• Înapoi

De ce trebuie să fie recunoscut Iisus Hristos și lucrarea Sa de răscumpărare....

Păcătosul este iertat prin moartea lui Iisus Hristos. Iubirea omului Iisus a luat asupra Sa toată vina păcatului de pe Pământ și a ispășit-o prin moartea Sa. El a plătit marea datorie cu sângele Său și, prin urmare, orice păcătos poate primi răscumpărarea, cu condiția să creadă în Iisus Hristos și în lucrarea Sa de răscumpărare..... Moartea jertfelnică a lui Hristos a fost, așadar, oferită pentru întreaga omenire, dar numai câțiva participă la ea, numai câțiva se folosesc în mod conștient de binecuvântările pe care omul Iisus le-a dobândit prin moartea Sa. Și de aceea, răscumpărarea, eliberarea de toată vina păcatului, este întotdeauna un act de voință liberă și trebuie să rămână și în continuare așa, însăși ființa umană trebuie să vrea să devină liberă prin el, altfel nu poate ajunge la Dumnezeu care s-a întrupat în Iisus Hristos. Credința în Dumnezeu este doar o frază goală atâta timp cât nu este dovedită. Credința în Dumnezeu are ca rezultat și recunoașterea propriei relații cu Dumnezeu. Credința în Dumnezeu ca fiind cea mai înaltă și mai perfectă ființă dezvăluie și distanța mare dintre sine și Dumnezeu, iar această distanță trebuie inevitabil redusă, deoarece nu exista la început, când ființa a fost creată perfect de Dumnezeu..... Iar omul se recunoaște pe sine ca "creatură" a lui Dumnezeu de îndată ce pretinde că crede în Dumnezeu.... Și astfel credința trebuie să aibă ca rezultat faptul că ființa trebuie să se străduiască din nou spre Dumnezeu, că vrea să reintre în relația în care se afla la început. Dar ea trebuie să caute și un motiv în distanța dintre ea și Dumnezeu și astfel să ajungă la conștientizarea faptului că ea însăși a creat această distanță prin păcat.... în consecință vrea să se elibereze de această vină.... Dar cum vina este enormă, deoarece păcatul a fost îndreptat împotriva lui Dumnezeu, ființa umană nu este capabilă să achite această vină enormă a păcatului în scurta sa viață pământească. El trebuie să accepte ajutorul care i se oferă, ajutor pe care vrea să i-l aducă Omul-Dumnezeu Iisus, care s-a milostivit de umanitatea păcătoasă și care, prin urmare, a oferit un sacrificiu de ispășire în dragostea Sa pentru oameni, pentru a-i ajuta să se elibereze de vină. Așadar, numai prin Iisus Hristos este posibilă eliberarea de orice vină.... (25.11.1952) Prin urmare, a trebuit să plătiți o vină enormă, deoarece păcatul vostru trecut a fost îndreptat împotriva lui Dumnezeu Însuși. Dumnezeu este iubire și oricine păcătuiește împotriva iubirii păcătuiește împotriva lui Dumnezeu Însuși și face practic imposibil ca iubirea să se îngrijească de el, deoarece a fost respinsă anterior. Prin urmare, calea către Dumnezeu este pur și simplu o absurditate, deoarece o ființă care se îndepărtează în mod voluntar de Dumnezeu nu poate ajunge la Dumnezeu pe această cale.... înțelegeți acest lucru, voi încălcați iubirea și, prin urmare, puteți găsi iertare doar dacă recunoașteți iubirea și vă întoarceți la ea.... Și de aceea, omul Iisus și-a asumat această misiune de a aduce omagiul iubirii veșnice, ceea ce a dovedit iubirea sa profundă față de Dumnezeu și față de oameni.... Numai prin iubire se putea răscumpăra o vină îndreptată împotriva iubirii veșnice. Din acest motiv, însă, nici voi, oamenii, nu-l puteți ocoli pe Iisus Hristos, nu-l puteți elimina, pentru că nu puteți permite întoarcerea la Dumnezeu decât prin iubire, dar dacă practicați iubirea, veți recunoaște în mod luminos și clar și actul de iubire milostivă al omului Iisus și îl veți recunoaște ca Mântuitor al vostru, pentru că iubirea se unește cu tot ceea ce este iubire, iar Iisus Hristos a fost iubirea întrupată și astfel l-a primit în Sine pe Dumnezeu Însuși, a cărui substanță fundamentală este iubirea.... Și astfel, puterea iubirii lui Dumnezeu s-a manifestat într-o ființă umană, a luat formă, ca să spunem așa; tăria, care emana în infinit, care este pretutindeni în întregul univers, tăria, căreia trebuie să i se adreseze Dumnezeu Însuși, dar care nu este vizibilă pentru nimeni ca atare, a ales o formă imaginabilă pentru ființa umană și a radiat prin ea, astfel încât Dumnezeu Însuși era în omul Iisus, care trebuie recunoscut ca Dumnezeu, căci întreaga Sa ființă era Dumnezeu, deoarece era iubire, și doar forma exterioară a fost umană atâta timp cât a locuit pe Pământ, până când, chiar și după răstignirea Sa, această formă a fost pătrunsă de lumina iubirii lui Dumnezeu și, prin urmare, a putut să se înalțe la Cer transfigurată și spiritualizată, dar vizibilă doar pentru cei ale căror suflete posedau deja un anumit grad de maturitate pentru a putea contempla spiritualitatea divină fără a trebui ei înșiși să piară. Dreptatea divină fusese satisfăcută, iubirea divină fusese reconciliată prin răstignirea lui Hristos, însă fără recunoașterea lui Iisus și a actului Său de Mântuire, ființa umană rămâne irevocabil în păcat, care o separă de Dumnezeu, și nu poate deveni niciodată fericită....

Amin

Warum Jesus Christus und Sein Erlösungswerk anerkannt werden muß....

Dem Sünder wird Vergebung durch Jesu Christi Tod. Die Liebe des Menschen Jesus nahm alle Sündenschuld auf Erden auf sich und büßte dafür durch Seinen Tod. Er hat die große Schuld bezahlt mit Seinem Blut, und jedem Sünder kann daher Erlösung werden, sofern er an Jesus Christus und Sein Erlösungswerk glaubt.... Der Opfertod Christi war sonach für die gesamte Menschheit gebracht, doch nur wenige beteiligen sich daran, nur wenige nehmen die Gnaden bewußt in Anspruch, die der Mensch Jesus durch Seinen Tod erworben hat. Und darum ist die Erlösung, die Freiwerdung von aller Sündenschuld, immer ein Akt des freien Willens und muß es auch bleiben, es muß der Mensch selbst wollen, daß er frei werde durch Ihn, weil er sonst nicht zu Gott gelangen kann, Der Sich in Jesus Christus verkörpert hat. Der Glaube an Gott ist so lange nur eine leere Redensart, wie er nicht unter Beweis gestellt wird. Der Glaube an Gott hat auch das Erkennen des eigenen Verhältnisses zu Gott zur Folge. An Gott zu glauben als höchstes und vollkommenstes Wesen läßt auch den weiten Abstand von sich zu Gott erkennen, und dieser Abstand muß unweigerlich verringert werden, weil er im Anbeginn nicht war, als das Wesen vollkommen von Gott erschaffen wurde.... Und als "Geschöpf" Gottes erkennt sich der Mensch, sowie er an Gott zu glauben vorgibt.... Und also muß der Glaube zur Folge haben, daß das Wesen wieder Gott zustrebt, daß es wieder in das Verhältnis eintreten möchte, in dem es stand zu Anbeginn. Es muß in dem Abstand von sich zu Gott aber auch eine Begründung suchen und also zur Erkenntnis kommen, daß es durch die Sünde selbst diesen Abstand geschaffen hat.... folglich von dieser Schuld frei werden wollen.... Da die Schuld aber riesengroß ist, weil die Sünde wider Gott gerichtet war, ist der Mensch in der kurzen Erdenlebenszeit nicht fähig, diese riesengroße Sündenschuld abzutragen. Er muß eine ihm angebotene Hilfe annehmen, eine Hilfe, die der Gottmensch Jesus ihm bringen will, Den die sündige Menschheit erbarmte und Der deshalb in Seiner Liebe zu den Menschen ein Sühneopfer dargebracht hat, um ihnen zu helfen, von der Schuld frei zu werden. Nur durch Jesus Christus also ist eine Freiwerdung von aller Schuld möglich.... (25.11.1952) Ihr hattet darum eine gewaltige Schuld abzutragen, weil eure einstige Sünde gegen Gott Selbst gerichtet war. Gott ist die Liebe, und wer sich gegen die Liebe versündigt, der versündigt sich gegen Gott Selbst, und er macht es gleichsam unmöglich, daß die Liebe Sich seiner annimmt, weil Sie abgewiesen wurde zuvor. Daher ist der Weg zu Gott einfach ein Absurdum, weil ein Wesen, das sich von Gott freiwillig entfernt, auf diesem Weg nicht zu Gott gelangen kann.... verstehet das, ihr vergingt euch gegen die Liebe und könnet daher nur dann Vergebung finden, wenn ihr die Liebe anerkennet und euch zu ihr stellt.... Und darum nahm der Mensch Jesus diese Mission auf Sich, der ewigen Liebe den Tribut zu zahlen, der Ihr Seine tiefe Liebe zu Gott und den Menschen bewies.... Es konnte nur durch die Liebe eine Schuld getilgt werden, die gegen die ewige Liebe gerichtet war. Darum aber könnet ihr Menschen auch nicht Jesus Christus übergehen, ihr könnet Ihn nicht ausschalten, denn ihr könnet nur durch die Liebe die Rückkehr zu Gott ermöglichen, werdet aber auch, so ihr die Liebe übet, hell und klar erkennen das erbarmende Liebeswerk des Menschen Jesus und Ihn als euren Retter anerkennen, weil die Liebe sich mit allem zusammenschließt, was Liebe ist, und Jesus Christus die verkörperte Liebe war und somit Gott Selbst in Sich aufnahm, Dessen Ursubstanz Liebe ist.... Und so manifestierte sich die Liebekraft Gottes in einem Menschen, sie nahm gleichsam Form an; die Kraft, die sich verströmte in die Unendlichkeit, die überall ist im gesamten Universum, die Kraft, Die als Gott Selbst anzusprechen ist, doch keinem als solchen schaubar, wählte Sich eine den Menschen vorstellbare Form und durchstrahlte sie, so daß also Gott Selbst war in dem Menschen Jesus, daß Dieser als Gott anerkannt werden muß, denn Sein ganzes Wesen war Gott, weil es Liebe war, und nur die äußere Form war Mensch, solange Er auf Erden weilte, bis auch nach Seinem Kreuzestode diese Form durchstrahlt war von dem Liebelicht Gottes und darum verklärt und vergeistigt auffahren konnte in den Himmel, doch nur denen schaubar, deren Seelen schon einen gewissen Reifegrad besaßen, um Göttlich-Geistiges schauen zu können, ohne selbst davon vergehen zu müssen. Der göttlichen Gerechtigkeit war Genüge getan, die göttliche Liebe versöhnt worden durch den Kreuzestod Christi, doch ohne Anerkennung Jesu und Seines Erlösungswerkes bleibt der Mensch unwiderruflich in der Sünde, die ihn trennt von Gott, und er kann nimmermehr selig werden....

Amen