• Înapoi

De ce trebuie să fie recunoscut Iisus Hristos și lucrarea Sa de răscumpărare....

Păcătosul este iertat prin moartea lui Iisus Hristos. Iubirea omului Iisus a luat asupra Sa toată vina păcatului de pe Pământ și a ispășit-o prin moartea Sa. El a plătit marea datorie cu sângele Său și, prin urmare, orice păcătos poate primi răscumpărarea, cu condiția să creadă în Iisus Hristos și în lucrarea Sa de răscumpărare..... Moartea jertfelnică a lui Hristos a fost, așadar, oferită pentru întreaga omenire, dar numai câțiva participă la ea, numai câțiva se folosesc în mod conștient de binecuvântările pe care omul Iisus le-a dobândit prin moartea Sa. Și de aceea, răscumpărarea, eliberarea de toată vina păcatului, este întotdeauna un act de voință liberă și trebuie să rămână și în continuare așa, însăși ființa umană trebuie să vrea să devină liberă prin el, altfel nu poate ajunge la Dumnezeu care s-a întrupat în Iisus Hristos. Credința în Dumnezeu este doar o frază goală atâta timp cât nu este dovedită. Credința în Dumnezeu are ca rezultat și recunoașterea propriei relații cu Dumnezeu. Credința în Dumnezeu ca fiind cea mai înaltă și mai perfectă ființă dezvăluie și distanța mare dintre sine și Dumnezeu, iar această distanță trebuie inevitabil redusă, deoarece nu exista la început, când ființa a fost creată perfect de Dumnezeu..... Iar omul se recunoaște pe sine ca "creatură" a lui Dumnezeu de îndată ce pretinde că crede în Dumnezeu.... Și astfel credința trebuie să aibă ca rezultat faptul că ființa trebuie să se străduiască din nou spre Dumnezeu, că vrea să reintre în relația în care se afla la început. Dar ea trebuie să caute și un motiv în distanța dintre ea și Dumnezeu și astfel să ajungă la conștientizarea faptului că ea însăși a creat această distanță prin păcat.... în consecință vrea să se elibereze de această vină.... Dar cum vina este enormă, deoarece păcatul a fost îndreptat împotriva lui Dumnezeu, ființa umană nu este capabilă să achite această vină enormă a păcatului în scurta sa viață pământească. El trebuie să accepte ajutorul care i se oferă, ajutor pe care vrea să i-l aducă Omul-Dumnezeu Iisus, care s-a milostivit de umanitatea păcătoasă și care, prin urmare, a oferit un sacrificiu de ispășire în dragostea Sa pentru oameni, pentru a-i ajuta să se elibereze de vină. Așadar, numai prin Iisus Hristos este posibilă eliberarea de orice vină.... (25.11.1952) Prin urmare, a trebuit să plătiți o vină enormă, deoarece păcatul vostru trecut a fost îndreptat împotriva lui Dumnezeu Însuși. Dumnezeu este iubire și oricine păcătuiește împotriva iubirii păcătuiește împotriva lui Dumnezeu Însuși și face practic imposibil ca iubirea să se îngrijească de el, deoarece a fost respinsă anterior. Prin urmare, calea către Dumnezeu este pur și simplu o absurditate, deoarece o ființă care se îndepărtează în mod voluntar de Dumnezeu nu poate ajunge la Dumnezeu pe această cale.... înțelegeți acest lucru, voi încălcați iubirea și, prin urmare, puteți găsi iertare doar dacă recunoașteți iubirea și vă întoarceți la ea.... Și de aceea, omul Iisus și-a asumat această misiune de a aduce omagiul iubirii veșnice, ceea ce a dovedit iubirea sa profundă față de Dumnezeu și față de oameni.... Numai prin iubire se putea răscumpăra o vină îndreptată împotriva iubirii veșnice. Din acest motiv, însă, nici voi, oamenii, nu-l puteți ocoli pe Iisus Hristos, nu-l puteți elimina, pentru că nu puteți permite întoarcerea la Dumnezeu decât prin iubire, dar dacă practicați iubirea, veți recunoaște în mod luminos și clar și actul de iubire milostivă al omului Iisus și îl veți recunoaște ca Mântuitor al vostru, pentru că iubirea se unește cu tot ceea ce este iubire, iar Iisus Hristos a fost iubirea întrupată și astfel l-a primit în Sine pe Dumnezeu Însuși, a cărui substanță fundamentală este iubirea.... Și astfel, puterea iubirii lui Dumnezeu s-a manifestat într-o ființă umană, a luat formă, ca să spunem așa; tăria, care emana în infinit, care este pretutindeni în întregul univers, tăria, căreia trebuie să i se adreseze Dumnezeu Însuși, dar care nu este vizibilă pentru nimeni ca atare, a ales o formă imaginabilă pentru ființa umană și a radiat prin ea, astfel încât Dumnezeu Însuși era în omul Iisus, care trebuie recunoscut ca Dumnezeu, căci întreaga Sa ființă era Dumnezeu, deoarece era iubire, și doar forma exterioară a fost umană atâta timp cât a locuit pe Pământ, până când, chiar și după răstignirea Sa, această formă a fost pătrunsă de lumina iubirii lui Dumnezeu și, prin urmare, a putut să se înalțe la Cer transfigurată și spiritualizată, dar vizibilă doar pentru cei ale căror suflete posedau deja un anumit grad de maturitate pentru a putea contempla spiritualitatea divină fără a trebui ei înșiși să piară. Dreptatea divină fusese satisfăcută, iubirea divină fusese reconciliată prin răstignirea lui Hristos, însă fără recunoașterea lui Iisus și a actului Său de Mântuire, ființa umană rămâne irevocabil în păcat, care o separă de Dumnezeu, și nu poate deveni niciodată fericită....

Amin

Why Jesus Christ and His work of redemption must be recognized....

The sinner is forgiven through Jesus Christ's death. The love of the human being Jesus took all the guilt of sin on earth upon Himself and atoned for it through His death. He paid the great debt with His blood, and every sinner can therefore receive redemption, provided he believes in Jesus Christ and His work of redemption.... Christ's sacrificial death was therefore offered for the whole of humanity, yet only a few participate in it, only a few consciously avail themselves of the blessings which the man Jesus acquired through His death. And therefore redemption, the release from all guilt of sin, is always an act of free will and must also remain so, the human being himself must want to become free through Him, otherwise he cannot reach God Who embodied Himself in Jesus Christ. Faith in God is only an empty phrase as long as it is not proven. Faith in God also results in the recognition of one's own relationship to God. Believing in God as the highest and most perfect being also reveals the great distance between oneself and God, and this distance must inevitably be reduced because it was not there in the beginning when the being was created perfectly by God.... And man recognizes himself as a 'creature' of God as soon as he pretends to believe in God.... And thus faith must result in the being striving towards God again, that it wants to enter into the relationship again in which it stood in the beginning. But it must also seek a reason in the distance between itself and God and thus come to the realization that it has created this distance itself through sin.... consequently want to become free from this guilt.... But since the guilt is enormous, because the sin was directed against God, the human being is not able to pay off this enormous guilt of sin in his short earthly lifetime. He has to accept help offered to him, help which the God-man Jesus wants to bring to him, Whom sinful humanity took pity on and Who therefore offered a sacrifice of atonement in His love for people in order to help them become free from guilt. Only through Jesus Christ, then, is freedom from all guilt possible....

(25.11.1952) Therefore you had to pay off an enormous guilt because your past sin was directed against God Himself. God is love, and anyone who sins against love sins against God Himself, and he makes it virtually impossible for love to take care of him because it was previously rejected. Hence the path to God is simply an absurdity, because a being which voluntarily distances itself from God cannot reach God on this path.... understand this, you transgress against love and can therefore only find forgiveness if you acknowledge love and turn to it.... And therefore the man Jesus took this mission upon Himself to pay the tribute to eternal love, which proved His profound love for God and people to Himself.... Only through love could a guilt be redeemed which was directed against eternal love. For this reason, however, you humans cannot ignore Jesus Christ either, you cannot exclude Him, for you can only enable the return to God through love, but if you practice love you will also brightly and clearly recognize Jesus the man's merciful act of love and acknowledge Him as your saviour, because love unites with everything that is love, and Jesus Christ was embodied love and thus accepted God Himself into Himself, Whose fundamental substance is love.... And thus God's strength of love manifested itself in a human being, it took shape, as it were; the strength, which emanated into infinity, which is everywhere in the entire universe, the strength, which is to be addressed as God Himself, yet not visible to anyone as such, chose a form imaginable to human beings and radiated through it, so that God Himself was in the man Jesus, that He must be acknowledged as God, for His whole being was God because it was love, and only the external form was human as long as He dwelled on earth, until even after His crucifixion this form was permeated by God's light of love and therefore was able to ascend into heaven transfigured and spiritualized, yet only visible to those whose souls already possessed a certain degree of maturity to be able to behold divine-spirituality without having to perish from it themselves. Divine justice had been satisfied, divine love had been reconciled through Christ's crucifixion, yet without acknowledging Jesus and His act of salvation the human being remains irrevocably in sin, which separates him from God, and he can never become blissfully happy....

Amen