• Înapoi

Întruparea ca ființă umană consecință a păcatului.... Lucrarea de răscumpărare....

Așa că a trebuit să se facă un sacrificiu de ispășire de o mărime de neconceput, căci, potrivit justiției divine, trebuia să Mi se dea satisfacție; păcatul trebuia să fie anulat, ca să spunem așa, și trebuia plătit un imens preț de cumpărare pentru libertatea ființelor aflate sub interdicție. Vinovăția păcatului a trebuit să fie răscumpărată.... Și această lucrare a fost îndeplinită de omul Iisus pentru întreaga umanitate.... Voi, oamenii, nu puteți măsura magnitudinea acestei munci de iubire, pentru că nici voi, oamenii, nu aveți nici un fel de înțelegere pentru magnitudinea vinovăției. Toate ființele care încă se împotrivesc Mie trăiesc în această vinovăție a păcatului, inconștient în starea legată, conștient în starea de liber arbitru, ca și ființă umană, pentru că și aceasta este conștientă de starea sa de slăbiciune, de lipsa sa de putere și de lumină, atâta timp cât se află încă sub captivitatea păcatului. Faptul că, de obicei, nu vrea să recunoască acest lucru este o dovadă a lipsei sale de lumină și, de asemenea, o dovadă a păcătoșeniei sale, ceea ce nu înseamnă întotdeauna o viață păcătoasă pe Pământ. Marele păcat al fostei răzvrătiri împotriva Mea este de vină pentru starea de izgonire, iar acest mare păcat trebuie mai întâi răscumpărat înainte ca ființa să dobândească lumină și putere.

Omul Iisus știa despre marea adversitate și despre mizeria de nedescris în care se afla ființa spirituală căzută; El știa, de asemenea, că este imposibil să se ispășească vina în timpul vieții pământești și că ființa nu poate urca nici în împărăția spirituală, deoarece povara păcatului o trage mereu în abis și nu se poate apăra împotriva forțelor de jos. Iisus știa despre starea mizerabilă a ființei care devenise păcătoasă prin propria voință și a vrut să o ajute.... El a vrut să ia asupra Sa imensa vină a păcatului pentru a-i aduce răscumpărarea. Iubirea Sa a fost supraomenește de mare încât a săvârșit o lucrare care a constat în greutăți și suferințe supraomenești. El Mi-a adus un sacrificiu de ispășire. El i-a răscumpărat pe toți oamenii din păcat. Dar voința liberă a omului nu este eliminată.... Lucrarea de răscumpărare trebuie recunoscută și revendicată.... Ființa umană trebuie să își ducă și ea vina excesivă a păcatului la crucea Răscumpărătorului divin, trebuie să se recunoască și să se mărturisească în fața Lui ca păcătos, ca ființă umană slabă, cu lipsuri, care este și va rămâne legată dacă Iisus Hristos nu are milă de ea și nu mijlocește pentru ea ca un mijlocitor milostiv, Care este dispus să răscumpere vina sa, de îndată ce ființa umană crede în El ca Răscumpărător, își mărturisește cu pocăință păcătoșenia în fața Lui și Îi cere iertare de vina sa. Numai recunoașterea și mărturisirea propriei vinovății este semnul credinței în Iisus Hristos. Ființa umană trebuie să Îl cheme din adâncuri, trebuie să Îl implore pentru ajutor în nevoia sa spirituală. Trebuie să se încredințeze Lui, trebuie să știe și să mărturisească faptul că se află în adâncuri și are nevoie de ajutorul Său, trebuie să-și întindă mâinile spre El și să ceară mila Lui, atunci își va recunoaște și el vina, starea sa deficitară, care este rezultatul marelui păcat, care a fost cauza întrupării fiecărei ființe umane pe Pământ, și în rugăciune sinceră trebuie să apeleze la ajutorul lui Iisus pentru a se înălța la Mine, care am venit la copiii Mei de pe Pământ, Eu Însumi în ființa umană Iisus, pentru a răscumpăra imensa vină a păcatului.... Și mântuirea va veni pentru toți cei care își mărturisesc păcatul, căci recunoscându-și vina, ei se detașează de bunăvoie de cel care i-a făcut vinovați și cer iertare, care le va fi acordată și lor, de dragul lui Iisus Hristos....

Amin

A encarnação como uma consequência humana do pecado.... Trabalho de redenção....

o que esta grande culpa exigia. Assim, teve de ser feito um sacrifício inconcebivelmente grande de expiação, pois segundo a justiça divina a satisfação teve de ser feita por Mim; o pecado teve de ser cancelado, por assim dizer, e um imenso preço de compra teve de ser pago pela liberdade dos seres sob proibição. A culpa do pecado teve de ser redimida.... E este trabalho foi realizado pelo homem Jesus para toda a humanidade.... Vocês, humanos, não podem medir a magnitude deste trabalho de amor porque também vos falta toda a compreensão da magnitude da culpa. Todos os seres que ainda Me resistem vivem nesta culpa de pecado, inconscientemente no estado de vinculado, conscientemente no estado de livre arbítrio, como ser humano, porque este último também está consciente do seu estado de fraqueza, da sua falta de força e luz, enquanto ainda estiver sob o feitiço do pecado. O facto de que normalmente não quer admitir isto é prova da sua leveza e também prova da sua pecaminosidade, o que nem sempre significa uma vida pecaminosa na terra. O grande pecado da antiga rebelião contra Mim é o culpado do estado banido, e este grande pecado deve primeiro ser redimido antes de o ser alcançar luz e força.

O homem que Jesus conhecia sobre as grandes dificuldades e a indizível miséria em que o ser espiritual caído se encontrava; Ele também sabia que era impossível expiar a culpa durante a vida terrena e que o ser também não podia ascender no reino espiritual porque o fardo do pecado sempre o puxava para o abismo e não podia defender-se contra as forças vindas de baixo. Jesus sabia do estado miserável do ser que se tinha tornado pecador por vontade própria, e Ele queria ajudá-lo.... Queria assumir a imensa culpa do pecado a fim de lhe trazer a redenção. O seu amor era sobre-humanamente grande que Ele realizou uma obra que consistia em sofrimento e privações sobre-humanas. Ele trouxe-me um sacrifício de expiação. Ele redimiu todos os homens do pecado. Mas o livre arbítrio do homem não é eliminado.... O trabalho de redenção deve ser reconhecido e reclamado.... O ser humano deve também levar a sua excessiva culpa de pecado à cruz do divino Redentor, deve reconhecer-se e confessar-se perante Ele como pecador, como um ser humano fraco e inadequado que é e permanecerá ligado se Jesus Cristo não tiver piedade dele e interceder por ele como um mediador misericordioso que está disposto a redimir a sua culpa, assim que o ser humano acredita n'Ele como Redentor, confessa-lhe arrependidamente a sua pecaminosidade e pede perdão da sua culpa. Apenas o reconhecimento e a confissão da culpa é o sinal de fé em Jesus Cristo. O ser humano deve chamá-Lo das profundezas, deve implorar-Lhe ajuda na sua necessidade espiritual. Deve confiar-se a Ele, deve saber e confessar que está nas profundezas e precisa da Sua ajuda, deve estender-lhe as mãos e exigir-lhe misericórdia, então também reconhecerá a sua culpa, o seu estado defeituoso, que é o resultado do grande pecado, que foi a causa da encarnação de cada ser humano na terra, e em oração sincera deve apelar ao apoio de Jesus a fim de ascender a Mim, Que veio aos Meus filhos na terra Mim mesmo no ser humano Jesus, a fim de redimir a imensa culpa do pecado.... E a salvação virá a todos os que confessarem o seu pecado, pois, ao admitirem a sua culpa, desprendem-se de boa vontade daquele que os deixou tornar-se culpados e lhes pede perdão, que lhes será também concedido em nome de Jesus Cristo...._>Ámen