• Înapoi

De ce trebuie să fie recunoscut Iisus Hristos și lucrarea Sa de răscumpărare....

Păcătosul este iertat prin moartea lui Iisus Hristos. Iubirea omului Iisus a luat asupra Sa toată vina păcatului de pe Pământ și a ispășit-o prin moartea Sa. El a plătit marea datorie cu sângele Său și, prin urmare, orice păcătos poate primi răscumpărarea, cu condiția să creadă în Iisus Hristos și în lucrarea Sa de răscumpărare..... Moartea jertfelnică a lui Hristos a fost, așadar, oferită pentru întreaga omenire, dar numai câțiva participă la ea, numai câțiva se folosesc în mod conștient de binecuvântările pe care omul Iisus le-a dobândit prin moartea Sa. Și de aceea, răscumpărarea, eliberarea de toată vina păcatului, este întotdeauna un act de voință liberă și trebuie să rămână și în continuare așa, însăși ființa umană trebuie să vrea să devină liberă prin el, altfel nu poate ajunge la Dumnezeu care s-a întrupat în Iisus Hristos. Credința în Dumnezeu este doar o frază goală atâta timp cât nu este dovedită. Credința în Dumnezeu are ca rezultat și recunoașterea propriei relații cu Dumnezeu. Credința în Dumnezeu ca fiind cea mai înaltă și mai perfectă ființă dezvăluie și distanța mare dintre sine și Dumnezeu, iar această distanță trebuie inevitabil redusă, deoarece nu exista la început, când ființa a fost creată perfect de Dumnezeu..... Iar omul se recunoaște pe sine ca "creatură" a lui Dumnezeu de îndată ce pretinde că crede în Dumnezeu.... Și astfel credința trebuie să aibă ca rezultat faptul că ființa trebuie să se străduiască din nou spre Dumnezeu, că vrea să reintre în relația în care se afla la început. Dar ea trebuie să caute și un motiv în distanța dintre ea și Dumnezeu și astfel să ajungă la conștientizarea faptului că ea însăși a creat această distanță prin păcat.... în consecință vrea să se elibereze de această vină.... Dar cum vina este enormă, deoarece păcatul a fost îndreptat împotriva lui Dumnezeu, ființa umană nu este capabilă să achite această vină enormă a păcatului în scurta sa viață pământească. El trebuie să accepte ajutorul care i se oferă, ajutor pe care vrea să i-l aducă Omul-Dumnezeu Iisus, care s-a milostivit de umanitatea păcătoasă și care, prin urmare, a oferit un sacrificiu de ispășire în dragostea Sa pentru oameni, pentru a-i ajuta să se elibereze de vină. Așadar, numai prin Iisus Hristos este posibilă eliberarea de orice vină.... (25.11.1952) Prin urmare, a trebuit să plătiți o vină enormă, deoarece păcatul vostru trecut a fost îndreptat împotriva lui Dumnezeu Însuși. Dumnezeu este iubire și oricine păcătuiește împotriva iubirii păcătuiește împotriva lui Dumnezeu Însuși și face practic imposibil ca iubirea să se îngrijească de el, deoarece a fost respinsă anterior. Prin urmare, calea către Dumnezeu este pur și simplu o absurditate, deoarece o ființă care se îndepărtează în mod voluntar de Dumnezeu nu poate ajunge la Dumnezeu pe această cale.... înțelegeți acest lucru, voi încălcați iubirea și, prin urmare, puteți găsi iertare doar dacă recunoașteți iubirea și vă întoarceți la ea.... Și de aceea, omul Iisus și-a asumat această misiune de a aduce omagiul iubirii veșnice, ceea ce a dovedit iubirea sa profundă față de Dumnezeu și față de oameni.... Numai prin iubire se putea răscumpăra o vină îndreptată împotriva iubirii veșnice. Din acest motiv, însă, nici voi, oamenii, nu-l puteți ocoli pe Iisus Hristos, nu-l puteți elimina, pentru că nu puteți permite întoarcerea la Dumnezeu decât prin iubire, dar dacă practicați iubirea, veți recunoaște în mod luminos și clar și actul de iubire milostivă al omului Iisus și îl veți recunoaște ca Mântuitor al vostru, pentru că iubirea se unește cu tot ceea ce este iubire, iar Iisus Hristos a fost iubirea întrupată și astfel l-a primit în Sine pe Dumnezeu Însuși, a cărui substanță fundamentală este iubirea.... Și astfel, puterea iubirii lui Dumnezeu s-a manifestat într-o ființă umană, a luat formă, ca să spunem așa; tăria, care emana în infinit, care este pretutindeni în întregul univers, tăria, căreia trebuie să i se adreseze Dumnezeu Însuși, dar care nu este vizibilă pentru nimeni ca atare, a ales o formă imaginabilă pentru ființa umană și a radiat prin ea, astfel încât Dumnezeu Însuși era în omul Iisus, care trebuie recunoscut ca Dumnezeu, căci întreaga Sa ființă era Dumnezeu, deoarece era iubire, și doar forma exterioară a fost umană atâta timp cât a locuit pe Pământ, până când, chiar și după răstignirea Sa, această formă a fost pătrunsă de lumina iubirii lui Dumnezeu și, prin urmare, a putut să se înalțe la Cer transfigurată și spiritualizată, dar vizibilă doar pentru cei ale căror suflete posedau deja un anumit grad de maturitate pentru a putea contempla spiritualitatea divină fără a trebui ei înșiși să piară. Dreptatea divină fusese satisfăcută, iubirea divină fusese reconciliată prin răstignirea lui Hristos, însă fără recunoașterea lui Iisus și a actului Său de Mântuire, ființa umană rămâne irevocabil în păcat, care o separă de Dumnezeu, și nu poate deveni niciodată fericită....

Amin

Perché dev’essere riconosciuto Gesù Cristo e la Sua Opera di Redenzione

Il peccatore avrà il Perdono tramite la morte di Gesù Cristo. L’Amore dell’Uomo Gesù ha preso su di Sé ogni colpa di peccato sulla Terra e l’ha espiato con la Sua morte. Egli ha pagato la grande colpa con il Suo Sangue e perciò ogni peccatore può trovare la Redenzione, se crede in Gesù Cristo e la Sua Opera di Redenzione. La morte di Sacrificio di Cristo era perciò portata per l’intera umanità, ma solo pochi ne prendono parte, solo pochi si avvalgono coscientemente delle Grazie che l’Uomo Gesù ha conquistato con la Sua morte. E perciò l’Espiazione, la liberazione da ogni colpa di peccato, è sempre un Atto della libera volontà e lo deve anche rimanere, l’uomo stesso deve volere che diventi libero tramite Lui, perché altrimenti non può giungere a Dio, il Quale Si E’ incorporato in Gesù Cristo. La fede in Dio è solo un vuoto modo di parlare, finché non viene dimostrata. La fede in Dio ha anche per conseguenza la conoscenza del proprio rapporto con Dio. Credere in Do come l’Essere il più alto e più perfetto, fa anche riconoscere la grande distanza da sé a Dio, e questa distanza dev’essere inevitabilmente diminuita, perché non era nel principio, quando l’essere era stato creato perfetto da Dio. E l’uomo si riconosce come ‘creatura’ di Dio, appena dice di credere in Dio. E quindi la fede dev’essere la conseguenza che l’essere tende di nuovo a Dio, che vorrebbe di nuovo entrare nel rapporto nel quale stava in principio. Ma nella distanza fra sé e Dio deve anche cercare una motivazione e quindi giungere alla conoscenza, che lui stesso l’ha creato attraverso il peccato, quindi voler diventare libero da questa colpa. Ma dato che la colpa era gigantesca, perché il peccato era rivolto contro Dio, nel breve tempo della vita terrena l’uomo non è in grado di rimettere questa gigantesca colpa di peccato. Deve accettare un Aiuto che gli viene offerto, un Aiuto che gli vuole portare l’Uomo-Dio Gesù, il Quale aveva Compassione dell’umanità empia e perciò nel Suo Amore ha portato agli uomini un Sacrificio d’Espiazione per aiutarli a diventare liberi dalla colpa. Solo tramite Gesù Cristo quindi è possibile una liberazione da ogni colpa. (25.11.1952) Perciò avevate da rimettere una enorme colpa, perché il vostro peccato di una volta era rivolto contro Dio Stesso. Dio E’ l’Amore e chi pecca contro l’Amore, pecca contro Dio Stesso, rende pure impossibile che l’Amore Si prenda Cura di lui, perché dapprima era stato respinto. Perciò la via verso Dio è semplicemente una assurdità, perché un essere che si è liberamente allontanato da Dio, non può giungere su questa via a Dio, comprendetelo, avete trasgredito contro l’Amore e perciò potete trovare il Perdono solamente, quando riconoscete l’Amore e vi mettete dalla Sua Parte. E per questo l’Uomo Gesù ha preso questa Missione su di Sé, di pagare all’eterno Amore il tributo che Gli dimostrava il Suo profondo Amore per Dio e gli uomini. Solo attraverso l’Amore poteva essere estinta una colpa che era rivolta contro l’eterno Amore. Perciò voi uomini non potete oltrepassare Gesù Cristo, non Lo potete escludere, perché solo tramite l’Amore potete rendere possibile il ritorno a Dio, ma riconoscerete anche chiaramente e limpidamente la compassionevole Opera d’Amore dell’Uomo Gesù, se esercitate l’amore e Lo riconoscete come il vostro Salvatore, e Gesù Cristo Era l’Amore incorporato e con ciò ha accolto Dio Stesso in Sé, la Cui Sostanza Ur è l’Amore. E così la Forza dell’Amore di Dio Si è manifestato in un Uomo, ha assunto una forma; la Forza che defluiva nell’Infinito, che E’ ovunque nell’intero Universo, la Forza Che E’ da considerare come Dio Stesso, ma Che non E’ visibile come Tale a nessuno, ha scelto per Sé una Forma immaginabile agli uomini e la irradiava in modo, che Dio Stesso Era nell’Uomo Gesù, che Lui dev’Essere riconosciuto come Dio, perché tutto il Suo Essere Era Dio, perché Era Amore, e solo la forma esteriore era Uomo, finché dimorava sulla Terra, finché anche dopo la Sua morte sulla Croce questa forma era irradiata dalla Luce d’Amore di Dio e perciò poteva ascendere al Cielo trasfigurata e spiritualizzata, ma visibile solo a coloro le cui anime possedevano già un certo grado di maturità, per poter contemplare dello spirituale-divino, senza doverne scomparire. Alla divina Giustizia era stata data Soddisfazione, l’Amore divino era stato rappacificato tramite la morte sulla Croce di Cristo, ma senza riconoscimento di Gesù e la Sua Opera di Redenzione l’uomo rimane irrevocabilmente nel peccato che lo separa da Dio e non può mai e poi mai diventare beato.

Amen