• Înapoi

Întruparea ca ființă umană consecință a păcatului.... Lucrarea de răscumpărare....

Așa că a trebuit să se facă un sacrificiu de ispășire de o mărime de neconceput, căci, potrivit justiției divine, trebuia să Mi se dea satisfacție; păcatul trebuia să fie anulat, ca să spunem așa, și trebuia plătit un imens preț de cumpărare pentru libertatea ființelor aflate sub interdicție. Vinovăția păcatului a trebuit să fie răscumpărată.... Și această lucrare a fost îndeplinită de omul Iisus pentru întreaga umanitate.... Voi, oamenii, nu puteți măsura magnitudinea acestei munci de iubire, pentru că nici voi, oamenii, nu aveți nici un fel de înțelegere pentru magnitudinea vinovăției. Toate ființele care încă se împotrivesc Mie trăiesc în această vinovăție a păcatului, inconștient în starea legată, conștient în starea de liber arbitru, ca și ființă umană, pentru că și aceasta este conștientă de starea sa de slăbiciune, de lipsa sa de putere și de lumină, atâta timp cât se află încă sub captivitatea păcatului. Faptul că, de obicei, nu vrea să recunoască acest lucru este o dovadă a lipsei sale de lumină și, de asemenea, o dovadă a păcătoșeniei sale, ceea ce nu înseamnă întotdeauna o viață păcătoasă pe Pământ. Marele păcat al fostei răzvrătiri împotriva Mea este de vină pentru starea de izgonire, iar acest mare păcat trebuie mai întâi răscumpărat înainte ca ființa să dobândească lumină și putere.

Omul Iisus știa despre marea adversitate și despre mizeria de nedescris în care se afla ființa spirituală căzută; El știa, de asemenea, că este imposibil să se ispășească vina în timpul vieții pământești și că ființa nu poate urca nici în împărăția spirituală, deoarece povara păcatului o trage mereu în abis și nu se poate apăra împotriva forțelor de jos. Iisus știa despre starea mizerabilă a ființei care devenise păcătoasă prin propria voință și a vrut să o ajute.... El a vrut să ia asupra Sa imensa vină a păcatului pentru a-i aduce răscumpărarea. Iubirea Sa a fost supraomenește de mare încât a săvârșit o lucrare care a constat în greutăți și suferințe supraomenești. El Mi-a adus un sacrificiu de ispășire. El i-a răscumpărat pe toți oamenii din păcat. Dar voința liberă a omului nu este eliminată.... Lucrarea de răscumpărare trebuie recunoscută și revendicată.... Ființa umană trebuie să își ducă și ea vina excesivă a păcatului la crucea Răscumpărătorului divin, trebuie să se recunoască și să se mărturisească în fața Lui ca păcătos, ca ființă umană slabă, cu lipsuri, care este și va rămâne legată dacă Iisus Hristos nu are milă de ea și nu mijlocește pentru ea ca un mijlocitor milostiv, Care este dispus să răscumpere vina sa, de îndată ce ființa umană crede în El ca Răscumpărător, își mărturisește cu pocăință păcătoșenia în fața Lui și Îi cere iertare de vina sa. Numai recunoașterea și mărturisirea propriei vinovății este semnul credinței în Iisus Hristos. Ființa umană trebuie să Îl cheme din adâncuri, trebuie să Îl implore pentru ajutor în nevoia sa spirituală. Trebuie să se încredințeze Lui, trebuie să știe și să mărturisească faptul că se află în adâncuri și are nevoie de ajutorul Său, trebuie să-și întindă mâinile spre El și să ceară mila Lui, atunci își va recunoaște și el vina, starea sa deficitară, care este rezultatul marelui păcat, care a fost cauza întrupării fiecărei ființe umane pe Pământ, și în rugăciune sinceră trebuie să apeleze la ajutorul lui Iisus pentru a se înălța la Mine, care am venit la copiii Mei de pe Pământ, Eu Însumi în ființa umană Iisus, pentru a răscumpăra imensa vină a păcatului.... Și mântuirea va veni pentru toți cei care își mărturisesc păcatul, căci recunoscându-și vina, ei se detașează de bunăvoie de cel care i-a făcut vinovați și cer iertare, care le va fi acordată și lor, de dragul lui Iisus Hristos....

Amin

Embodiment as a human being consequence of sin.... work of redemption....

which this great guilt required. Thus an inconceivably great sacrifice of atonement had to be made, for according to divine justice satisfaction had to be made for Me; the sin had to be cancelled, so to speak, and an immense purchase price had to be paid for the freedom of the beings under ban. The guilt of sin had to be redeemed.... And this work was accomplished by the man Jesus for the whole of humanity.... You humans cannot measure the magnitude of this labour of love because you also lack all understanding for the magnitude of the guilt. All beings which still resist Me live in this guilt of sin, unconsciously in the bound state, consciously in the state of free will, as a human being, because the latter is also aware of his state of weakness, of his lack of strength and light, as long as he is still under the spell of sin. The fact that he usually does not want to admit this is proof of his lightlessness and also proof of his sinfulness, which does not always mean a sinful life on earth. The great sin of the former rebellion against Me is to blame for the banished state, and this great sin must first be redeemed before the being attains light and strength.

The man Jesus knew about the great hardship and the unspeakable misery in which the fallen spiritual being found itself; He also knew that it was impossible to atone for guilt during earthly life and that the being could not ascend in the spiritual kingdom either because the burden of sin always pulled it into the abyss and it could not defend itself against the forces from below. Jesus knew about the wretched state of the being who had become sinful through his own will, and He wanted to help him.... He wanted to take the immense guilt of sin upon Himself in order to bring him redemption. His love was superhumanly great that He accomplished a work which consisted of superhuman hardship and suffering. He brought Me a sacrifice of atonement. He redeemed all men from sin. But the free will of man is not eliminated.... The work of redemption must be acknowledged and claimed.... The human being must also carry his excessive guilt of sin to the divine redeemer's cross, he must recognize and confess himself before Him as a sinner, as a weak, inadequate human being who is and will remain bound if Jesus Christ does not have mercy on him and intercedes for him as a merciful mediator Who is willing to redeem his guilt, as soon as the human being believes in Him as redeemer, repentantly confesses his sinfulness to Him and asks for forgiveness of his guilt. Only the recognition and confession of one's guilt is the sign of faith in Jesus Christ. The human being must call to Him from the depths, he must implore Him for help in his spiritual need. He must entrust himself to Him, he must know and confess that he is in the depths and needs His help, he must stretch out his hands to Him and demand mercy from Him, then he will also recognize his guilt, his defective state, which is the result of the great sin, which was the cause of every human being's embodiment on earth, and in heartfelt prayer he must appeal to Jesus' support in order to ascend to Me, Who came to My children on earth Myself in the human being Jesus in order to redeem the immense guilt of sin.... And salvation will come to all who confess their sin, for by admitting their guilt they willingly detach themselves from the one who let them become guilty and request forgiveness, which will also be granted to them for the sake of Jesus Christ....

Amen