• Înapoi

Întruparea ca ființă umană consecință a păcatului.... Lucrarea de răscumpărare....

Așa că a trebuit să se facă un sacrificiu de ispășire de o mărime de neconceput, căci, potrivit justiției divine, trebuia să Mi se dea satisfacție; păcatul trebuia să fie anulat, ca să spunem așa, și trebuia plătit un imens preț de cumpărare pentru libertatea ființelor aflate sub interdicție. Vinovăția păcatului a trebuit să fie răscumpărată.... Și această lucrare a fost îndeplinită de omul Iisus pentru întreaga umanitate.... Voi, oamenii, nu puteți măsura magnitudinea acestei munci de iubire, pentru că nici voi, oamenii, nu aveți nici un fel de înțelegere pentru magnitudinea vinovăției. Toate ființele care încă se împotrivesc Mie trăiesc în această vinovăție a păcatului, inconștient în starea legată, conștient în starea de liber arbitru, ca și ființă umană, pentru că și aceasta este conștientă de starea sa de slăbiciune, de lipsa sa de putere și de lumină, atâta timp cât se află încă sub captivitatea păcatului. Faptul că, de obicei, nu vrea să recunoască acest lucru este o dovadă a lipsei sale de lumină și, de asemenea, o dovadă a păcătoșeniei sale, ceea ce nu înseamnă întotdeauna o viață păcătoasă pe Pământ. Marele păcat al fostei răzvrătiri împotriva Mea este de vină pentru starea de izgonire, iar acest mare păcat trebuie mai întâi răscumpărat înainte ca ființa să dobândească lumină și putere.

Omul Iisus știa despre marea adversitate și despre mizeria de nedescris în care se afla ființa spirituală căzută; El știa, de asemenea, că este imposibil să se ispășească vina în timpul vieții pământești și că ființa nu poate urca nici în împărăția spirituală, deoarece povara păcatului o trage mereu în abis și nu se poate apăra împotriva forțelor de jos. Iisus știa despre starea mizerabilă a ființei care devenise păcătoasă prin propria voință și a vrut să o ajute.... El a vrut să ia asupra Sa imensa vină a păcatului pentru a-i aduce răscumpărarea. Iubirea Sa a fost supraomenește de mare încât a săvârșit o lucrare care a constat în greutăți și suferințe supraomenești. El Mi-a adus un sacrificiu de ispășire. El i-a răscumpărat pe toți oamenii din păcat. Dar voința liberă a omului nu este eliminată.... Lucrarea de răscumpărare trebuie recunoscută și revendicată.... Ființa umană trebuie să își ducă și ea vina excesivă a păcatului la crucea Răscumpărătorului divin, trebuie să se recunoască și să se mărturisească în fața Lui ca păcătos, ca ființă umană slabă, cu lipsuri, care este și va rămâne legată dacă Iisus Hristos nu are milă de ea și nu mijlocește pentru ea ca un mijlocitor milostiv, Care este dispus să răscumpere vina sa, de îndată ce ființa umană crede în El ca Răscumpărător, își mărturisește cu pocăință păcătoșenia în fața Lui și Îi cere iertare de vina sa. Numai recunoașterea și mărturisirea propriei vinovății este semnul credinței în Iisus Hristos. Ființa umană trebuie să Îl cheme din adâncuri, trebuie să Îl implore pentru ajutor în nevoia sa spirituală. Trebuie să se încredințeze Lui, trebuie să știe și să mărturisească faptul că se află în adâncuri și are nevoie de ajutorul Său, trebuie să-și întindă mâinile spre El și să ceară mila Lui, atunci își va recunoaște și el vina, starea sa deficitară, care este rezultatul marelui păcat, care a fost cauza întrupării fiecărei ființe umane pe Pământ, și în rugăciune sinceră trebuie să apeleze la ajutorul lui Iisus pentru a se înălța la Mine, care am venit la copiii Mei de pe Pământ, Eu Însumi în ființa umană Iisus, pentru a răscumpăra imensa vină a păcatului.... Și mântuirea va veni pentru toți cei care își mărturisesc păcatul, căci recunoscându-și vina, ei se detașează de bunăvoie de cel care i-a făcut vinovați și cer iertare, care le va fi acordată și lor, de dragul lui Iisus Hristos....

Amin

L’incorporazione come uomo, la conseguenza del peccato - L’Opera di Redenzione

che questa grande colpa ha preteso. Doveva quindi essere portato un Sacrificio di Espiazione così inafferrabilmente grande, perché secondo la Giustizia divina doveva esserMi prestata Soddisfazione; il peccato doveva essere sospeso in certo qual modo e pagato un immenso prezzo di riscatto per la libertà degli esseri che si trovano nella relegazione. Doveva essere estinta la colpa di peccato. E l’Uomo Gesù ha compiuto quest’Opera per l’intera umanità. Voi uomini non potete misurare la Grandezza di quest’Opera d’Amore, perché vi manca anche ogni comprensione per la grandezza della colpa. Tutto l’essenziale che Mi resiste ancora, vive in questa colpa di peccato, inconsciamente nello stato legato, nello stato della libera volontà, come uomo, consciamente, perché costui si rende anche conto del suo stato di debolezza, della sua assenza di Forza e Luce, finché è bloccato ancora nel fascino del peccato. Che non vuole quasi mai ammetterlo, è una dimostrazione della sua assenza d’amore ed anche una dimostrazione della sua empietà, con cui non è sempre da intendere una vita peccaminosa sulla Terra. Il grande peccato della ribellione di una volta contro di Me ha causato lo stato legato, e questo grande peccato deve dapprima essere estirpato, prima che l’essere giunga alla Luce ed alla Forza.

L’Uomo Gesù sapeva della grande miseria e dell’indicibile bisogno nel quale si trovava lo spirituale caduto; Egli sapeva anche del perché era impossibile espiare la colpa durante la vita terrena e che l’essere non poteva nemmeno salire verso l’Alto nel Regno spirituale, perché il peso del peccato lo attirava sempre nell’abisso e non poteva difendersi contro le forze dal basso. Gesù sapeva dello stato infelice dello spirituale diventato empio attraverso la propria volontà e voleva aiutarlo. Egli voleva prendere su di Sé l’immensa colpa di peccato, per portargli la Redenzione. Il Suo Amore era sovrumano, che portava all’esecuzione un’Opera che consisteva in miserie e sofferenza sovrumane. Egli Mi ha portato un Sacrificio d’Espiazione. Egli ha redento tutti gli uomini dal peccato. Ma la libera volontà dell’uomo non viene esclusa. L’Opera di Redenzione dev’essere riconosciuta e della Quale l’uomo si deve avvalere, deve anche portare alla Croce del divino Redentore la sua ultragrande colpa di peccato, lui stesso deve riconoscersi e dichiararsi dinanzi a Lui come peccatore, come uomo debole, imperfetto, che è e rimane legato, se Gesù Cristo non ha Pietà di lui e subentra per lui come Mediatore misericordioso, il Quale E’ pronto ad estinguere la sua colpa, appena l’uomo crede in Lui come Redentore, Gli confessa pentito la sua empietà e chiede il Perdono della sua colpa. Solo il riconoscere e confessare la sua colpa è il segno della fede in Gesù Cristo. L’uomo Lo deve invocare dall’abisso, deve supplicare il Suo Aiuto nella sua miseria spirituale. Deve affidarsi a Lui, deve sapere e confessare che si trova nell’abisso e che ha bisogno del Suo Aiuto, deve stendere le mani verso di Lui e chiedere a Lui la Compassione, allora riconosce anche la sua colpa, il suo stato imperfetto, che è la conseguenza del grande peccato che era il motivo dell’incorporazione di ogni uomo sulla Terra e deve supplicare nell’intima preghiera l’Assistenza di Gesù, per salire in Alto a Me, Che Io Stesso nell’Uomo Gesù Sono venuto ai Miei figli sulla Terra, per estinguere l’immensa colpa di peccato. E questa Redenzione verrà a tutti coloro che si dichiarano empi, perché attraverso l’ammissione della loro colpa si staccano volontariamente da colui che li ha fatto diventare colpevoli e richiedono il Perdono, che viene loro anche concesso per via di Gesù Cristo.

Amen