• Înapoi

Întruparea ca ființă umană consecință a păcatului.... Lucrarea de răscumpărare....

Așa că a trebuit să se facă un sacrificiu de ispășire de o mărime de neconceput, căci, potrivit justiției divine, trebuia să Mi se dea satisfacție; păcatul trebuia să fie anulat, ca să spunem așa, și trebuia plătit un imens preț de cumpărare pentru libertatea ființelor aflate sub interdicție. Vinovăția păcatului a trebuit să fie răscumpărată.... Și această lucrare a fost îndeplinită de omul Iisus pentru întreaga umanitate.... Voi, oamenii, nu puteți măsura magnitudinea acestei munci de iubire, pentru că nici voi, oamenii, nu aveți nici un fel de înțelegere pentru magnitudinea vinovăției. Toate ființele care încă se împotrivesc Mie trăiesc în această vinovăție a păcatului, inconștient în starea legată, conștient în starea de liber arbitru, ca și ființă umană, pentru că și aceasta este conștientă de starea sa de slăbiciune, de lipsa sa de putere și de lumină, atâta timp cât se află încă sub captivitatea păcatului. Faptul că, de obicei, nu vrea să recunoască acest lucru este o dovadă a lipsei sale de lumină și, de asemenea, o dovadă a păcătoșeniei sale, ceea ce nu înseamnă întotdeauna o viață păcătoasă pe Pământ. Marele păcat al fostei răzvrătiri împotriva Mea este de vină pentru starea de izgonire, iar acest mare păcat trebuie mai întâi răscumpărat înainte ca ființa să dobândească lumină și putere.

Omul Iisus știa despre marea adversitate și despre mizeria de nedescris în care se afla ființa spirituală căzută; El știa, de asemenea, că este imposibil să se ispășească vina în timpul vieții pământești și că ființa nu poate urca nici în împărăția spirituală, deoarece povara păcatului o trage mereu în abis și nu se poate apăra împotriva forțelor de jos. Iisus știa despre starea mizerabilă a ființei care devenise păcătoasă prin propria voință și a vrut să o ajute.... El a vrut să ia asupra Sa imensa vină a păcatului pentru a-i aduce răscumpărarea. Iubirea Sa a fost supraomenește de mare încât a săvârșit o lucrare care a constat în greutăți și suferințe supraomenești. El Mi-a adus un sacrificiu de ispășire. El i-a răscumpărat pe toți oamenii din păcat. Dar voința liberă a omului nu este eliminată.... Lucrarea de răscumpărare trebuie recunoscută și revendicată.... Ființa umană trebuie să își ducă și ea vina excesivă a păcatului la crucea Răscumpărătorului divin, trebuie să se recunoască și să se mărturisească în fața Lui ca păcătos, ca ființă umană slabă, cu lipsuri, care este și va rămâne legată dacă Iisus Hristos nu are milă de ea și nu mijlocește pentru ea ca un mijlocitor milostiv, Care este dispus să răscumpere vina sa, de îndată ce ființa umană crede în El ca Răscumpărător, își mărturisește cu pocăință păcătoșenia în fața Lui și Îi cere iertare de vina sa. Numai recunoașterea și mărturisirea propriei vinovății este semnul credinței în Iisus Hristos. Ființa umană trebuie să Îl cheme din adâncuri, trebuie să Îl implore pentru ajutor în nevoia sa spirituală. Trebuie să se încredințeze Lui, trebuie să știe și să mărturisească faptul că se află în adâncuri și are nevoie de ajutorul Său, trebuie să-și întindă mâinile spre El și să ceară mila Lui, atunci își va recunoaște și el vina, starea sa deficitară, care este rezultatul marelui păcat, care a fost cauza întrupării fiecărei ființe umane pe Pământ, și în rugăciune sinceră trebuie să apeleze la ajutorul lui Iisus pentru a se înălța la Mine, care am venit la copiii Mei de pe Pământ, Eu Însumi în ființa umană Iisus, pentru a răscumpăra imensa vină a păcatului.... Și mântuirea va veni pentru toți cei care își mărturisesc păcatul, căci recunoscându-și vina, ei se detașează de bunăvoie de cel care i-a făcut vinovați și cer iertare, care le va fi acordată și lor, de dragul lui Iisus Hristos....

Amin

L'incorporation comme homme est la conséquence du péché - l'Œuvre de Libération

Ce que cette grande faute a exigé devait donc être réalisé au travers d’un Sacrifice d'Expiation inconcevablement grand, pour que selon la Justice divine Je puisse être Satisfait ; le péché devait être suspendu d’une certaine manière et payé un immense prix pour le rachat de la liberté des êtres qui se trouvent dans la relégation. La faute du péché devait être éteinte. Et l'Homme Jésus a accompli cette Œuvre pour l'humanité entière. Vous les hommes ne pouvez pas mesurer la Grandeur de cette Œuvre d'Amour, parce qu'il vous manque toute compréhension pour la grandeur de la faute. Toute la substance animique qui Me résiste encore, vit dans cette faute du péché, inconsciemment dans l'état lié, ou consciemment dans l’Etat de libre volonté en tant qu’homme, parce que celui-ci se rend compte de son état de faiblesse, de son absence de Force et de Lumière, tant qu’il est encore bloqué sous le charme du péché. Le fait qu’il ne veuille presque jamais l'admettre, est une preuve de son absence d'amour et c’est aussi une preuve de son impiété, chose qu’il ne faut pas toujours entendre comme conséquence d’une vie coupable sur la Terre. Le grand péché de la rébellion d’autrefois contre Moi a causé l’Etat lié, et ce grand péché doit d'abord être extirpé, avant que l'être arrive à la Lumière et à la Force.

L'Homme Jésus savait la grande misère et l'indicible besoin dans lequel se trouvait le spirituel mort ; Il savait aussi pourquoi il était impossible d’expier la faute pendant la vie terrestre et en conséquence que l'être ne pouvait pas monter vers le Haut dans le Règne spirituel, parce que le poids du péché l'attirait toujours dans l'abîme et il ne pouvait pas se défendre contre les forces du bas. Jésus savait l'état malheureux du spirituel devenu lié à travers sa volonté et Il voulait l'aider. Il voulait prendre sur Lui l'immense faute du péché, pour lui apporter la Libération. Son Amour était surhumain, Il a porté à exécution une Œuvre qui consistait en misères et en souffrance surhumaines. Il M’a porté un Sacrifice d’expiation. Il a racheté tous les hommes du péché. Mais la libre volonté de l'homme n'est pas exclue. L'Œuvre de Libération doit être reconnue et l'homme doit s’en servir, il doit aussi porter sous la Croix du divin Rédempteur sa très grande faute du péché, il doit lui-même se reconnaître et se déclarer devant Lui comme pécheur, en tant qu’homme faible et imparfait, qui est et reste lié, si Jésus Christ n’a pas Pitié de lui et ne vient pas à lui comme Médiateur miséricordieux Qui Est prêt à éteindre sa faute dès que l'homme croit en Lui en tant que Rédempteur, qu’il Lui confesse repenti son impiété et demande Pardon de sa faute. Seulement la reconnaissance et la confession de sa faute est le signe de la foi en Jésus Christ. L'homme doit L'invoquer depuis l'abîme, il doit implorer Son aide dans sa misère spirituelle. Il doit se confier à Lui, il doit savoir et reconnaitre qu'il se trouve dans l'abîme et qu'il a besoin de Son Aide, il doit étendre les mains vers Lui et Lui demander Sa Compassion, alors il reconnaît aussi sa faute, son état imparfait qui est la conséquence du grand péché qui était le motif de l'incorporation de chaque homme sur la Terre et il doit implorer dans une intime prière l'Assistance de Jésus, pour monter en haut vers Moi, car Moi-même dans l'Homme Jésus Je suis venu vers Mes fils sur la Terre pour éteindre l’immense faute du péché. Et cette Libération viendra à tous ceux qui reconnaissent leur péché, et qui donc au travers de l'admission de leur faute s’en détachent volontairement car cela leur fait apparaitre leur culpabilité et ils demandent Pardon, chose qui leur est concédée par Jésus Christ.

Amen