența voastră pământească ca ființă umană este una dintre fazele infinit de numeroase ale dezvoltării voastre ascendente, căci chiar dacă v-ați maturizat pe Pământ pentru a putea intra acum în împărăția luminii, dezvoltarea voastră continuă totuși să progreseze, deoarece sufletul care a recunoscut nu încetează niciodată să se străduiască.... pentru că va tinde mereu și mereu spre Dumnezeu și pentru că, prin urmare, se străduiește mereu să se apropie de El pentru a fi nespus de fericit în uniunea deplină cu El. Timpul petrecut ca ființă umană pe Pământ este așadar ca o clipă scurtă, măsurată în raport cu eternitatea, măsurată în raport cu cursul infinit de lung al dezvoltării anterioare prin creația materială, și totuși această clipă scurtă este decisivă pentru soarta sufletului, este decisivă pentru cursul ulterior al dezvoltării în împărăția spirituală. Pentru că este o diferență dacă sufletul a atins deja un grad de maturitate pe Pământ sau ajunge la cunoaștere abia în împărăția de dincolo.... Aceștia din urmă vor urca și ei cu siguranță, dar într-o muncă extrem de laborioasă vor trebui să dobândească ceea ce le-a fost disponibil din belșug pe Pământ și care le-ar fi permis să ajungă la gradul de lumină.... Trecerea probei de voință pe Pământ înseamnă o stare de lumină și putere din abundență încă de la intrarea în veșnicie, înseamnă un aport de lumină și putere în mod constant sporit, pentru că din ceasul dispariției sale pământești sufletul, ca primitor de putere, este și mijlocitor de putere și primește întotdeauna tot mai mult cu cât dăruiește mai mult.... Astfel, el se înalță acum extrem de repede, deoarece își unește forțele cu ființe spirituale la fel de mature și lucrează conform voinței divine și în numele divin.... El își trage toată puterea de la Dumnezeu și o folosește pentru Dumnezeu, în timp ce sufletele, care au eșuat la testul voinței pe Pământ, pot cu siguranță să ajungă totuși la cunoaștere în lumea de dincolo, dar acum trebuie mai întâi să se modeleze cu ajutorul altor ființe, astfel încât să devină și ele lumină, să poată primi razele de lumină și apoi să le utilizeze conform voinței lui Dumnezeu. Și aceste suflete trebuie să dorească de bunăvoie aportul de lumină și de putere, numai atunci îl vor primi și numai atunci va începe dezvoltarea lor ascendentă, odată cu munca pe care o desfășoară din nou asupra sufletelor din întuneric.... Este, ca să spunem așa, o cale laborioasă, o ascensiune, pe care trebuie urcat pas cu pas, cu efortul tuturor forțelor și al întregii voințe.... Niciun efort nu rămâne nerăsplătit, sufletul avansează în orice caz, însă, pentru că el însuși este încă foarte slab și dispune de puțină forță, trebuie să-și adune toată voința și să găsească mult sprijin din partea lumii luminii sau a mijlocirii umane, până când va deveni un astfel de receptor de lumină și de forță, încât să poată acum să o distribuie la rândul său și să primească tot mai multă forță. Scurta viață pe Pământ este decisivă pentru soarta în eternitate, căci intrarea în împărăția spirituală poate fi deja cea mai înaltă fericire, care nu se va mai sfârși niciodată dacă timpul petrecut pe Pământ a fost folosit cum trebuie. Dar el poate rămâne și nefolosit, iar sufletul trebuie să suporte consecințele acestui lucru.... trebuie să continue să lupte și să se lupte dacă nu vrea să piară. Iar viața sa în împărăția spirituală este în continuare similară în multe privințe cu lupta de pe Pământ, însă nu este niciodată fără speranță dacă sufletul însuși are voința de a dobândi lumină și putere. Doar voința sa decide.... Dacă voința este deja îndreptată spre Dumnezeu în viața pământească, atunci sufletul va urmări în mod constant scopul de a se apropia de El, pe care apoi îl va și atinge rapid.... Dar atâta timp cât voința este încă întoarsă de la Dumnezeu, aceasta semnifică întuneric și slăbiciune, iar în această stare sufletul intră în împărăția spirituală, în timp ce primul este pătruns de lumină și nimic nu-l mai leagă de împărăția pământească decât doar dragostea pentru cei, pe care i-a părăsit și cărora acum le oferă ajutor în toate felurile, însă aceia au încă nevoie de ajutor pentru mult timp, chiar dacă au scăpat de Pământ, dar rămân încă mult timp aproape de Pământ până când vor putea primi și ei atâta lumină și putere pentru a fi acum activi în împărăția spirituală din partea lor. Iar toată activitatea constă doar în influențarea voinței celor care încă o direcționează greșit, pentru a-i proteja de aceeași soartă, de o ascensiune dificilă în împărăția spirituală, care este rezultatul unei voințe direcționate greșit pe Pământ....

Amin

이 땅의 삶의 짧은 기간이 저세상의 운명을 정한다.

너희가 인간으로 이 땅에 존재하는 일은 너희가 성장하는 무한한 단계들 중의 하나이다. 왜냐면 비록 너희가 이 땅에서 성숙하여 빛의 나라에 들어갈 수 있게 될지라도 너희의 성장이 아직 계속되기 때문이다. 왜냐면 깨달은 혼은 항상 계속하여 추구하는 일을 중단하지 않고 항상 영원히 하나님을 추구할 것이고 그러므로 혼은 하나님과 완전한 연합이 된 가운데 말할 수 없을 정도로 행복하기 위해 항상 하나님께 더 가까이 다가가려고 시도하기 때문이다.

그러므로 이 땅에서 인간으로 보내는 시간은 영원에 비해 이전의 끝없이 긴 물질적인 창조물들을 거치는 과정을 통과하는 성장과정에 비해 짧은 순간과 같다. 그러나 이런 짧은 순간이 혼의 운명을 정하고 영의 나라에서 계속되는 성장과정을 위해 결정적인 역활을 한다. 왜냐면 혼이 이미 이 땅에서 어느 정도 성숙에 도달했거나 또는 저세상의 나라에서 비로소 깨달음에 도달하는 일에 차이가 있기 때문이다. 저세상에서 깨달은 사람도 실제 높이 성장하지만 그러나 그들은 그들이 이 땅에서 그들에게 풍성하게 제공되었고 그들이 빛의 정도에 도달하는 일을 가능하게 해주었을 것을 아주 힘들게 일해서 얻어야만 한다.

이 땅에서 의지의 시험에 합격하는 일은 영원 가운데로 들어갈 때 이미 빛과 힘으로 충만한 상태가 되는 일을 의미하고 빛과 힘을 항상 더 많이 받는 일을 의미한다. 왜냐면 이 땅에서 죽음을 맞이한 순간부터 혼이 힘을 받는 존재로써 힘을 전해주는 존재가 되고 혼 더 많이 줄수록 항상 더 많이 받기 때문이다. 그러므로 혼은 이제 아주 빠르게 성장한다. 왜냐면 혼이 영적으로 성숙한 존재들과 연합해서 하나님의 뜻과 하나님의 계명에 따라 일하기 때문이다. 혼은 모든 힘을 하나님으로부터 얻고 이 힘을 하나님을 위해 사용한다. 반면에 이 땅에서 그들의 의지의 시험에 실패한 혼은 실제 저세상에서 깨달음에 도달할 수 있지만 그러나 혼은 이제 단지 다른 존재들의 도움으로 비로소 자신을 형성해야 하고 이로써 자신 안이 빛이 되게 해야 하고 그들이 빛의 비추임을 받아드릴 수 있게 하고 이제 이 빛을 하나님의 뜻대로 활용해야만 한다.

이런 혼들도 또한 자유의지로 빛과 힘의 공급을 갈망해야만 한다. 그러면 혼이 빛과 힘을 받게 될 것이고 다시 어두운 혼에게 역사하는 일과 함께 성장하는 일이 비로소 시작이 된다. 이 일은 어떤 의미에서 힘든 과정이고 모든 힘과 모든 의지를 드려 한걸음 한걸음 올라가야만 한다. 어떤 노력도 보상을 받지 못하게 되지 않고 어떤 경우에도 혼은 성장하게 된다. 그러나 혼 자신이 아직 아주 연약하고 힘이 적기 때문에 혼은 자신의 모든 의지를 드려야만 하고 혼 자신이 빛과 힘을 받는 존재가 되어 이제 자신이 분배할 수 있고 이제 항상 더 많은 힘을 받게 되기까지 빛의 세계나 또는 사람의 중보기도를 통해 많은 지원을 받아야만 한다.

짧은 이 땅의 삶이 영원 가운데 보낼 운명을 정한다. 왜냐면 영의 나라에 들어가는 일이 이 땅의 삶을 잘 활용하면, 절대로 끝나지 않는 가장 큰 축복이 이미 될 수 있기 때문이다. 그러나 이런 축복을 활용하지 않고 남겨둘 수 있고 이런 일의 결과를 혼이 감당해야만 한다. 혼이 멸망받지 않으려면, 혼은 계속해서 씨름하고 투쟁해야만 한다. 영의 나라에서 너희의 삶은 여러가지 면에서 이 땅의 싸움과 동일하지만 그러나 혼 자신이 빛과 힘에 도달할 의지를 가지고 있다면, 절대로 희망이 없지 않고 유일하게 혼의 의지가 결정을 한다. 이 땅의 삶에서 의지가 이미 하나님께 향하면, 혼은 하나님께 가까이 다가가려는 목표를 끊임없이 추구하고 혼은 빠르게 목표에 도달한다.

그러나 의지가 아직 하나님에게서 돌아서 있는 동안에는 어두움과 연약함을 의미하고 이런 상태로 혼이 영의 나라에 들어간다. 반면에 의지가 이미 하나님께 향한 혼은 빛으로 충만하고 이제 영의 나라에서 일할 수 있기 위한 충분한 빛과 힘을 받기까지 여전히 도움이 필요하고 비록 그들이 오래 전에 이 땅을 떠났을지라도 아직 이 땅 가까이에 거하는 혼들에게 모든 방식으로 도움을 주고 잘못된 방향으로 향한 사람들의 의지에 영향을 미치는 활동 외에는 어떤 것도 더 이상 이런 혼을 세상 나라에 묶어 두지 못한다. 이로써 혼들이 이 땅에서 가진 잘못된 의지의 결과로 영의 나라에서 힘들게 성장하는 일로부터 그들을 보호한다.

아멘