• Înapoi

De ce trebuie să fie recunoscut Iisus Hristos și lucrarea Sa de răscumpărare....

Păcătosul este iertat prin moartea lui Iisus Hristos. Iubirea omului Iisus a luat asupra Sa toată vina păcatului de pe Pământ și a ispășit-o prin moartea Sa. El a plătit marea datorie cu sângele Său și, prin urmare, orice păcătos poate primi răscumpărarea, cu condiția să creadă în Iisus Hristos și în lucrarea Sa de răscumpărare..... Moartea jertfelnică a lui Hristos a fost, așadar, oferită pentru întreaga omenire, dar numai câțiva participă la ea, numai câțiva se folosesc în mod conștient de binecuvântările pe care omul Iisus le-a dobândit prin moartea Sa. Și de aceea, răscumpărarea, eliberarea de toată vina păcatului, este întotdeauna un act de voință liberă și trebuie să rămână și în continuare așa, însăși ființa umană trebuie să vrea să devină liberă prin el, altfel nu poate ajunge la Dumnezeu care s-a întrupat în Iisus Hristos. Credința în Dumnezeu este doar o frază goală atâta timp cât nu este dovedită. Credința în Dumnezeu are ca rezultat și recunoașterea propriei relații cu Dumnezeu. Credința în Dumnezeu ca fiind cea mai înaltă și mai perfectă ființă dezvăluie și distanța mare dintre sine și Dumnezeu, iar această distanță trebuie inevitabil redusă, deoarece nu exista la început, când ființa a fost creată perfect de Dumnezeu..... Iar omul se recunoaște pe sine ca "creatură" a lui Dumnezeu de îndată ce pretinde că crede în Dumnezeu.... Și astfel credința trebuie să aibă ca rezultat faptul că ființa trebuie să se străduiască din nou spre Dumnezeu, că vrea să reintre în relația în care se afla la început. Dar ea trebuie să caute și un motiv în distanța dintre ea și Dumnezeu și astfel să ajungă la conștientizarea faptului că ea însăși a creat această distanță prin păcat.... în consecință vrea să se elibereze de această vină.... Dar cum vina este enormă, deoarece păcatul a fost îndreptat împotriva lui Dumnezeu, ființa umană nu este capabilă să achite această vină enormă a păcatului în scurta sa viață pământească. El trebuie să accepte ajutorul care i se oferă, ajutor pe care vrea să i-l aducă Omul-Dumnezeu Iisus, care s-a milostivit de umanitatea păcătoasă și care, prin urmare, a oferit un sacrificiu de ispășire în dragostea Sa pentru oameni, pentru a-i ajuta să se elibereze de vină. Așadar, numai prin Iisus Hristos este posibilă eliberarea de orice vină.... (25.11.1952) Prin urmare, a trebuit să plătiți o vină enormă, deoarece păcatul vostru trecut a fost îndreptat împotriva lui Dumnezeu Însuși. Dumnezeu este iubire și oricine păcătuiește împotriva iubirii păcătuiește împotriva lui Dumnezeu Însuși și face practic imposibil ca iubirea să se îngrijească de el, deoarece a fost respinsă anterior. Prin urmare, calea către Dumnezeu este pur și simplu o absurditate, deoarece o ființă care se îndepărtează în mod voluntar de Dumnezeu nu poate ajunge la Dumnezeu pe această cale.... înțelegeți acest lucru, voi încălcați iubirea și, prin urmare, puteți găsi iertare doar dacă recunoașteți iubirea și vă întoarceți la ea.... Și de aceea, omul Iisus și-a asumat această misiune de a aduce omagiul iubirii veșnice, ceea ce a dovedit iubirea sa profundă față de Dumnezeu și față de oameni.... Numai prin iubire se putea răscumpăra o vină îndreptată împotriva iubirii veșnice. Din acest motiv, însă, nici voi, oamenii, nu-l puteți ocoli pe Iisus Hristos, nu-l puteți elimina, pentru că nu puteți permite întoarcerea la Dumnezeu decât prin iubire, dar dacă practicați iubirea, veți recunoaște în mod luminos și clar și actul de iubire milostivă al omului Iisus și îl veți recunoaște ca Mântuitor al vostru, pentru că iubirea se unește cu tot ceea ce este iubire, iar Iisus Hristos a fost iubirea întrupată și astfel l-a primit în Sine pe Dumnezeu Însuși, a cărui substanță fundamentală este iubirea.... Și astfel, puterea iubirii lui Dumnezeu s-a manifestat într-o ființă umană, a luat formă, ca să spunem așa; tăria, care emana în infinit, care este pretutindeni în întregul univers, tăria, căreia trebuie să i se adreseze Dumnezeu Însuși, dar care nu este vizibilă pentru nimeni ca atare, a ales o formă imaginabilă pentru ființa umană și a radiat prin ea, astfel încât Dumnezeu Însuși era în omul Iisus, care trebuie recunoscut ca Dumnezeu, căci întreaga Sa ființă era Dumnezeu, deoarece era iubire, și doar forma exterioară a fost umană atâta timp cât a locuit pe Pământ, până când, chiar și după răstignirea Sa, această formă a fost pătrunsă de lumina iubirii lui Dumnezeu și, prin urmare, a putut să se înalțe la Cer transfigurată și spiritualizată, dar vizibilă doar pentru cei ale căror suflete posedau deja un anumit grad de maturitate pentru a putea contempla spiritualitatea divină fără a trebui ei înșiși să piară. Dreptatea divină fusese satisfăcută, iubirea divină fusese reconciliată prin răstignirea lui Hristos, însă fără recunoașterea lui Iisus și a actului Său de Mântuire, ființa umană rămâne irevocabil în păcat, care o separă de Dumnezeu, și nu poate deveni niciodată fericită....

Amin

Porque Jesus Cristo e a Sua obra de redenção devem ser reconhecidos....

O pecador é perdoado através da morte de Jesus Cristo. O amor do ser humano Jesus tomou sobre Si toda a culpa do pecado na terra e expiou por ela através da Sua morte. Ele pagou a grande dívida com o Seu sangue, e cada pecador pode, portanto, receber a redenção, desde que acredite em Jesus Cristo e na Sua obra de redenção..... A morte sacrificial de Cristo foi assim oferecida por toda a humanidade, mas apenas alguns participam nela, poucos aproveitam conscientemente as bênçãos que o homem Jesus adquiriu com a Sua morte. E portanto a redenção, a libertação de toda a culpa de pecado, é sempre um acto de livre vontade e deve permanecer assim, o próprio ser humano deve querer tornar-se livre através Dele, caso contrário não pode alcançar Deus que se encarnou em Jesus Cristo. A fé em Deus é apenas uma frase vazia, desde que não seja provada. A fé em Deus também resulta no reconhecimento da própria relação com Deus. Acreditar em Deus como o ser mais elevado e perfeito também revela a grande distância entre si e Deus, e esta distância deve ser inevitavelmente reduzida porque não existia no início quando o ser foi criado perfeitamente por Deus..... E o homem reconhece-se a si próprio como uma "criatura" de Deus assim que finge acreditar em Deus.... E assim a fé deve resultar no ser a lutar novamente por Deus, que quer voltar a entrar na relação em que se encontrava no início. Mas deve também procurar uma razão na distância entre ela própria e Deus e assim chegar à realização de que ela própria criou essa distância através do pecado.... consequentemente querem libertar-se desta culpabilidade.... Mas como a culpa é enorme, porque o pecado foi dirigido contra Deus, o ser humano não é capaz de pagar esta enorme culpa de pecado na sua curta vida terrena. Ele tem de aceitar a ajuda que lhe é oferecida, ajuda que o Deus-Homem Jesus quer trazer-lhe, A quem a humanidade pecadora teve pena e que, por isso, ofereceu um sacrifício de expiação no Seu amor pelas pessoas, a fim de as ajudar a libertarem-se da culpa. Somente através de Jesus Cristo, então, é possível a libertação de toda a culpa.... (25.11.1952) Portanto, teve de pagar uma enorme culpa porque o seu pecado passado foi dirigido contra o próprio Deus. Deus é amor, e quem peca contra o amor peca contra o próprio Deus, e ele torna virtualmente impossível ao amor tomar conta dele porque anteriormente era rejeitado. Assim, o caminho para Deus é simplesmente um absurdo, porque um ser que se afasta voluntariamente de Deus não pode chegar a Deus por este caminho.... compreender isto, transgredir contra o amor e, portanto, só pode encontrar perdão se reconhecer o amor e recorrer a ele.... E por isso o homem Jesus tomou sobre Si esta missão para prestar o tributo ao amor eterno, que provou o Seu profundo amor por Deus e pelo povo a Si mesmo.... Só através do amor se poderia redimir uma culpa que fosse dirigida contra o amor eterno. Por esta razão, porém, vós, humanos, também não podeis ignorar Jesus Cristo, não podeis excluí-lo, pois só podeis permitir o retorno a Deus através do amor, mas se praticardes o amor também reconhecereis brilhante e claramente o acto misericordioso de amor de Jesus o homem e reconhecê-lo como vosso Salvador, porque o amor une-se a tudo o que é amor, e Jesus Cristo encarnou o amor e assim aceitou o próprio Deus em Si, cuja substância fundamental é o amor.... E assim a força do amor de Deus manifestou-se num ser humano, tomou forma, por assim dizer; a força, que emanava do infinito, que está em todo o universo, a força, que deve ser dirigida como o próprio Deus, mas não visível a ninguém como tal, escolheu uma forma imaginável para os seres humanos e irradiou através dela, para que o próprio Deus estivesse no homem Jesus, que Ele deve ser reconhecido como Deus, pois todo o Seu ser era Deus porque era amor, e só a forma exterior era humana enquanto Ele habitava na terra, até mesmo depois da Sua crucificação esta forma ser permeada pela luz do amor de Deus e, portanto, capaz de ascender ao céu transfigurada e espiritualizada, mas visível apenas para aqueles cujas almas já possuíam um certo grau de maturidade para poderem contemplar a espiritualidade divina sem terem de perecer dela eles próprios. A justiça divina tinha sido satisfeita, o amor divino tinha sido reconciliado através da crucificação de Cristo, mas sem reconhecer Jesus e o Seu acto de Salvação o ser humano permanece irrevogavelmente em pecado, o que o separa de Deus, e ele nunca poderá tornar-se feliz...._>Ámen