• Înapoi

De ce trebuie să fie recunoscut Iisus Hristos și lucrarea Sa de răscumpărare....

Păcătosul este iertat prin moartea lui Iisus Hristos. Iubirea omului Iisus a luat asupra Sa toată vina păcatului de pe Pământ și a ispășit-o prin moartea Sa. El a plătit marea datorie cu sângele Său și, prin urmare, orice păcătos poate primi răscumpărarea, cu condiția să creadă în Iisus Hristos și în lucrarea Sa de răscumpărare..... Moartea jertfelnică a lui Hristos a fost, așadar, oferită pentru întreaga omenire, dar numai câțiva participă la ea, numai câțiva se folosesc în mod conștient de binecuvântările pe care omul Iisus le-a dobândit prin moartea Sa. Și de aceea, răscumpărarea, eliberarea de toată vina păcatului, este întotdeauna un act de voință liberă și trebuie să rămână și în continuare așa, însăși ființa umană trebuie să vrea să devină liberă prin el, altfel nu poate ajunge la Dumnezeu care s-a întrupat în Iisus Hristos. Credința în Dumnezeu este doar o frază goală atâta timp cât nu este dovedită. Credința în Dumnezeu are ca rezultat și recunoașterea propriei relații cu Dumnezeu. Credința în Dumnezeu ca fiind cea mai înaltă și mai perfectă ființă dezvăluie și distanța mare dintre sine și Dumnezeu, iar această distanță trebuie inevitabil redusă, deoarece nu exista la început, când ființa a fost creată perfect de Dumnezeu..... Iar omul se recunoaște pe sine ca "creatură" a lui Dumnezeu de îndată ce pretinde că crede în Dumnezeu.... Și astfel credința trebuie să aibă ca rezultat faptul că ființa trebuie să se străduiască din nou spre Dumnezeu, că vrea să reintre în relația în care se afla la început. Dar ea trebuie să caute și un motiv în distanța dintre ea și Dumnezeu și astfel să ajungă la conștientizarea faptului că ea însăși a creat această distanță prin păcat.... în consecință vrea să se elibereze de această vină.... Dar cum vina este enormă, deoarece păcatul a fost îndreptat împotriva lui Dumnezeu, ființa umană nu este capabilă să achite această vină enormă a păcatului în scurta sa viață pământească. El trebuie să accepte ajutorul care i se oferă, ajutor pe care vrea să i-l aducă Omul-Dumnezeu Iisus, care s-a milostivit de umanitatea păcătoasă și care, prin urmare, a oferit un sacrificiu de ispășire în dragostea Sa pentru oameni, pentru a-i ajuta să se elibereze de vină. Așadar, numai prin Iisus Hristos este posibilă eliberarea de orice vină.... (25.11.1952) Prin urmare, a trebuit să plătiți o vină enormă, deoarece păcatul vostru trecut a fost îndreptat împotriva lui Dumnezeu Însuși. Dumnezeu este iubire și oricine păcătuiește împotriva iubirii păcătuiește împotriva lui Dumnezeu Însuși și face practic imposibil ca iubirea să se îngrijească de el, deoarece a fost respinsă anterior. Prin urmare, calea către Dumnezeu este pur și simplu o absurditate, deoarece o ființă care se îndepărtează în mod voluntar de Dumnezeu nu poate ajunge la Dumnezeu pe această cale.... înțelegeți acest lucru, voi încălcați iubirea și, prin urmare, puteți găsi iertare doar dacă recunoașteți iubirea și vă întoarceți la ea.... Și de aceea, omul Iisus și-a asumat această misiune de a aduce omagiul iubirii veșnice, ceea ce a dovedit iubirea sa profundă față de Dumnezeu și față de oameni.... Numai prin iubire se putea răscumpăra o vină îndreptată împotriva iubirii veșnice. Din acest motiv, însă, nici voi, oamenii, nu-l puteți ocoli pe Iisus Hristos, nu-l puteți elimina, pentru că nu puteți permite întoarcerea la Dumnezeu decât prin iubire, dar dacă practicați iubirea, veți recunoaște în mod luminos și clar și actul de iubire milostivă al omului Iisus și îl veți recunoaște ca Mântuitor al vostru, pentru că iubirea se unește cu tot ceea ce este iubire, iar Iisus Hristos a fost iubirea întrupată și astfel l-a primit în Sine pe Dumnezeu Însuși, a cărui substanță fundamentală este iubirea.... Și astfel, puterea iubirii lui Dumnezeu s-a manifestat într-o ființă umană, a luat formă, ca să spunem așa; tăria, care emana în infinit, care este pretutindeni în întregul univers, tăria, căreia trebuie să i se adreseze Dumnezeu Însuși, dar care nu este vizibilă pentru nimeni ca atare, a ales o formă imaginabilă pentru ființa umană și a radiat prin ea, astfel încât Dumnezeu Însuși era în omul Iisus, care trebuie recunoscut ca Dumnezeu, căci întreaga Sa ființă era Dumnezeu, deoarece era iubire, și doar forma exterioară a fost umană atâta timp cât a locuit pe Pământ, până când, chiar și după răstignirea Sa, această formă a fost pătrunsă de lumina iubirii lui Dumnezeu și, prin urmare, a putut să se înalțe la Cer transfigurată și spiritualizată, dar vizibilă doar pentru cei ale căror suflete posedau deja un anumit grad de maturitate pentru a putea contempla spiritualitatea divină fără a trebui ei înșiși să piară. Dreptatea divină fusese satisfăcută, iubirea divină fusese reconciliată prin răstignirea lui Hristos, însă fără recunoașterea lui Iisus și a actului Său de Mântuire, ființa umană rămâne irevocabil în păcat, care o separă de Dumnezeu, și nu poate deveni niciodată fericită....

Amin

Pourquoi Jésus Christ et Son Œuvre de Libération doivent-ils être reconnus

Le pécheur sera pardonné par la mort de Jésus-Christ. L'Amour de l'Homme Jésus a pris sur Lui chaque faute du péché sur la Terre et l'a expiée avec Sa mort. Il a payé la grande faute avec Son Sang et donc chaque pécheur peut trouver la Libération, s'il croit en Jésus-Christ et en Son Œuvre de Libération. La mort Sacrificielle du Christ donc était portée pour l’humanité entière, mais seulement peu y prennent part, seulement peu se servent consciemment des Grâces que l'Homme Jésus a conquises avec Sa mort. Et donc l'Expiation, la libération de chaque faute du péché, est toujours un Acte de la libre volonté et il doit le rester, l'homme lui-même doit vouloir devenir libre par Lui, parce qu'autrement il ne peut pas arriver à Dieu, lequel s'est incorporé en Jésus Christ. La foi en Dieu est seulement une expression vide, tant qu’elle n'est pas prouvée. La foi en Dieu a aussi pour conséquence la connaissance de son rapport avec Dieu. Croire en Dieu en tant que l'Être le plus haut et le plus parfait, fait aussi reconnaitre la grande distance de l‘homme avec Dieu, et cette distance doit être inévitablement diminuée, parce qu'elle n’existait pas au début, lorsque l'être avait été créé parfait par Dieu. Et l'homme se reconnaît comme «créature» de Dieu, dès qu'il dit croire en Dieu. Et donc la foi doit être la conséquence du fait que l'être tend de nouveau à Dieu, qu’il voudrait de nouveau entrer dans le rapport dans lequel il était au début. Mais le motif de la distance entre lui et Dieu doit aussi être cherché et donc il doit arriver à la connaissance que lui-même a été créé à cause du péché, donc il doit vouloir être libéré de cette faute. Mais vu que la faute était gigantesque, parce que le péché était tourné contre Dieu, dans le bref temps de la vie terrestre l'homme n'est pas en mesure d’expier cette gigantesque faute du péché. Il doit accepter l’Aide qui lui est offerte, une Aide que veut lui apporter l'homme-Dieu Jésus, lequel avait Compassion pour l'humanité impie et donc dans Son Amour il a porté aux hommes un Sacrifice d'Expiation pour les aider à devenir libre de la faute. Seulement par Jésus Christ une libération de chaque faute est donc possible. (25.11.1952) Donc vous aviez à vous purifier d’une énorme faute, parce que votre péché de jadis était tourné contre Dieu Lui-Même. Dieu Est l'Amour et celui qui pèche contre l'Amour, pèche contre Dieu Lui-Même, il rend aussi impossible que l'Amour prenne soin de lui, parce qu’il l’avait d’abord repoussé. Donc la voie vers Dieu est simplement une absurdité, parce qu'un être qui s'est librement éloigné de Dieu, ne peut pas arriver à Dieu par cette voie, comprenez que vous avez résisté à l'Amour et donc vous pouvez trouver le Pardon seulement lorsque vous reconnaissez l'Amour et que vous vous mettez de Son côté. Et pour cela l'Homme Jésus a pris cette Mission sur Lui, de payer à l'éternel Amour la contribution que lui montrait Son profond Amour pour Dieu et pour les hommes. Seulement à travers l'Amour une faute qui était tournée contre l'éternel Amour pouvait être éteinte. Donc vous les hommes ne pouvez pas vous passer de Jésus Christ, vous ne pouvez pas l'exclure, parce que seulement par l'Amour vous pouvez rendre possible le retour à Dieu, mais vous reconnaîtrez aussi clairement et limpidement la compatissante Œuvre d'Amour de l'Homme Jésus, si vous exercez l'amour et vous le reconnaissez comme votre Sauveur, Jésus Christ Était l'Amour incarné et avec cela il a accueilli Dieu Lui-Même en Lui, dont la Substance d’Ur est l'Amour. Et ainsi la Force de l'Amour de Dieu s'est manifestée dans un Homme, elle a pris une forme ; la Force qui s'écoulait dans l'Infini, qui Est partout dans l'Univers entier, la Force Qui Est à considérer comme Dieu Lui-Même, mais Qui n'est pas visible comme Telle à personne, a choisie pour Lui une Forme imaginable aux hommes et Elle l’irradiait de manière que Dieu Lui-Même soit dans l'Homme Jésus, Qui doit Être reconnu comme Dieu, parce que tout Son Être Était Dieu, parce qu'Il était Amour, et seulement la forme extérieure était Homme, tant qu’il demeurait sur la Terre, et même après Sa mort sur la Croix cette forme était irradiée par la Lumière d'Amour de Dieu et donc elle pouvait monter au Ciel transfigurée et spiritualisée, mais visible seulement par ceux dont les âmes possédaient déjà un certain degré de maturité, pour pouvoir contempler du spirituel-divin, sans devoir disparaître. À la divine Justice il avait été donné Satisfaction, l'Amour divin était réconcilié par la mort sur la Croix du Christ, mais sans la reconnaissance de Jésus et de Son Œuvre de Libération l'homme reste irrévocablement dans le péché qui le sépare de Dieu et il ne peut jamais et encore jamais devenir bienheureux.

Amen