• Înapoi

Raiul și iadul....

Oricine se dăruiește Mie, nu-l voi mai lăsa să cadă niciodată. Dar oricine persistă în a Mi se împotrivi este în mare pericol de a se lipsi complet de puterea Mea de iubire și de a-și întări substanța fundamentală, o stare extrem de chinuitoare pe care vreau să o previn. Or, acest adevăr, care nu a fost ascuns oamenilor încă de la început, a creat conceptul de "rai și iad", de o stare fericită și una nefericită, care este limitată spațial în imaginația oamenilor până când, în cele din urmă, adevărul real.... starea.... s-a retras în cele din urmă în imaginația oamenilor și a rămas doar locul pe care imaginația și l-a imaginat în toate culorile, dând astfel loc multor gânduri eronate, astfel încât adevărul este complet distorsionat și omul nu mai are nicio cunoștință despre ce înseamnă de fapt raiul și iadul. Viața și moartea sunt raiul și iadul. O activitate harnică, încântătoare, în cea mai radiantă lumină este viața.... Lipsa de putere, neputința și întunericul cel mai adânc este moartea.... Și fiecare stare poate crește în mod constant în sus și în jos până când se atinge cel mai înalt țel, fuziunea fericită cu Mine, sau cea mai adâncă cădere, distanța nesfârșită față de Mine.... De neimaginat este fericirea, de neimaginat este chinul și suferința damnaților, care se chinuie pentru veșnicii și nu mai au putere de răscumpărare. Ar trebui să vă amintiți de aceste suflete.... Învățătura este eronată că nu mai există răscumpărare din iad, că aceste suflete sunt condamnate veșnic de Mine.... Nu Eu sunt cel care îi condamnă, ci ei înșiși au ales damnarea, nu Eu sunt cel care îi scufundă în abis, ci ei înșiși se străduiesc spre cea mai adâncă prăpastie; cu toate acestea, iubirea Mea nu lasă nimic în veșnicie în această depărtare și, prin urmare, există și răscumpărare din iad, pentru că și Eu am murit pentru aceste ființe pe cruce și am luat asupra Mea vina lor, pentru că iubirea Mea este mai mare decât mânia Mea, decât dreptatea Mea. Și iadul va trebui să-și predea ultimele victime, adică chiar și cea mai solidă materie va fi dizolvată într-o zi, iar substanța spirituală din ea va fi eliberată pentru a se înălța la viață.... Pentru că iadul, așa cum vi-l imaginați voi, oamenii, nu există ca o vatră de foc care arde veșnic, nu este un loc care îi adăpostește pe cei damnați; iadul este o stare ale cărei chinuri nu pot fi descrise, o stare care începe pe Pământ prin faptul că oamenii nu Mă recunosc, astfel că se leapădă de Mine și rămân fără puterea dragostei Mele. Atunci, cu siguranță, ei își trăiesc încă viața fizică fără Mine și nu trăiesc încă starea de neputință, pe care o presupune distanța față de Mine, ca pe o agonie, dar imediat ce viața lor fizică se termină, încep agoniile: Conștientizarea faptului că sunt complet lipsiți de putere și totuși sunt.... La început există încă posibilitatea de a renunța la rezistență în lumea de dincolo dacă sufletul ascultă ideile ființelor cunoscătoare, dar aceste posibilități sunt rareori folosite și sufletul se scufundă tot mai adânc, iar distanța față de Mine devine tot mai mare, lipsa de putere crește până la împietrirea finală.... spre o nouă izgonire în materie solidă....

Atunci, o perioadă nesfârșită de dezvoltare va fi trecut fără succes pentru ființa spirituală, care a fost odată legată de materie și acum este liberă, care, ca ființă umană, ar trebui să se străduiască din proprie inițiativă să se elibereze de orice sclavie materială. Faptul că a eșuat acum este propria sa voință liberă, pentru că, într-adevăr, nu duce lipsă de avertismente și mustrări directe. Dar iadul are o atracție mult mai mare decât cerul.... și ființa umană se îndreaptă din nou cu cea mai mare nerăbdare spre materia, pe care sufletul o depășise demult. Și acum este și destinul său.... devine din nou carapacea spiritului, care a eșuat în ultimul său test de voință. Iadul și-a deschis larg porțile și, de bună voie, nenumărate suflete intră prin această poartă în întuneric.... Iadul va triumfa, adică prințul său va avea un mare succes din punct de vedere numeric, cu toate acestea, îi voi smulge toate aceste suflete, pe care le voi aduce din nou în Noua Creație și îl voi lipsi pe adversarul Meu de orice putere asupra acestor entități, legându-l, de asemenea, în mijlocul Pământului.... adică i se va da cea mai fermă acoperire ca o cătușă pe care nu o va putea părăsi până când va ajunge din nou la putere prin voința umană, prin oamenii care doresc din nou bunuri materiale și se îndepărtează din ce în ce mai mult de Mine. Apoi va lupta din nou pentru suflete, iar această luptă este permisă pentru ca sufletele să se dovedească și să se decidă pentru Mine sau pentru el, pentru că fără o decizie corectă nici o ființă umană nu poate deveni fericită....

Amin

NEBESA IN PEKEL ....

Kdor sebe izroči Meni kot Moj Lastni, tega ne bom Jaz večno pustil, da pade. Toda vsak kdor ostaja v nasprotovanju Meni, je v veliki nevarnosti, da popolnoma izgubi moč Moje Ljubezni in postane otrdel v svoji temeljni substanci-snovi, kar je stanje izjemne agonije, katero bi Jaz želel preprečiti. Ta Resnica, ki ni bila skrita od začetka človeštva, je privedla do koncepta "nebes in pekla", blagoslovljenega in neblagoslovljenega-nesrečnega stanja, ki je v človeški domišljiji prostorsko omejen, vse dokler končno prava Resnica.... stanje.... ne postane manj pomembno v njihovi domišljiji in ostane le prostor, zamišljen od domišljije na vsaki možni način. To je dalo prostor mnogim zavajajočim mislim, tako, da je Resnica sedaj popolnoma sprevržena in človek nima več nobenega znanja o tem, kaj nebesa in pekel v resnici pomenita.

Življenje in smrt sta nebesa in pekel.... vneta, delovna, osrečujoča aktivnost v najbolj bleščeči sijoči svetlobi je življenje.... Slabost-nemoč, nezavest in najgloblja tema je smrt.... In vsako stanje se lahko neprestano povečuje navzgor ali navzdol, vse dokler končni cilj, blažena združitev z Mano ali najgloblji padec, neskončna oddaljenost od Mene, nista bila dosežena.... Nepredstavljiva je blaženost prejšnjega, nepredstavljiva je prav tako agonija in trpljenje prekletih, ki umirajo (stradajo) cele večnosti in nimajo več moči za odkupitev. To so duše, ki jih morate upoštevati....

Zavajajoče je učenje (doktrina), da ni rešitve iz pekla, da so te duše večno preklete (obsojene) od Mene.... Nisem Jaz tisti, Kateri jih obsojam, ampak so si oni sami izbrali prekletstvo, nisem Jaz, Kateri Sem jih potisnil v brezno, ampak so oni sami stremeli (v) najgloblje brezno; vendar pa Moja Ljubezen ne pušča ničesar za vedno v tako veliki oddaljenosti, in zato obstaja rešitev celo iz pekla, ker Sem Jaz umrl na Križu tudi za ta bitja in vzel njihovo krivdo na Sebe, ker je Moja Ljubezen večja kot Moja jeza, (večja) kot Moja pravičnost.

Celo pekel bo moral osvoboditi svoje zadnje žrtve, to pomeni, celo najbolj trda materija bo nekega dne razgrajena in bo osvobodila duhovno od znotraj v namen vzpona k življenju (ali "v življenje").... Ker pekel kot si ga vi ljudje predstavljate, ni sestavljen iz enega večno gorečega vira ognja, to ni prostor, ki ima obsojene. Pekel je stanje, katerega agonije ni mogoče opisati, stanje, ki se na Zemlji začne s tem, ko ljudje ne priznajo Mene, torej oni sebe ločijo od Mene in ostanejo brez moči Moje Ljubezni.

Oni potem brez Mene živijo le še svoje fizično življenje in še ne čutijo stanja nemoči, katerega njihova oddaljenost od Mene prinaša s seboj kot mučenje, vendar takoj, ko se njihovo življenje telesa konča, se agonija začne: zavedanje, da si popolnoma brez moči, a vendar obstajaš.... V začetku še obstaja možnost, da v onostranstvu odstopiš od odpora, če duša posluša nasvete bitij z napotki (angelov svetovalcev), vendar se te možnosti cenijo le redko in duša propada vse globlje, oddaljenost od Mene postaja vse večja, stanje nemoči se povečuje, vse do dokončne strditve.... v ponovno izgnanstvo v najbolj trdo materijo....

Potem je bilo eno neskončno dolgo obdobje razvoja neuspešno, za duhovno substanco-snov, ki je bila nekoč zavezana v materiji in je sedaj svobodna duhovna snov, katera bi kot človek morala prostovoljno stremeti k temu, da se osvobodi vsake fizične omejitve (oblike). To, da je odpovedal (da mu ni uspelo), je njegova svobodna volja, ker Jaz vas prav zares ne prikrajšam direktnih opominov in opozoril. Vendar ima pekel veliko večjo moč privlačnosti kot pa nebesa.... in človek stremi z največjo vnemo ponovno k materiji, katero je duša bila že zdavnaj premagala. In zatorej je to prav tako njena usoda.... ona bo še enkrat ovoj (ovitek) za duhovno substanco, ki ni opravila njenega končnega izpita volje.

Pekel je na široko odprl svoja vrata, in neštete duše bodo skozi ta vrata prostovoljno vstopile v temo.... Pekel bo triumfiral, to pomeni, da bo njegov Princ imel, kar se številk tiče velik uspeh, vendar bom Jaz s silo odvzel vse te duše od njega, tako, da jih bom ponovno vgradil v nove stvaritve in tako Mojemu nasprotniku (Satanu) odvzel vsako oblast nad temi bitji, s tem, da bom prav tako tudi njega pregnal (zvezal) v središče Zemlje.... kar pomeni, da bo njemu dan najbolj trdi ovoj kot jarem (okovi), katerega bo on zopet nesposoben zapustiti, vse dokler on skozi voljo človeka ponovno ne bo prišel na oblast, ker bodo ljudje ponovno hrepeneli po materialnih dobrinah in se vse bolj in bolj oddaljevali od Mene. Potem se bo on ponovno boril za duše, in ta boj je dovoljen, saj se duše tako lahko dokažejo in se odločijo za Mene ali za njega, saj brez pravilne odločitve noben človek ne more postati blažen. AMEN