• Înapoi

Viața pe Pământ - viață iluzorie....

Viața pământească este doar o existență iluzorie. De îndată ce voi, oamenii, ajungeți la această cunoaștere, ați atins stadiul în care vă înălțați. Trăiți atunci în mod conștient, lucrați apoi pentru a ajunge la viața care este existența reală, care începe doar atunci când trupul vostru, acoperământul material al sufletului vostru, cade, iar sufletul poate acum să se înalțe liber în împărăția spirituală. Tot ceea ce apare în fața ochilor voștri pe Pământ, tot ceea ce este vizibil pentru voi, este doar substanță spirituală formată pentru o perioadă scurtă de timp care, ca materie, este menită să își îndeplinească scopul pe Pământ, să permită maturizarea spirituală. Și viața pământească însăși este, de asemenea, doar o funcție pur fizică atâta timp cât sufletul din voi este încă fără nici o cunoaștere a ceea ce a fost, este și ar trebui să fie.... Dacă sufletul nu dobândește această cunoaștere în viața terestră, atunci cu siguranță crede cu atât mai mult în realitatea vieții, consideră că viața terestră este singura care are sens și de aceea se străduiește să trăiască destul de mult și bine pe Pământ; și numai odată cu momentul cunoașterii această dorință se diminuează, pentru că atunci viața reală îi devine conștientă și viața terestră dispare în aceeași măsură în care viața reală capătă valoare. Numai atunci poate distinge aparența de realitate, numai atunci trăiește conștient....

Viața i-a fost dăruită omului pentru a-și putea dovedi voința într-o existență iluzorie, pentru a putea fi activ într-un anumit stadiu de putere în care își poate folosi vitalitatea într-un mod plăcut lui Dumnezeu și astfel să dobândească dreptul de a primi putere din belșug în viața reală și de a o utiliza în sensul dorit de Dumnezeu. Prin urmare, el trebuie să treacă mai întâi printr-o viață de încercare pentru a se dovedi potrivit pentru o primire nemăsurată a forței. Pentru că utilizarea acestei forțe este doar viața reală în care sufletul poate fi creativ activ și poate avea și un efect răscumpărător extins. Prin eșecul în viața de încercare, prin utilizarea greșită a forței vitale de care dispune, el pierde aportul de forță în viața reală, de care ar face apoi la fel de mult abuz dacă aceasta i-ar curge necondiționat. Trebuie să fi atins un anumit grad de maturitate în viața pământească, care să îl facă potrivit ca receptor și utilizator de forță în împărăția spirituală. Și în acest scop i s-a dat existența pe Pământ. Dar aceasta este văzută de cele mai multe ori ca un scop în sine, nu ca un mijloc pentru atingerea unui scop și atunci este și greșit folosită.... este privită ca fiind de dorit în mod unic, deși fiecare om știe că el însuși nu poate prelungi această viață cu o zi, atunci când i-a sosit ceasul. Și tocmai acest lucru ar trebui să îl facă să recunoască inutilitatea și caracterul trecător a ceea ce i se pare extrem de important pentru el. Ca o persoană înțeleaptă, el ar trebui să se îngrijească de "după aceea" și să nu se mulțumească cu lucruri care sunt supuse legii tranzitivității. Viața pământească este doar o viață iluzorie, ceva împrumutat care poate fi luat din nou la orice oră..... Dar omul ar trebui să gestioneze bine bunurile împrumutate, să le folosească în așa fel încât să îi aducă dobânzi abundente, însă, cu ajutorul lor nu ar trebui să se dobândească bogății materiale pământești, ci spirituale, atunci vitalitatea va fi folosită în mod corespunzător și viața de probă va fi fost încheiată cu succes, iar atunci omul va fi apt pentru viața spirituală, pentru viața reală care durează veșnic....

Amin

Vida Terrestre - Vida Ilusória....

A vida terrena é apenas uma existência ilusória. Assim que vocês, humanos, chegarem a esta realização, terão atingido a fase em que ascendem. Vive-se então conscientemente, trabalha-se então para a vida que é a existência real, que só começa quando o corpo, a cobertura material da alma, cai e a alma pode agora erguer-se livremente para o reino espiritual. Tudo o que surge diante dos seus olhos na terra, tudo o que é visível para si, é apenas substância espiritual formada por um curto período de tempo que, como matéria, se destina a cumprir o seu propósito na terra, para permitir o amadurecimento espiritual. E a própria vida terrena é também apenas uma função puramente física, desde que a alma dentro de si esteja ainda sem qualquer realização do que foi, é e deve ser.... Se a alma não ganha esta realização na vida terrena, então certamente acredita ainda mais na realidade da vida, considera a vida terrena como sendo unicamente significativa e por isso esforça-se por viver bastante tempo e bem na terra; e só com o momento da realização é que este desejo diminui, porque então a vida real chega à sua consciência e a vida terrena desvanece-se na mesma medida em que a vida real ganha em valor. Só então pode distinguir a aparência da realidade, só então vive conscientemente....

Foi-lhe dada vida para que possa provar a sua vontade numa existência ilusória, para que possa estar activa numa determinada fase de força onde possa utilizar a energia vital de uma forma agradável a Deus e assim adquirir o direito de receber força em abundância na vida real e de a utilizar num sentido desejado por Deus. Deve, portanto, primeiro passar uma vida experimental a fim de provar ser adequado para uma recepção desmedida de força. Pois a utilização desta força é apenas a vida real onde a alma pode ser criativamente activa e também ter um extenso efeito redentor. Ao falhar na vida experimental, ao utilizar indevidamente a força vital à sua disposição, perde o fornecimento de força na vida real, que depois também utilizaria indevidamente se fluísse incondicionalmente para ela. Deve ter atingido um certo grau de maturidade na vida terrestre, o que a torna adequada como receptora e utilizadora de força no reino espiritual. E para este fim foi-lhe dada existência na terra. Mas isto é visto principalmente como um fim em si mesmo, não como um meio para atingir um fim e depois também usado erroneamente.... é considerado como singularmente desejável, embora cada ser humano saiba que ele próprio não pode prolongar esta vida por um dia, quando chegou a sua hora. E precisamente isto deveria fazê-lo reconhecer a inutilidade e transitoriedade daquilo que lhe parece ser extremamente importante. Como pessoa sábia, deve tomar conta do "depois" e não se contentar com coisas que estão sujeitas à lei da transitoriedade. A vida terrena é apenas uma vida ilusória, algo emprestado que pode ser retirado de novo a qualquer hora..... Mas o ser humano deve gerir bem os bens emprestados, deve usá-los de tal forma que lhe traga um interesse abundante, no entanto, não material, mas riqueza espiritual deve ser adquirida com ela, então a vitalidade será devidamente utilizada e a vida experimental terá sido completada com sucesso, e então o ser humano estará apto para a vida espiritual, para a vida real que dura para sempre...._>Ámen