• Înapoi

Viața pe Pământ - viață iluzorie....

Viața pământească este doar o existență iluzorie. De îndată ce voi, oamenii, ajungeți la această cunoaștere, ați atins stadiul în care vă înălțați. Trăiți atunci în mod conștient, lucrați apoi pentru a ajunge la viața care este existența reală, care începe doar atunci când trupul vostru, acoperământul material al sufletului vostru, cade, iar sufletul poate acum să se înalțe liber în împărăția spirituală. Tot ceea ce apare în fața ochilor voștri pe Pământ, tot ceea ce este vizibil pentru voi, este doar substanță spirituală formată pentru o perioadă scurtă de timp care, ca materie, este menită să își îndeplinească scopul pe Pământ, să permită maturizarea spirituală. Și viața pământească însăși este, de asemenea, doar o funcție pur fizică atâta timp cât sufletul din voi este încă fără nici o cunoaștere a ceea ce a fost, este și ar trebui să fie.... Dacă sufletul nu dobândește această cunoaștere în viața terestră, atunci cu siguranță crede cu atât mai mult în realitatea vieții, consideră că viața terestră este singura care are sens și de aceea se străduiește să trăiască destul de mult și bine pe Pământ; și numai odată cu momentul cunoașterii această dorință se diminuează, pentru că atunci viața reală îi devine conștientă și viața terestră dispare în aceeași măsură în care viața reală capătă valoare. Numai atunci poate distinge aparența de realitate, numai atunci trăiește conștient....

Viața i-a fost dăruită omului pentru a-și putea dovedi voința într-o existență iluzorie, pentru a putea fi activ într-un anumit stadiu de putere în care își poate folosi vitalitatea într-un mod plăcut lui Dumnezeu și astfel să dobândească dreptul de a primi putere din belșug în viața reală și de a o utiliza în sensul dorit de Dumnezeu. Prin urmare, el trebuie să treacă mai întâi printr-o viață de încercare pentru a se dovedi potrivit pentru o primire nemăsurată a forței. Pentru că utilizarea acestei forțe este doar viața reală în care sufletul poate fi creativ activ și poate avea și un efect răscumpărător extins. Prin eșecul în viața de încercare, prin utilizarea greșită a forței vitale de care dispune, el pierde aportul de forță în viața reală, de care ar face apoi la fel de mult abuz dacă aceasta i-ar curge necondiționat. Trebuie să fi atins un anumit grad de maturitate în viața pământească, care să îl facă potrivit ca receptor și utilizator de forță în împărăția spirituală. Și în acest scop i s-a dat existența pe Pământ. Dar aceasta este văzută de cele mai multe ori ca un scop în sine, nu ca un mijloc pentru atingerea unui scop și atunci este și greșit folosită.... este privită ca fiind de dorit în mod unic, deși fiecare om știe că el însuși nu poate prelungi această viață cu o zi, atunci când i-a sosit ceasul. Și tocmai acest lucru ar trebui să îl facă să recunoască inutilitatea și caracterul trecător a ceea ce i se pare extrem de important pentru el. Ca o persoană înțeleaptă, el ar trebui să se îngrijească de "după aceea" și să nu se mulțumească cu lucruri care sunt supuse legii tranzitivității. Viața pământească este doar o viață iluzorie, ceva împrumutat care poate fi luat din nou la orice oră..... Dar omul ar trebui să gestioneze bine bunurile împrumutate, să le folosească în așa fel încât să îi aducă dobânzi abundente, însă, cu ajutorul lor nu ar trebui să se dobândească bogății materiale pământești, ci spirituale, atunci vitalitatea va fi folosită în mod corespunzător și viața de probă va fi fost încheiată cu succes, iar atunci omul va fi apt pentru viața spirituală, pentru viața reală care durează veșnic....

Amin

Vie terrestre – Vie apparente

La vie terrestre est seulement une existence apparente. Dès que vous les hommes arrivez à cette connaissance, vous êtes arrivés sur la marche qui va vers le Haut. Vous vivez alors consciemment, vous travaillez alors en direction de la Lumière qui est l'existence réelle qui commence seulement lorsque votre corps, l'enveloppe extérieure de votre âme, déchoit et que votre âme peut s'élever dans le Royaume spirituel. Tout ce qui existe sur la Terre devant vos yeux, tout ce qui est visible pour vous, est de la substance spirituelle formée seulement pour un temps court durant lequel en tant que matière elle doit s'acquitter de son but sur la Terre, pour rendre possible le mûrissement spirituel. Et même la vie terrestre elle-même est seulement une fonction purement corporelle tant que l'âme en vous est encore sans connaissance de ce qu’elle est et doit être. Si l'âme ne conquiert pas cette connaissance dans la vie terrestre, alors elle croit encore plus à la réalité de la vie, elle considère seulement la vie terrestre significative et tend donc à vivre plus longtemps et bien sur la Terre et seulement avec l'instant de la connaissance ce désir diminue, parce qu'alors elle devient consciente de la vraie Vie et la vie terrestre pâlit dans la même mesure où la vraie Vie gagne en valeur. Seulement alors on peut distinguer l'apparence de la réalité, seulement alors elle vit consciemment.

Il lui a été donné la vie pour que dans une existence apparente elle puisse montrer sa volonté, pour qu'elle puisse s'activer dans un certain stade de force, dans lequel elle peut employer la force de vie d’une manière complaisante à Dieu et avec cela conquérir un droit de recevoir la vraie Vie en Force et Plénitude et de la valoriser dans le sens voulu par Dieu. Mais auparavant elle doit d'abord satisfaire une vie d'épreuve, pour montrer comment elle est apte pour la réception de cette Force incommensurable. Parce que seulement la valorisation de cette Force est la vraie Vie, dans laquelle l'âme devient active en créant et agissant dans une large mesure d’une manière salvatrice. À cause de l’échec de sa vie d'épreuve, à cause de l'utilisation erronée de la force de vie à disposition dans cette vie, elle joue l'apport de force dans la vraie Vie, qu'elle utiliserait alors aussi dans un sens erroné si la force lui affluait sans condition. Elle doit avoir atteint un certain degré de maturité dans la vie terrestre, qui la rend maintenant apte à recevoir et utiliser la Force du Royaume spirituel. Et pour cela il lui a été donné la vie terrestre. Mais presque toujours celle-ci est considérée comme un but en elle-même, mais pas comme un moyen pour un but et elle est utilisée de façon erronée, elle est considérée comme l’unique désirable, bien qu’il soit connu de chaque homme qu’il ne peut pas allonger cette vie d'un seul jour lorsque son heure est venue. Et vraiment cela devrait lui faire reconnaître le manque de valeur et la caducité de ce qui lui semble outre mesure important. L'homme intelligent devrait pourvoir pour «après» et ne pas se contenter de choses qui sont soumises à la loi de la caducité. La vie terrestre est seulement une vie d'apparence, quelque chose à titre de prêt, qui, à chaque heure, peut être de nouveau reprise, mais l'homme doit bien l’administrer à titre de prêt, il doit l’employer de sorte qu’elle lui apporte des intérêts abondants, non pas terrestres matériels, mais il doit être conquis de la richesse spirituelle, alors l'homme est approprié pour la Vie réelle, pour la vraie Vie qui dure dans l’éternité.

Amen